5,123 matches
-
că se grăbește, nici că e incomodat de prezența oamenilor. Pe la jumătatea rampei s-a oprit, ne-a privit, apoi și-a continuat drumul. Sala a scos un discret "uuuaaaaahhhh!!!"... Actorii au făcut un efort suprauman să nu privească înspre rampă. Căci, dacă ar fi văzut ce-am văzut noi, pesemne se ducea naibii scena... Cel mai cumplit episod însă din acest ciclu l-am trăit la Chișinău, în hotelul "Moldova", din centrul orașului. Abia sosisem din Iași și aveam repetiții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a felului în care se decupează inclusiv spațial un fragment de actualitate, este împărtășită de toți, indiferent de calitatea de actor sau spectator. Cu cît vom considera natura expozitivă a spațiului arătat, "en vedette", al scenei, sub lumina nefirească a rampei, cu atît ne vom supune regulilor vizuale ale etalării, deplierii, afișajului. Expositions, le numește Philippe Hamon; în "vitrina" realului, nu toate lucrurile ocupă același loc. Îl cuceresc sau îl ocolesc, îl vizitează pe rînd, în funcție de natura "etalării". Scena este un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lumea romanului, joacă o dublă ipostază, pe care i-o conferă teatralitatea imanentă și spațiul romanesc. Nu este o simplă așezare a decorului, o butaforie de fundal. Rînd pe rînd, personajele ocupă această scenă, în înțeles teatral, devenind, sub lumina rampei, "vedetele" momentului. A pune în scenă, pentru discursul narativ, presupune și momentul punerii în prim-plan, în relieful faptic, a personajelor: văzute și auzite, acestea se nutresc din reprezentarea sui generis. Devin, dialogal sau gestual, ceea ce le predestinează "luminilor rampei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rampei, "vedetele" momentului. A pune în scenă, pentru discursul narativ, presupune și momentul punerii în prim-plan, în relieful faptic, a personajelor: văzute și auzite, acestea se nutresc din reprezentarea sui generis. Devin, dialogal sau gestual, ceea ce le predestinează "luminilor rampei", adică interesul epic și economia momentului. Istorie constituită secvențial, șirul aparițiilor personajului în fața cititorului trebuie înțeleasă și ca desfășurare în fața altor ochi, spectatori intermediari ai scenei vizibile. Privitor, de(s)criptor, posturi cu care romanul este nevoit să-și diversifice
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
-l pasionau în chip particular." Întîlnirea cu "sonoritățile auzite la Prundeni" procură lui Marcian o stare de maximă febrilitate creatoare ("era obsedat de un ritm nou"), de entuziasm pentru descoperirea unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un confort intelectual față cu inutile arabescuri demonstrative, între care schizoidia declarată a romancierului. Romanul are de spus numai întrucît povestește și povestește numai întrucît iluzia este menținută cu toate "sacrificiile" impuse de operă. Lume nefirească prin luminile extensive ale rampei, dar aspirînd ipocrit la o anonimă contopire în nediferențiatul "tablou" mundan, romanul aruncă de la început rețele ironice , comme si de rien n'était... Pretinde serios și mimează ignoranța în privința cursului evenimentelor ș. a., ș. a. Romanul ironiei asigură protagonistului o scenă. IOANIDE
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în afara judecății estetice. Spiritul ironic guvernează traseul istoricului literaturii, ipostaziind un demon al persecuției ludice, sau, în varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G. Călinescu, literatura este, ca și lumea, tot o scenă, în care actorii pot apărea la rampă împinși de un regizor atotputernic, sarcastic în mărinimie și tolerant în verdict, un deus, asemănător divinității imaginate rîzînd. L'homme pense et Dieu rit. Nimic nu se potrivește mai fericit naturii călinesciene decît această meditație asupra lumii literaturii moderne, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și problemelor intelectuale într-un mod particular. Cercetările care vizează stilul cognitiv fac deosebirea între stilul impulsiv față de stilul reflexiv și stilul analitic față de cel tematic. Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendința de a ”ieși la rampă” cu primul răspuns care le vine în minte și sunt preocupați să găsească repede răspunsuri. Copiii reflexivi au nevoie de timp înainte de a răspunde; ei par a valoriza posibilitatea de analiză a variantelor de răspuns, fiind preocupați mai de calitatea
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
27 iulie 2015. 4 Ibidem. 5 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, postfață de Nicolae Manolescu, ediție îngrijită de Florian Ioniță, București, Editura Art, 2009, p. 18. 6 ,,Cu dl. M. Blecher", interviu publicat de Gh. A. Harabagiu în Rampa, 17 februarie 1937, după ,,Tabel cronologic" la Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, cuvânt înainte de Nicolae Manolescu, ediție îngrijită de Florin Ioniță, București, Editura Art, 2009, p. 13. 7 Gheorghe Glodeanu, ,,Experiența prozei scurte" în Max Blecher și noua estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ed. cit., p. 329. 35 ,,Scrisoare către Sașa Pană", din 7 iulie 1934, după ,,Tabel cronologic" la Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., pp. 14, 15. 36,,Cu dl. M. Blecher", interviu publicat de Gh. A. Harabagiu în Rampa, 17 februarie 1937, după ,,Tabel cronologic" la Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 16. 37 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 748. 38 Mihail Sebastian, Jurnal, 1/ 25 martie 1937, după ,,Tabel cronologic" la Max Blecher, op. cit., pp. 16
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de trimis în caz de moarte tuturor celor mai mari biblioteci din lume, inclusiv celei din Alexandria?"407 Diversitatea izbândește și în paralela cu mitul lui Pygmalion. Inițial, Doamna T. avea "oroare de exhibiția pe care o implică scena cu rampa ei"408 și rețineri că ar putea scrie: "Dar eu nu știu să scriu...Mă întreb dacă n-aș face chiar greșeli de ortografie?"409 În finalul Epilogului se aruncă cu voluptate asupra paginilor scrise: Cred că nici n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
roman, Gallimard, Paris, 1946; 100. Jean, R., Practica literaturii, Editura Univers, București, 1982; 101. Richard, J.-P., Literatură și senzație, Editura Univers, București, 1980; 102. Ricoeur, P., Oneself as Another, University Press of Chicago, Chicago, 1992; 103. Robot, Al., în Rampa, an XVI, nr. 4530/20 feb. 1933; 104. Roudinesco, E., De la Sigmund Freud la Jaques Lacan, Editura Humanitas, București, 1996; 105. Rougemont, Dd., Iubirea și Occidentul, Editura Univers, București, 1987; 106. Rovența-Frumușani, D., Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, Editura Tritonic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
critică?, Editura Univers, București, 1977, pp. 147-148 7 Jean Starobinski, Relația critică, Editura Univers, București, 1974, p. 240 8 Angela Ion, Prefață la Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului, Editura Univers, București, 1983, p. 18 9 Al. Robot, în Rampa, an XVI, nr. 4530/20 feb. 1933, apud Camil Petrescu, Opere, vol. al III-lea, Ediție de Al. Rosetti și Liviu Călin, Editura Minerva, București, 1981, pp. 439-440 10 V. Cristian, în Epoca nr. 1126, 23 feb. 1933, apud Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
k507.04.09. 10 28 162 Se cunosc foarte multe cazuri de copii lăsați nesupravegheați mușcați de animale, lăsați în preajma porcilor care le-au mâncat degetele etc. 163 Societatea nu "și-a făcut datoria" doar prin simplul fapt că instalează rampe la intrările în instituțiile publice. Ea trebuie să-l ajute pe cel în suferință să se integreze cât mai mult atât economic, cât și cultural și personal. 164 apud http://www.studentie.ro/referat psihopedagogia recuperarii handicapurilor neuromotorii-nrciteste13108.html 06.04.09. 16.25
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cunoaște, de a descoperi ce există deja. Ambiția sa e să producă un obiect autonom grație unei sinteze al cărei model se află în vis". Iar după ce construiește, poetul Emil Brumaru scenografiază, regizează, joacă și chiar îndrăznește să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau (...) Clorinde, debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Parisul secolului al XIX-lea nu este doar locul faimoaselor expoziții mondiale, el însuși devine obiect de expoziție, răspândindu-și strălucirea asupra ființelor și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-și pună în valoare corpul. "Des jeunes filles, décolletées, montraient leurs épaules" [Zola, Nana, p.398]. Balurile din universul demimonden le imită pe cele din societatea înaltă: "un bal que Blanche Muller, une actrice en vogue, donnait aux princesses de la rampe et aux reines du demimonde" [Zola, La Сurée, p.193]. Doamna Deberle propune și regizează numeroase repetiții pentru a prezenta un bal pentru copii că un spectacol monden care-l imită pe cel al maturilor. Inversarea rolurilor între lumea copiilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
très haut sur elle comme leș clartés d'un ciel profond et sans nuages, tandis que leș traits chiffonnés de l'autre avaient toujours l'air de tirer leur éclat, leur attrait mutin et insolent des lueurs fausses de quelque rampe de petit théâtre" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.263]. 191 "Risler avait déjà vu să femme s'avancer au bord de l'estrade et s'incliner devant le public avec des sourires de danseuse" [Daudet, Fromont jeune et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este un autor? Nu am de gînd, în cele ce urmează, să răspund la celebra întrebare a lui Michel Foucault, reformulată, intertextual, mai sus. De altfel, nici nu cred că ultimul roman al lui David Lodge, Author, Author!/ Autorul, la rampă! (apărut în 2004, în original, în 2006 și, revizuit, în 2009, în traducere românească), la care mă refer aici, ar permite fie și parabolic o investigație complexă, totală, a esenței auctorialității. Foucault suprapune funcția auctorială cu înseși mecanismele dinamicii socio-culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale tradiției, pînă în miezul postmodernității), clasa autorilor de literatură. Titlul volumului nu trebuie să surprindă, bănuindu-se, în spatele său, cine știe ce metafore complicate, atașate de David Lodge auctorialității. Author, Author! (tălmăcit, adecvat, în română, de Cornelia Bucur, drept Autorul, la rampă!) reprezintă strigătul binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (și nu numai!), care, la sfîrșitul unei piese, solicită astfel prezența autorului pe scenă, pentru a-l ovaționa îndelung. Obiceiul venit din vremuri elizabe-thane și iacobite, accentuat apoi, în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un relativ succes cu piesa The American/Americanul, o dramatizare mult simplificată a romanului său omonim), creatorul inubliabililor Isabel Archer și Strether din The Portrait of a Lady/Portretul unei doamne și din The Ambassadors/ Ambasadorii a fost chemat la rampă (doar) pentru a fi huiduit și fluierat. Momentul a însemnat, a susținut Henry James însuși mai tîrziu, debutul "celor mai oribile patru săptămîni din viața mea" (durata stagiunii cu Guy Domville). Săptămînile în chestiune au lăsat urme adînci, vizibile și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
distras sau influențat de această lucrare, am decis să nu o citesc, nici pe ea, nici alte cronici pe marginea ei; nu am făcut-o nici pînă astăzi. În septembrie 2003, la cîteva săptămîni după ce am trimis editorilor Autorul, la rampă!, terminat, am aflat că și Colm Toibin scrisese un roman despre Henry James, care urma să fie publicat în primăvara lui 2004. Las în seama celor interesați de Zeitgeist să dea o semnificație acestor coincidențe" (p.438). Familiarizați cu generalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Răspunsul implicit din romanul lui David Lodge, dacă de un răspuns poate fi vorba, rămîne la fel de indescifrabil ca și noțiunea propriu-zisă. Autorul e, înainte de orice, o enigmă culturală și, nu în ultimul rînd, una istorică. Bibliografie David Lodge. Autorul, la rampă!. Traducere din limba engleză de Cornelia Bucur. Iași: Polirom, Col. "Biblioteca Polirom", 2009. Liberalul radical. Un prototip Ultimul roman al lui David Lodge publicat în Anglia în 2011 și tradus la noi, cu promptitudine profesionistă, de către Editura Polirom, tot în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prototip Ultimul roman al lui David Lodge publicat în Anglia în 2011 și tradus la noi, cu promptitudine profesionistă, de către Editura Polirom, tot în 2011 reia tema personajului istoric și cultural ca protagonist, inaugurată de volumul Author, author!/ Autorul, la rampă (din 2004, tipărit în versiune românească, la aceeași casă editorială ieșeană, în 2006!), unde prozatorul construia o melodramă cu accente psihologice pe un segment din viața lui Henry James. De data aceasta, Lodge alege alt corifeu al literaturii engleze post-victoriene
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]