5,027 matches
-
Mă indispune. - Și ce dorești? - Să trec la tablă și să rezolv ecuațiile. - Treci. Clasa a amuțit o secundă, cât să se lămurească ce se întâmplă și să evalueze situația, apoi viermuiala a continuat. Era clar că nu mă puteam reîntoarce la mica mea activitate deconectantă, așa că am împins scaunul în spate, mi-am întins picioarele și am urmărit-o pe Cristina târându-și șoldurile dolofane printre bănci, cu caietul la piept, oprindu-se în fața tablei și oftând din greu. Foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele câteva fragmente de vișine din pahar, firimiturile de pe fața de masă. De abia așteptam să treacă noaptea și să mă reîntorc la lucru. Când i-am vorbit de angajarea mea, a lăcrimat de bucurie și m-a mângâiat pe cap. A spus că sunt un tânăr destoinic, capabil și perseverent. Nu mai auzisem până atunci cuvântul destoinic, așa că i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mare, dar predasem cursuri de antrenament fizic cu greutăți și-mi dădeam seama că se pricepe. MM o privi rapid pe Tabitha și apoi pe Matthew, care făcu o figură disperată și mimă vorbitul la telefon. Între timp, Fisher se reîntoarse în sală, cu ochii cât cepele, făcându-i semne disperate cu brațele lui MM, în timp ce Tabitha, care era în lumea ei, își termină exercițiile de extensie a mușchilor și se apropie de MM și Hazel. Își rotea umerii, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Giuseppe nu muncise niciodată, singurul negoț pe care-l practicase vreodată era acela cu obiecte furate și tot ce studiase În viață era cât de bine să deschidă o Încuietoare sau să intre prin efracție Într-o casă. Dacă se reîntorsese la treabă atât de repede după ce fusese eliberat, doi ani la Închisoare aparent nu-l ajutaseră cu nimic. Totuși, Brunetti nu se putea Însă Înfrâna să nu-i placă atât de mamă, cât și de fiu. Peppino părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
perioade lungi de timp, numai ca să poți să muncești? —La ce te referi? Hugo strângea receptorul atât de tare, că pumnul i s-a albit. Felul în care Amanda mințea îi tăia respirația. De la început, se exprimase foarte limpede: se reîntorcea la muncă pentru propria ei satisfacție. —Vezi! Ai o reacție tipic masculină! a urlat ea triumfătoare. Porc misogin ce ești! La auzul acestor vorbe, Hugo aproape că s-a sufocat. Până când și-a revenit, Amanda se ambalase din nou. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mreană și de frigăruile cu cârnăciori... —Ei... a zis Alice. Oricum, e o schimbare după fasolea de la conservă. În ciuda râsului, peste masa lor s-a așternut o umbră: faptul că, la sfârșitul serii, trebuiau să se despartă și să se reîntoarcă la vechile lor responsabilități. Familii separate și vieți separate. Soți separați, care nu aveau în comun decât nebunia lor. —Of, Hugo. Alice, cu chipul fragilizat de lumina lumânărilor, scărmăna chifla cu mâinile proaspăt manichiurate. —E așa de complicat. Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au nimic comun cu materia. Inteligența, judecată, voința... sunt părți din spiritul nostru, care nu se nasc din mușchi sau materia creierului nostru...!” - Cu alte cuvinte, spiritul nostru persistă, el va rămâne nemuritor! ”- Da... și, după moarte materia fizică se reîntoarce în lumea fizică, de unde a fost încorporată, iar spiritul își va continua drumul ca spirit liber în lumea astrală...!” îi șopti gândul. A mai citit, că corpul eteric, format din materie eterică sau fluidică, reprezintă stări de materie numite: ”radiante
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fizică aparține lumii reale și este trecătoare. Imaginea nu se pierde în memoria noastră. Omul va pieri dar imaginea lui mintală va rămâne veșnic în lumea nevăzută, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică. După moarte, materia se reîntoarce în lumea fizică, de unde a fost încorporată, iar spiritual se va întoarce acolo “Sus”, de unde a venit. ori, altfel spus, își va continua drumul în lumea invizibilă. astrală. Deci, omul este alcătuit din Divin și uman, așa a fost conceput
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu au nimic comun cu materia. Inteligența, judecata, voința... sunt parte din spiritul nostru, care, nu se nasc din sânge, mușchi sau materia creierului nostru. Cu alte cuvinte spiritul nostru persistă, el va rămâne nemuritor. După moarte, materia fizică se reîntoarce în lumea fizică de unde a fost încorporată, iar spiritul își va continua drumul ca spirit liber în lumea astrală... Particulele fluidice(curenții invizibili eterici), sunt într-o continuă vibrație, care pun în mișcare toate componentele celulare din corpul nostru. Ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atunci, el dă drumul la rezervele păstrate pentru acele situații grave. Și de la cine primește acele semnale? Păi, de unde decît de la creier? Nu creierul e cel care dirijează activitatea organismului? Ba da. Ei bine, acum te rog eu să ne reîntoarcem la discuția noastră despre credința În Dumnezeu. Prin rugăciune, prin credința că există acel ceva sau cineva care ne ajută, nu cumva creierul nostru comandă organismului o stare de relaxare, o stare În care nu mai sîntem Îngroziți de ceea ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cugetare a unui psihanalist acut și experimentat precum Carl Gustav Jung, care afirmă: «Asistăm la apariția problemei iubirii, care este una dintre gravele suferințe ale umanității și față de care nimeni nu ar trebui să se rușineze să-i plătească tribut». Reîntorcându-ne la sugestiva reflexie a Elenei Lasida, fiecare dintre cele trei voturi vorbește de o limită, de o privațiune. Pentru a explica aceasta, Lasida compară exercitarea voturilor cu o tematică din ce în ce mai urgentă în vremurile noastre, și anume dezvoltarea sustenabilă. Ținând
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cultivat o imagine de viață consacrată și, în special, de consacrat, destul de impunătoare, atrăgătoare, eficientă și dinamică, în care nu prea era loc pentru limită, fragilitate, păcat, faliment, ce fac parte din viața umană și, desigur, caracterizează orice itinerariu spiritual. Reîntorcându-ne la parabola nietzscheană, s-ar putea spune că viața religioasă se juca între cămile și lei. Această imagine eroică a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cînd au considerat c( anchetă era (ncheiată. (i unul (i cel(lalt au păstrat (n timp rela(îi cu interlocutorii. Proba cea mai redutabil( a observatorilor este, mai întîi, lectură manuscrisului, apoi a cărții de către subiecți, mai ales cînd se reîntorc în cartier. Culegerea datelor Observarea unui grup informal nu se sprijin( pe documente scrise ce aduc informa(îi asupra modului s(u de via(( sau asupra caracteristicilor individuale ale membrilor s(i. Whyte (i Liebow au fost în general (nclina
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
se petrece sub ochii observatorului, înregistrarea nu conține principiile explicative ale comportamentului celui care vorbește. În sfîrșit, o ultimă metodă de înregistrare întîrziată: după o zi completă de observație, John Johnson trebuia să conducă mai multe ore pentru a se reîntoarce seara acasă. În acest caz, povestea unui magnetofon plasat pe scaunul de alături ceea ce a văzut și gîndit. Fotografiile Diversele elemente ale observației pot fi reprezentate prin clișee fotografice. E de dorit ca aceste imagini să fie din timpul observației
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
bărbați jucau dame și un altul privea. La o altă masă, patru jucau whist și doi priveau. Șase flecăreau în fundul sălii. Atunci cînd observăm cameră, numărăm oamenii prezenți, ca să știu de cîți trebuia să țin seama mai tîrziu [...]. De îndată ce ma reîntorceam acasă de la club, desenăm unul sau mai multe planuri ale pozițiilor ocupate pe care le observasem și adăugăm toate schimbările de poziție de care-mi aminteam [...]. În acest caz, redactam notele următoare: 11 se îndreaptă spre 1 și îl pișca
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Firește că, dacă numănînci, te simți slăbit. Așadar, Simion părăsise patul, și acum ședea la masă. Când intrase Stănică, îi explica tocmai lui Felix, căruia îi spunea cu încăpățînare mereu "domnule doctor", ce bine se simte: - Sunt un om renăscut, reîntors la viață. Am o puteremușchiulară cum n-am avut niciodată. Simion își încordă brațul său subțire și făcu insistent semn lui Felix să i-l pipăie. Acesta îi făcu hatârul și rămase mirat dimpotrivă de lipsa de rezistență a lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O ascensiune spectaculoasă are Stănică Rațiu care, devenit bogat, grație banilor furați de la moș Costache, o părăsește pe Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și ajunge om politic. Romanul are, oarecum, o construcție simetrică, deoarece, în final, eroul observator Felix se reîntoarce pe strada Antim și revede casa lui moș Costache, lăsată în paragină, amintindu-și de replica bătrânului, acum adevărată: "Aici nu stă nimeni". Marele talent și modernitatea lui Călinescu se relevă în primul rând în modul cum romancierul își construiește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vă controlați eficient pe voi înșivă și veți trăi mai bine”. Un mod ciudat de a face formare permanentă, mărturisea unul dintre cei prezenți, mai ales că participanții au subliniat deja de mai multe ori că, de fapt, se reîntorceau acasă cu aceleași probleme și cu aceleași dificultăți cu care au venit. În concluzie, un an de formare permanentă nu a schimbat mare lucru din acest punct de vedere. Însa, ceea ce e mai rău, este faptul că printre ei se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
din țară, pe puțin pentru o cumpănire farmaceutică de doi ani, soția mea, s-a mobilizat, în sfârșit, să divorțeze. Parafîndu-și inițiativa și printr-o spectaculoasă evacuare, pe scara de bloc, a tuturor inestimabilelor mele colecții personale. Când m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion de partid, mi-am descoperit lucrușoarele surâzând galben, în lumina cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
singurele persoane feminine față de care m-am simțit, vreodată, subjugat au fost două românce. Cele pe care le ai acum înainte au mers cu grația până într-acolo, încît au acceptat să-mi devină legatare... Devotatele mele prietene se vor reîntoarce în țară... Să cerceteze, să păstreze, să fie de veghe și să aștepte." Patricia încuviință. Excentricul nu exagerase cu nimic. Așteptaseră. - "...Îmi place să mă răsfăț, măgulindu-mă că acel bărbat va fi legat de mine și prin anumite coincidențe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Patrick limba engleză, la același colegiu radiofonic? (Iată că, în conversație, debutase un al nu știu câtelea domn, domnul Patrik) Aprofundase. Cu vremea însă, cunoștințele lingvistice neîntrebuințate se atrofiaseră. După cel de-al doilea război mondial, în vreme ce ele s-au reîntors în țară, lumea bună nu știa cum să mai treacă, în sens opus, granița. Se șoptea că bolșevicii lui Volodea ar căuta să capteze, și aici, prin forță, puterea. Că n-ar fi fost decât pe față subjugați de distincția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întocmai ca o pisică imensă și se spăla peste tot. Era un sanatoriu nemaipomenit de curat. Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați. Va mai publica încă patru cărți în țară, înainte de a se stabili definitiv în Franța. Între 1933 și 1935 se află la Berlin, ca bursier al Fundației Humboldt. Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Șaguna din Brașov. În 1936 pleacă la Paris cu o bursă a Institutului francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lecuim de propriul eu. Nostalgia după altceva din reveriile melancolice nu e decât dorul după un alt eu, dar pe care-l căutăm în peisaje, în depărtări, în muzică, înșelîndu-ne fără voie asupra unui proces mult mai adânc. Totdeauna ne reîntoarcem nemulțumiți și ne abandonăm nouă înșine, căci nu este ieșire din boala care ne poartă numele și pe care pierzînd-o, nu ne-am mai afla. Nu cred ca Dumnezeu să fi făcut pe Eva din coasta noastră, căci atunci ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nervoasă sau într-o compoziție a sângelui, ci în istovirea fenomenului uman, care implică abandonarea tuturor caracterelor ce-l însoțesc. Ai uzat omenescul în tine? Atunci părăsești fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fără ca totuși să te reîntorci la animalitate, căci este mai mult decât probabil că amețelile ne aruncă la pământ pentru a ne da alte posibilități de înălțare. Revenirea la poziția care a precedat fenomenul verticalei umane ne deschide alte cărări, ne pregătește o altă creștere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]