7,629 matches
-
și parcă ar fi încercat stângaci, cu inima chinuită, să-l aștearnă pe pânză. Vedeam un spirit torturat de nevoia de a elibera expresia. M-am întors către el și i-am spus: — Mă întreb dacă nu cumva ți-ai ratat mijlocul de exprimare. — Ce naiba vrei să zici? — Am impresia că încerci să spui ceva, nu știu prea bine ce anume, dar nici nu sunt așa de sigur că cea mai bună cale de a-l spune este pictura. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-a ratat viața. Oare a face ceea ce dorești cel mai mult, a trăi în condițiile care îți plac, împăcat cu tine însuți, înseamnă a-ți rata viața? Și oare a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-a ratat viața. Oare a face ceea ce dorești cel mai mult, a trăi în condițiile care îți plac, împăcat cu tine însuți, înseamnă a-ți rata viața? Și oare a fi un chirurg eminent cu zece mii de lire pe an și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-a ratat viața. Oare a face ceea ce dorești cel mai mult, a trăi în condițiile care îți plac, împăcat cu tine însuți, înseamnă a-ți rata viața? Și oare a fi un chirurg eminent cu zece mii de lire pe an și o nevastă frumoasă înseamnă a reuși în viață? Presupun că totul depinde de sensul pe care-l dai vieții, de cerințele sociale pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
seamănă ca frații, ca să-i ucidem și ca ei să ne ucidă, asta ne-au spus să facem niște oameni ca voi... Micul breton intră în panică: — Eu nu știu dacă am ucis, poate că da, poate că i-am ratat, nu-i vezi niciodată prea bine, iar eu nu știu să trag, chiar și caporalul meu râde de mine: „Le Floc, îmi zice, tu n-ai putea nimeri nici o vacă“, deci nu e sigur, poate că n-am ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tablă, pentru ca ei să nu bănuiască nimic, și scriu litere. Totuși, nu am de ce să mă plâng. Toată lumea este drăguță cu mine și mă simt bine în această casă micuță. Tristețe păstrează încă față de mine acea distanță respectuoasă, dar nu ratează niciodată ocazia să mă întâlnească pe drum cel puțin o dată pe zi. Ieri, nu știu dacă a fost din cauza frigului, dar cred că s-a înroșit la față. Are o servitoare bătrână, Barbe, care locuiește acolo cu soțul ei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de interese plantate de corupțiea erau evidente; comisarul european pentru justiție și afaceri interne, Franco Frattini, aprecia însă lupta anticorupție, Europa aștepta rezultate concrete în aplicarea noii legislații; tot Traian Băsescu, președintele României, era de părere că actuala putere a ratat momentul oportun pentru organizarea alegerilor anticipate și că așteaptă întâi raportul de țară pentru integrarea României în UE; la TIFF, 2005, Cluj, erau proiectate filme în avanpremieră... La Londra, după atacul teroriștilor, în gara de la King’s Cross, din 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot ceea ce pierduse. Filosofia personală a succesului Îi căzuse În cap ca un duș rece și căuta acum explicații. — Propria-ți indolență, i-a sugerat Alec ceva mai târziu. — Nu - ceva mai profund. Începusem să simt că sunt predestinat să ratez ocazia. — Ești cam antipatizat la club, știi: orice ins care dă chix ne slăbește considerabil gașca. — Urăsc acest punct de vedere. — Sigur că poți Încerca o revenire, cu puțin efort. — Nu. Am isprăvit cu ideea de a fi o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care nu era tocmai un oraș. Și uite, din București Mișu va pleca direct la New York. Și când o să vrea, hop, la Las Vegas! Și dacă i se face dor de București, hop, înapoi la București! Mișu trase o flegmă, ratând canalul. Mda. Ar trebui să-și ia rămas bun de la colegii de școală, prietenii lui de cartier, băieții care furaseră mireasa. Dar mai bine nu, o să-i ceară toți bani, o să-i ceară să le facă chemare, mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca să mai putem ascunde dezastrul. Ițcuș se dă mare, că mamă, că eu n-am vrut. „Ieși afară”, strigă Marcela și pune mâna pe o oală din decor, omul vede că nu e de glumă, se întoarce și, namilă mare, ratează ușa și trece prin decor, care se pune de îndată la pământ, căci tocmai uitaseră mașiniștii să pună un șpraiț. În teatru, ca și în aeronautică, dezastrele au cauze cumulate. Pauză. Suntem în cabină, vine cabiniera și ne spune duios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
prin oglindă și înțepenesc. Beligan plângea. Am rămas locului, siderat de imagine și jenat că am dat buzna ca un prost peste om fără să bat la ușă. Cred că a simțit că eram stânjenit și s-a explicat: ― Am ratat, Mihai. Nu eram în stare să scot un sunet și atunci a continuat: ― Rolul. Țin atât de mult la rolul ăsta și nu am puterea să-l fac să trăiască așa cum ar merita. ― Meștere, dar este cel mai grozav Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
scenă și se auzeau niște tropăituri strașnice sus, jos, în fine, intră el în scenă, zvârle buzduganul care se duce la dracu’, până în podul scenei, omul vede stele verzi de oboseală, cine știe ce-o fi avut în ziua aceea, ratează buzduganul care i se duce direct pe picior, pe care l-a pus în ghips pentru o bună bucată de vreme, dar atunci, pe loc, a îndurat, a spus tot ce avea de spus, cu mai multă tărie decât oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
noastră avusese loc, îmi transmisese ce trebuia să știu, ceea ce avea să mă facă să merg mai departe, către cel căruia, la rândul meu, trebuia să-i transmit mesajul, ștafeta. Am acum vârsta pe care o avea el atunci când am ratat întâlnirea și încă nu știu dacă am ratat-o pur și simplu sau am dorit să se întâmple așa pentru a găsi un dram de timp să mă gândesc la mine însumi, să încerc să înțeleg că apropierea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
știu, ceea ce avea să mă facă să merg mai departe, către cel căruia, la rândul meu, trebuia să-i transmit mesajul, ștafeta. Am acum vârsta pe care o avea el atunci când am ratat întâlnirea și încă nu știu dacă am ratat-o pur și simplu sau am dorit să se întâmple așa pentru a găsi un dram de timp să mă gândesc la mine însumi, să încerc să înțeleg că apropierea de un astfel de om nu era întâmplătoare, ci făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
treci înainte pe la mine. Am ieșit fericit, dar fericit foarte. Nu m-am dus pe la el, eram mândru, doream să intru la Institut fără pile, am intrat și apoi am uitat de invitația lui Birlic, el a murit și am ratat una din cele mai fabuloase posibile întâlniri din viața mea. La asta mă gândeam când am dat buzna la Marceau și, ca și cum timpul dorea să-și bată joc de mine, mă pomenesc spunând: ― Maître, je m’apelle Mălaimare. Marceau ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe lângă ei fără să fii foarte atent. De ce? am întrebat. ― Pentru că pe unii din ei trebuie neapărat să-i întâlnești ca să poți merge mai departe și nu va fi nimeni care să te îndrume. Pur și simplu nu trebuie să ratezi. Atâta tot. Mă simt extraordinar acum când scriu, căci este clar, cel puțin pentru mine, că Szajna a fost o întâlnire pe care nu trebuia s-o ratez, una care mi-a arătat lucruri pe care nu le pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fi nimeni care să te îndrume. Pur și simplu nu trebuie să ratezi. Atâta tot. Mă simt extraordinar acum când scriu, căci este clar, cel puțin pentru mine, că Szajna a fost o întâlnire pe care nu trebuia s-o ratez, una care mi-a arătat lucruri pe care nu le pot spune, din păcate, pentru că ele sunt legăminte pe care noi, cei din congregația celor trimiși să facem legătura, nu le putem dezvălui oricum și oricui. Este grozav să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și să stea de vorbă cu pălmașii de pe moșia lui. Era un boier luminat. PAGINĂ NOUĂ PROFESORII MEI Ei nu au fost doar întâlniri, ei m-au pregătit pentru toate întâlnirile, au făcut tot ceea ce au putut ca să nu le ratez și, se pare, au izbutit câte ceva. Clasa mea se numea Moni Ghelerter și Zoe Anghel Stanca și o mai avea ca asistentă pe Geta Angheluță. Combinația Moni-Zoe era fantastică, ceva aproape de domeniul paranormalului, căci se completau teribil, constituiau de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
văzut. Evolua la perș, era el, Marcel, colegul meu de clasa a cincea, copilul care fugise cu circul pentru că simțea că numai așa se poate împlini, că acesta este destinul lui. Ținea perșul cu mândrie și era hotărât să nu rateze. ― Stăpânul nu prea are încredere în mine, dar azi m-a lăsat să țin eu perșul, că îl cam doare spatele, îmi spusese înainte de spectacol. Era destul de musculos, chiar foarte, dar ținea în vârful perșului o băbătie grasă, nevasta stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
peisaj nemărginit - ce știe ăsta ce‑i nemărginirea? Spiritul lui n‑o poate cuprinde. Rainer simte în el însuși o nemărginire de scriitor care sparge toate barierele. El și nu Stifter o simte, Stifter a dovedit asta prin viața lui ratată în care n‑a îndrăznit să facă nimic. Adalbert Stifter continuă să treacă în revistă diverse frumuseți, nu numai din cele vii, ci și din cele neînsuflețite. Natura are tendința să decadă la stadiul de materie neînsuflețită, se gândește Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
activitatea lui scriitoricească și pentru ea, draga lui Sophie. Sophie pur și simplu l‑a dat gata. Sunt cazuri când unui bărbat sau unei femei li se întâmplă așa ceva o singură dată în viață, iar atunci n‑au voie să rateze ocazia, căci altfel urmările vor fi nefericite. Rainer se lasă cu bună știință pătruns de sentimente până în străfundurile ființei, însă de acolo sila față de aceste sentimente iese din nou la suprafață și se concretizează într‑o poezie. Rainer s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau ceva de genul ăsta. Sophie spune că extazul amoros nu este altceva decât ambiție satisfăcută (Musil). Rainer spune că nu are ambiții decât în artă, acolo are mari ambiții, dar în viață și‑a încheiat toate socotelile, și‑a ratat viața fiindcă se află în afara societății și a normelor sale. Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l cunoști pe Streicher. El se opri și, vârându-și mâinile adânc în buzunarele de la pantaloni, scutură din cap: — Nimic legat de porcul ăla bavarez nu ar putea să mă mai surprindă. Lovi spre un porumbel cu vârful cizmei și rată: — Dar vreau să aud mai multe. — O fată a identificat fotografia lui Streicher ca putând fi omul care a încercat să o ia din fața școlii din care o altă fată a dispărut săptămâna trecută. Ea crede că bărbatul avea accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
l-am privit pe Becker lovind bila albă. Aceasta lovi roșul, atinse mantaua și lovi puternic cealaltă bilă albă. — Vreți să pariem? Nu după lovitura aia. Ai multe de învățat despre cum se face o linie. Dar dacă ai fi ratat-o... — A fost doar o lovitură norocoasă. Atâta tot, insistă Becker. Se aplecă și trase o lovitură aiurea care dădu greș cu jumătate de metru. Am pocnit din buze: — Ții în mână un tac de biliard, nu un baston pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
orbi. Nu mai încerca să mă aburești, bine? Uite, dacă asta te face fericit, jucăm pe cinci mărci partida. El zâmbi ușor și-și roti umerii: — Douăzeci de puncte vă convine? Îmi reveni lovitura de spargere a bilelor, dar am ratat-o. După asta, aș fi putut la fel de bine să fiu babysitter. Becker nu fusese la cercetași când era tânăr, atâta lucru era sigur. După patru partide, am aruncat o bancnotă de douăzeci pe masa de joc și am cerșit îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]