18,605 matches
-
cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clasele IX-XII cursul liceal superior). Școlile medii tehnice, cu profile diferite, construcții, comerciale, sanitare, silvice etc., au pregătit cadre necesare economiei de atunci. De asemenea, școlile profesionale, de 2,3 și chiar 4 ani, au dat muncitori calificați pentru toate ramurile economiei naționale. Mai adăugăm că s-a dat posibilitatea completării studiilor liceale și universitare prin învățământul seral și fără frecvență. Pentru completarea necesarului de cadre în învățământ a crescut numărul colilor Normale de învățători cu durata de 4 și 5
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la tâmplăria școlii noi și reparații la localul vechi. Dl director se ocupă cu multă râvnă de bunul mersă al școlii dându-și silința pentru a termina noul local în construcție. Progresul realizat de dl director Gh. Postoiu în toate ramurile de activitate ale școlii și ca unul din cei mai vechi elevi ai domniei sale, mă îndrituiescă a nota rezultatul inspecției de azi, cu un calificativ de „foarte bine”. Subrevizor școlar (ss) D. Vraciu 000 6 Mai 1938 „în orele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
contururi ferme, sub un păr negru ce strălucea ca o piatră umezită. Am socotit că avea vreo douăzeci de ani cel mult, Însă ceva din atitudinea ei și din modul În care sufletul părea să-i cadă la picioare, ca ramurile unei sălcii, m-a făcut să mă gîndesc că nu avea vîrstă. Părea țintuită În starea aceea de perpetuă tinerețe, rezervată manechinelor din vitrinele de lux. Încercam să-i citesc pulsul dedesubtul gîtului de lebădă, cînd am băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care mă Învățasem să-l consider a doua mea casă. Ajunsei În partea din față a apartamentului, ce dădea spre piață. Sera lui Barceló mi se deschise dinainte, deasă și impenetrabilă. M-am adîncit În desișul de frunze și de ramuri. Pentru o clipă, mă asaltă ideea că, dacă străinul fără chip se infiltrase În apartament, probabil că acela era locul pe care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă aștepte. Mai că mi s-a părut că simt mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că se poate folosi de anumite forțe înconjurătoare, ceea ce constituie o schimbare considerabilă. Tot acum inventează primele sale încălțări, își coase primele haine și străbate Europa, continent rece, acoperit de păduri. Descendența lui Homo sapiens se împarte în mai multe ramuri. Una dintre ele evoluează înspre Homo neandertalis. Acum 300000de ani, acesta cutreieră Africa, Europa și Asia. Pentru prima dată, construiește pe unde trece colibe sofisticate și își îngroapă morții. în Europa, pe atunci izolată de ghețarii ce acoperă Alpii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase, luându-și umbrela. Al doilea alegător întârzie zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca niște frunze autumnale desprinzându-se lent de pe ramuri, buletinele de vot căzură unul câte unul în urnă. Oricât întârziau președintele și membrii prezidiului operațiunile de scrutin, coada nu ajungea să se formeze, erau, cel mult, trei sau patru persoane așteptându-și rândul, și din trei sau patru persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
temea de posibile neregularități în actul electoral, previziune pe care faptele, între timp, își asumaseră sarcina s-o dezmintă, dăduse ordin să fie puși de planton în toate secțiile de votare din oraș câte doi agenți în haine civile din ramuri polițienești diferite, ambii cu însărcinarea de a inspecta operațiunile de scrutin, dar și însărcinați, fiecare dintre ei, să-l țină sub observație pe coleg, nu cumva să se ascundă vreo complicitate cinstit militantă sau, pur și simplu, negociată acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fie de o simplă amenințare a acesteia, cele mai bune exemple de prudență ne sunt, în general, oferite de comerțul și industria care au contact direct cu strada, a căror atitudine temătoare avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-o zi destinată înțelegerii și îngăduinței între oameni, pictorul singuratic să fie lăsat pradă propriei sale melancolii. Stroeve făcuse un pom de Crăciun în atelier și bănuiam că o să găsim și eu, și Strickland mici cadouri absurde atârnând de ramurile impodobite festiv. Dar Stroeve se jena să-l revadă pe Strickland. I se părea puțin umilitor să-i ierte atât de ușor niște insulte de o asemenea gravitate și ar fi vrut ca eu să fiu martor la reconcilierea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de treburi mărunte. Cei doi ieșeau rareori. Și nu îi auzeai mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri curgea apă. O glicină mare, care fusese lăsată să crească în voie sufocase cu ramurile ei mai multe persiene. Câteva pietre crăpaseră din cauza gerului. Casa îmbătrânea, ca și oamenii. Destinat nu primea niciodată oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare duminică, mergea la slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția ani, cum vin în mintea mea, mereu și mereu, scenele alea cu ea?... Cum să mă mai duc dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al ei? Ce să caut eu acolo? Nu vreau să mai aud melodia aia a lui Heitor Villa-Lobos. Mie să-mi cânte păsările cerului, să scoboare aici, lângă casă, să nu mai trec gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
strigând în urma mea: Îmi pare rău, Bernie. Cu adevărat. Am luat-o pe jos spre sud către Grădina Botanică. Cerul palid de toamnă era plin de exodul milioanelor de frunze deportate de vânt în colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Reichstag se referă atât la clădire, cît și la instituția parlamentară (în zilele noastre, pentru aceasta din urmă se utilizează termenul de Bundestag, dar clădirea continuă să poarte numele de Reichstag). . Kripo (Kriminalpolizei - poliția criminalistică) era una dintre cele două ramuri ale Sipo (Sicherheitspolizei - siguranța statului), alăruri de Gestapo (Geheime Staatspolizei - poliția secretă, implicată și în activități de poliție politică). . Funcționar public care pe vremuri avea atribuția de a merge pe străzile orașului și a aduce la cunoștința locuitorilor, prin viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se orienteze în existență și să pășească pe calea vieții într-o direcție ori în alta. Acest moment cardinal corespunde punctului în care trunchiul „Y”-ului se va deschide, se va despica și va lăsa să se dezvolte două ramuri întinse spre cer, dar în direcții opuse. O viață, două existențe posibile... Fericire sau Virtute. încă din primul moment al opoziției, comentariul și analiza acestei figuri lasă să transpară o evidență: fericirea nu este virtute, nici virtuoasă, și nici obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de an, în sublimul naturii renăscute, din verdele crud, abia sărutat de razele soarelui din zori... prin coloritul magic din flori, am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în ramurile suspinând de rod, în bucuria inimii curate, în dorințele împlinite de Tine, in siguranta zilei de mâine am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în sentimentele cele mai pure
Fericirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83346_a_84671]
-
desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
verbale pe un plan indiferent. Veți vedea poezii argheziene reduse la un tip de artă inferioară; sau la un tip cunoscut de poezie: Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu; atât de nul este efortul de construcție în Arghezi. Astfel: "Ațipit-a ziua-n ramuri. Porumbeii albi, la rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pasagiu, destul de obscur, ar autoriza părerea că Galois dusese cercetările până la hotarele calculului funcțional. Acea misterioasă "théorie de l'ambiguité" și aplicațiile ei la "analiza transcendentă", despre care el pomenește la sfârșitul celebrei scrisori, cu greu ar putea corespunde vreunei ramuri moderne de cercetare, alta, decât calculul funcțional. Așadar teoria funcțiunilor reprezintă ultimul stadiu al preocupărilor lui Galois și domeniul în care genialitatea sa se va fi exprimat cât mai necontestat. Dar singura urmă lăsată de aceste mari izbânzi matematice este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Natura iarăși se trezește din amorțirea cea geroasă, a Iernii ce ne părăsește plângând cu lacrim-apătoasă. Încet, încet , fire de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
mistere. Nu e nevoie să protejăm misterul. Ci să privim doar spre „Lumea vieții lăuntrice”: „Le monde fluide en moi / qui voit dans les formes / l’odeur des couleurs / du Soleil de la nuit...” Între Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
monde fluide en moi / qui voit dans les formes / l’odeur des couleurs / du Soleil de la nuit...” Între Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți visa!...” (Om și Univers). Incitant e „glasul visului” (Dahna). Te poți aventura în spațiul departelui, acolo
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]