2,574 matches
-
de împletit. Dacă memoria nu-mi joacă feste, cred că am văzut o scenă similară într-un film american. În comunism însă, avortul subteran era poate singurul mod de disidență exclusiv feminin. Un gest sinucigaș, prin care umanitatea însăși își recăpăta integritatea. Femeia uzurpa opera partidului mutilându-se, clădind astfel visul propriei libertăți cu sânge din sângele său, cu carne din carnea sa, redând vieții dreptul la moarte. În lipsă de mijloace contraceptive, orice femeie sau fată singură era suspectată că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Sfânt de toate cele frumuseți ale locului, Înaltpreamăritul ajunse în dreptul unei săritori la care se vede că nu luă băgă sama și făcu un pas mai puțin prevăzător, că deodată simți că lunecă, iar în încercarea Sa de a-Și recăpăta echilibrul, scăpă sacul din spate, care se dădu de-a rostogolul, se desfăcu la gură, pentru că în graba plecării la drum, Domnul cel Mare nu-l legase tocmai cum trebuie, și-l răsturnă. Iar toate darurile I se prăvăliră de-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să nu lungim vorba, în 22 iunie 1941, armata română sub comanda generalului Antonescu, alături de trupele germane ale lui Hitler atacă colosul sovietic, în speranța că luptând alături de acești «camarazi» ce ne batjocoriseră în 30 august 1940 la Viena, vom recăpăta brazda ce ni se furase. Dar zodiile ne sunt potrivnice. Războiul a fost un adevărat dezastru nu numai pentru țara noastră, dar și pentru restul omenirii. Nici douăzeci de ani nu trecuseră de când întregul nostru popor începuse a privi fericit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că sărăcia și multele poveri puse în spinarea truditorilor pământului existau și pe vremea copilăriei lui. Sunt și acum. Boierii și arendașii care storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute. Populația îmbătrânită și neputincioasă a satelor trăiește la limita subzistenței (așa este exprimată într-o formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate, impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu arome de fructe date în pârg, de struguri parfumați, de tufănele și de mierea din razele domoale ale soarelui tomnatic. Străzile sunt animate de glasurile cristaline ale copiilor care merg spre școli și grădinițe, chemați de clopoțelul ce a recăpătat glas după trei luni de tăcere. Spre școala din apropierea locuinței lui Dumitru Dascălu se îndreaptă grupuri, grupuri de copii cu ghiozdane multicolore și buchete de flori, însoțiți de adulți, toți îmbrăcați cu haine de sărbătoare și având chipurile îmbujorate de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fost pierdut prin cunoaștere, Înseamnă că ar putea fi recucerit prin ignoranță și amnezie? Cunoscînd lucrurile ni le Înstrăinăm? Le numim pentru a le pierde? Cucerind lumea o transformăm În ruine? Și ținînd minte totul nu-i Îngăduim să-și recapete echilibrul? Fiecare lucru deposedat de mister e o cărămidă mai puțin la templul speranței? Un lotofag e oare mai liber decît mine, care depind Într-o atît de mare măsură de memoria mea? Drumul spre noi Înșine cere cumva barbaria
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să mă Întorc, să ating trupul mamei mele Geea și mă simt Întărit și-mi recapăt Încrederea În puterile mele. Nimeni nu mă va birui cîtă vreme nu mă va face să uit acest lucru. Nu m-am ferit să privesc spre Olimp, dar mi-am adus aminte. SÎnt fiul lui Poseidon, zeul mării, și al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i-a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost un Don Quijote avant la lettre; dar un Don Quijote care nu rămîne Înlăuntrul iluziei sale și, trezindu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
păstrez mai bine sau etc.; oprindu-se lacrimile, chiar cu multă însoțire a harului, în cea mai mare parte a liturghiei s-a maimicșorat această însoțire și din cauza gălăgiei din cameră etc. Apoi, aproape de sfârșit, întorcându-mă la Isus și recăpătând ceva din ceea ce pierdusem, la cuvintele Placeat tibi Sancta Trinitas 1, sfârșind la Maiestatea Sa dumnezeiască într-o iubire nemăsurată și acoperit de lacrimi îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
parte, când pe alta, de parcă ar fi fost niște adăugiri stranii la brațele ei care refuzau să mai facă mișcări sigure. O mână îi tremura. Cu mișcări nesigure, ca ale boxerilor care au ascultat numărătoarea și se chinuie să-și recapete forțele, Carlina se simțea epuizată fizic dar și psihic. Tot ce fusese frumos și bun între ei dispăruse. Floarea pe care o culesese nu mai mirosea. Era aproape strivită și fără petale. Trebuia să dărâme tot și să construiască tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
conștient de prezența celuilalt. Priveau cum valurile înspumate biciuiau și scăldau țărmul trecând peste mal și retrăgându-se imediat. Valurile Tisei păreau că își bat joc de nestatornicia și de caracterul tranzitoriu al omenirii, încercând la rândul ei să-și recapete stăpânirea de sine pe care o avea înainte de ploaia torențială. - Mie îmi place foarte mult, enorm de mult. Ador să mă plimb după ploaie, mai ales prin zonele muntoase cu toate frumusețile naturii. - Da, e grozav ce spui. Ce-ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Lermontov, "în dragoste precum și-n ură,/ Eu sînt statornică, nu-nșel"... Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini se aprind, apoi strălucirea lor dispare sub o pînză subțire și transparentă, ca un licăr de stele în apă. A fost adevărat, Mihai? mă întreabă ea, cu disperarea celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat împreună la aceeași masă, a știut să-și recapete demnitatea numai prin cîteva cuvinte. Mi-a dat un sfat simplu și profund. În cîteva minute mi-a spus mai mult decît dacă am fi discutat zile întregi; mi-a reamintit cîte ceva din ceea ce mă învățase Doamna Ana. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ori. L-ați prins pe picior greșit, de aceea. În alte condiții, Ștefănescu v-ar fi sictirit de nu v-ați fi văzut. Astăzi însă era bolnav, istovit, cu nervii epuizați. Mîine s-ar putea să se refacă, să-și recapete poziția dreaptă, să vină și să dea cu dumneavoastră de pămînt. Zăăău?! Între el și mine sînt două trepte ierarhice. De la dumneavoastră la el e cale lungă pe scara valorilor, chiar dacă vă amăgiți acum că sînteți mai mare. Mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să fim „o singură ființă“; nu mi ascunde nimic, fiindcă atunci chiar am să renunț la tot; și așa e mare lucru că perseverez, că rămân în picioare, că accept viața fără tine. Sunt atât de fericită că ți-ai recăpătat credința. Acum, seară de seară, rugăciunea mea e mai fierbinte și semnul crucii care-mi încheie ziua de muncă și chin ne unește sub același semn de credință, de speranță și de iubire. Dar uneori am îndoieli și atunci tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al trimiterii lor. Câtă vreme vom mai avea parte de ele? Mama c. p. Duminică, 18 februarie [1950] [...] Draga mea, așa de mult îmi doresc să te mângâi cu adevărat! Când primesc vești de la tine, mă simt mai puternică, îmi recapăt pofta de viață; mă bucur că ești perspicace, că vezi realitatea vieții în mers, că îți dai seama de tot. Singură aici, nu sunt și singură pe lume, de vreme ce inimile noastre bat împreună, de vreme ce felul nostru de a înțelege și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
negru și alb. Sunt mândră ca un păun. Te ador. Să n-ai nici o remușcare pentru ceea ce mi se întâmplă. Totul era, încă de mult, scris în cartea vieții mele. Nu mai sunt descurajată. Nu știu de ce. Poate fiindcă îmi recapăt sănătatea? Toată lumea a suferit rău de gripa asta afurisită. Draga mea, fii vitează, ai curaj. Știi că nu Te mint niciodată. Mi-am mai revenit și am să pot face față la orice. Nu numai eu. Toată lumea. [...] Mă duc chiar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pesimism excesiv. De când m-am întors de la Sl[atina], unde am picat chiar ca musca în lapte, cu fața mea boțită și cu corpul istovit, cu gripa-bronșita mea, stând la pat de vineri până în duminica întoarcerii la București, mi-am recăpătat puțin câte puțin pofta de viată, pe care la un moment dat o pierdusem de tot. Este și meritul meu, dar nu tocmai. În primul rând, cei doi acoliți ai lui Coadă de Topor, care-mi dăduseră ordin s-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când nu vrea ca lumea să știe ce e în sufletul lui. Stilul abrupt și profi de a discuta. Săptămâna trecută a trecut pe la birou și a fost exact ca pe timpuri. Pentru ceilalți, cel puțin. Fiindcă, deși și-a recăpătat carisma profi, eu am văzut dincolo de ea. Am văzut ce e în sufletul lui. Am văzut cum gândește, de ce-i e teamă și ce-și dorește cu adevărat de la viață. Am fost doi ani împreună. Am trăit împreună și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adevăr, după creștinare, evreii „văzură chiar mai bine decât mai nainte” <endnote id="(22, pp. 302-312)"/>. Este o metaforă tipică a inițierii, care se regăsește În basmele românești. Când Ielele Îi dau Înapoi ochii bătrânei orbite, aceasta nu doar Își recapătă vederea dinainte, dar Începe să vadă mult mai bine, „ca o fată de zece ani” <endnote id="(182, p. 147)"/>. Acest tip de legende (Adormirea Maicii Domnului) a fost atât de răspândit În spațiul culturii tradiționale românești, Încât imaginea Sfintei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Domnului era invocată să „curețe albețele/ și cețele/ De pe ochii lui Gheorghe” <endnote id="(183, pp. 217-219 ; 323, p. 35 ; 587, p. 102)"/>. În Transilvania, țăranii credeau că, dacă cineva vrea să-și aline durerile de ochi și să-și recapete „lumina ochilor”, trebuie să se roage nouă zile În șir la Sfânta Maria, repetând de nouă ori pe zi următoarea invocație : Maică preacurată, Vindecă-m-odată Și-mi dă, Maică, lumină Și sănătate deplină <endnote id="(22, p. 339)"/>. De asemenea, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Adormirea Maicii Domnului <endnote id="(22, pp. 302 ș.u.)"/>, precum și textele hagiografice Începând cu secolul al XVII-lea care au același subiect <endnote id=" (96, p. 486)"/> sunt cu happy-end : „jidovii cei orbiți” se convertesc la creștinism și Își recapătă vederea. La fel se Întâmplă În numeroasele legende manuscrise care vorbesc despre „mântuirea păcătoșilor” și despre „cele preste fire minuni ale Preasfintei Stăpânii Născătoarei de Dumnezeu [...], tălmăcite de Agapie, spre folosul cel de obște al neamului creștinesc”. În toate legendele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apostol - fiind pe drumul Damascului - este „Învăluit de lumina din cer, ca un fulger”. „Saul s-a sculat de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nimic nu putea să vadă [...]. Și trei zile a fost fără vedere.” El și-a recăpătat vederea abia atunci când - sub un nou nume, Pavel - „s-a umplut de Duhul Sfânt” : „Și Îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi și iarăși a văzut și, sculându-se, s-a botezat” (Faptele apostolilor 9, 1-18). De atunci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
an a fost încadrat medic primar în același laborator. A preluat sectorul Virologie, Imunologie, Biochimie și a răspuns de pregătirea medicilor secundari. Cu toate insistențele prof.dr. Mihai Duca de a-l determina să revină la catedră și astfel să-și recapete cel mai competent colaborator, dr. Mircea Alexandrescu a refuzat. Invitat, participă la susținerea de examene și referate de doctorat, dar, sufletește nu s-a mai refăcut niciodată; a trăit ca un martir. La fel de discret cum a trăit s-a stins
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
prima comisie de admitere de la Complex etc... Acum nu mai sunt privit ca un „paria al societății”, nu mai eram ocolit chiar și de acei care aveau o părere bună despre mine! Era poate primul caz când un exclus își recapătă dreptul de a privi lumea în față, eram poate primul reabilitat din Bârlad. Felicitări am primit atunci, mai multe chiar decât în cele mai reușite momente din viața mea. Învinsesem oribila înscenare! Felicitările confirmau indubitabil! Mulțumit, reîncep anul școlar sperând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]