3,311 matches
-
rușinată. O, Doamne, Connor, Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot ce s-a Întîmplat... El ridică o mînă, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cît se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințînd foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curînd, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și prințul Wiiliam e o făcătură ordinară... — ... și le vom spune tuturor tipilor cu care te vei Întîlni de acum Încolo că tot ce vrei e să-ți pună un inel cu piatră prețioasă pe deget ! Închei și mă uit recunoscătoare spre Lissy. — OK ! spune Jemima, cu lacrimi În ochi. OK ! Îți promit că pun punct definitiv subiectului. Îți promit. Te rog doar să nu pomenești nimănui de depozitul cu reduceri. Te rog. Acum pot să plec ? O imploră din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de teorie politică Îl avertizaseră pe bătrânul Gorman că Ravelstein era un invertit, că‑i seducea și corupea pe studenți. - Paterfamilias a fost prevenit Împotriva lui poponarfamilias, a comentat Ravelstein. Desigur, bătrânul Gorman e prea rigid pentru a se simți recunoscător că fiul lui n‑a intrat În afaceri, a apreciat În continuare Abe. Mă rog, Philip e acum unul din consilierii cei mai apropiați ai secretarului de stat. Puștiul ăsta are o minte ageră și fler pentru Marea Politică, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la spitalul Mass General. - Și nu cunoști nimic altceva despre puști? - Foarte puțin. Le‑am scris o scrisoare de mulțumire părinților lui. - Și ce le‑ai spus, dacă nu sunt indiscret? - Le‑am declarat, cu sinceritate, cât le eram de recunoscător, și m‑am Înfățișat ca un vajnic american, ca să nu‑și facă griji că inima băiatului lor ar fi ajuns În corpul cine știe cărui prăpădit... - Trebuie să‑ți dea de gândit când te trezești brusc Înconjurat de o bandă de motocicliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că, de fapt, nu aveam nevoie de scaun. I‑am comunicat lui Rosamund că pot să mă țin pe picioare și i‑am făcut o demonstrație urcând numeroasele scări ale avionului. Dar când am ajuns În San Juan, am fost recunoscător la vederea celui de‑al doilea scaun cu rotile care mă aștepta. Bagajele erau Îngrămădite În jurul picioarelor sau pe genunchii mei. Dar la inspecția pașapoartelor a trebuit să mă ridic În picioare. Partea cea mai cumplită a fost vama. Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-a întrebat cine ești! CĂLĂUL: Eu... (Convins că a greșit locul.) Aici, are loc o execuție? ARTUR: Da, domnule, aici! CĂLĂUL (Fericit.): Mulțumesc, am să vă fiu recunoscător toată viața. ARTUR: Adică nu... Nu se știe încă... GARDIANUL (Propulsat dintr-o dată; reia dansul.): Nu se știe! Nu se știe! Vom salva orașul! ARTUR (Maiestuos.): Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost un premiu de zece mii de dolari în schimbul unei dovezi clare că Helga era fie în viață, fie moartă. Hei ho! Helga mea credea că eram convins de ceea ce spuneam despre rasele umane și mecanismele istoriei - și i-am fost recunoscător. Indiferent ce eram în realitate, indiferent ce credeam în realitate, lucrul de care aveam nevoie era o dragoste îngăduitoare, incapabilă de critici - și Helga mea a fost îngerul care mi-a dăruit-o. Din plin. Nici o persoană tânără de pe glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu zece mii de dolari bucata. Țin în mână o tăietură din numărul din 3 martie, de acum două săptămâni, al ziarului new-yorkez Herald Tribune, în care un critic spune despre Kraft ca pictor: Iată în sfârșit un urmaș competent și recunoscător fantasticului experiment și inventivității din pictura ultimilor o sută de ani. Se spune că Aristotel a fost ultimul om care a înțeles totalitatea culturii sale. George Kraft este neîndoielnic primul om care înțelege totalitatea artei moderne - o înțelege cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trebuia... Și cât de simplă, cât de sublim de cunoscută a fost povestea spusă de trupul ei!... A fost ca atunci când povestește briza despre ce este ea, când povestește roza despre ce este ea... După degetele mele delicate, atente și recunoscătoare au urmat lucruri mai lacome, instrumente ale plăcerii lipsite de amintiri, de maniere, de răbdare. Pe acestea sclava mea le-a întâmpinat cu aceeași lăcomie... până ce nici chiar Mama Natură, care ne supusese celor mai extravagante solicitări, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-i arăta clar întregul trup, dar i-l descria destul de bine. Ridica brațul drept; pielea îi fleoșcăia și-i trimitea miros de Dove. Ridica brațul stâng; se insinua o duhoare pestilențială și subțire, care nu dispărea nicicum și - Elena era recunoscătoare măcar pentru atât - nu se răspândea niciodată la o distanță mai mare de câțiva centimetri în jurul subțioarei. Era mirosul ei pentru ea însăși, un fel de cadou pe care i-l făcea trupul după fiecare duș. Iată-mă, îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era fiorul imposibilului. Vorba ceea, nu prea avusesem multe relații serioase, pe termen lung („Shades of the prison house close/ around the growing girl“1) În plus, Hawkins avea și o prietenă pe care o chema Daphne. Îi eram chiar recunoscătoare lui Daphne pe care, din cauza numelui său și a hainelor pe care i le cumpăra lui Hawkins, mi-o imaginasem întotdeauna ca o fată cu bun simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Putea să devină foarte enervant. A, catâr, ce mai! Oricum, asta înseamnă că Philip n-o să mai fie prin preajmă s-o înnebunească în timpul probelor de costume și a avanpremierelor, lucru pentru care sunt sigură că va fi extrem de recunoscătoare. Bineînțeles, mai sunt câteva detalii de pus la punct, dar ea le știe mai bine decât oricine altcineva. —Eu, zise Hugo, am mare încredere în MM. Te ia așa de ușor încât nici nu-ți dai seama cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a luat-o razna rău de tot. N-a fost vina lui Hazel. Hazel nu greșește niciodată. E o chestie care te poate enerva când repeți cu ea și te tot dai cocoș, dar, până la urmă, ajungi să-i fi recunoscător. Își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. Știi, Shakespeare ăsta nu prea mi se potrivește, zise el. M-am dus la școala de teatru, frumos, nu m-a ajutat cine știe ce, dar am zis să fac Visul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oamenii se joacă. A, salut, Liz! îi zise asistentei directorului de scenă care pândea la ușă. Ar trebui să-ți mulțumesc că ai venit să mă iei și sunt sigur că, atunci când mă voi fi mai calm, o să-ți fiu recunoscător. Dar, pentru moment, nu mi-a trecut supărarea că am fost deranjat. Am luat-o la goană pe scări, cu Hugo care rămase un pic în spate ca să poată să se uite la fundul meu. Știu ce faci, îi zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
păreau să fi avansat dincolo de stadiul pre-oedipian - o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul scriitoricesc al altcuiva. Eram recunoscătoare totuși că poeții urbani își limitaseră efuziunile la pereții liftului; poate hotărâseră că ar fi prea de tot să împodobească podeaua cu seringi sau prezervative folosite ori cu o gamă din numeroasele și variatele deșeuri umane menționate în scrierile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep să înțeleg de ce și-a făcut Lisa gașcă, spuse Steff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pământul. Lăsă ziarul mai jos și privi peretele. Nu avea nici cea mai mică idee că un cutremur ar fi distrus Managua... Veștile ajungeau cu întârziere în Amazonia. Majoritatea nici nu ajungea, și în anumite cazuri se cuvenea să fii recunoscător pentru asta. Pe pagina a doua, apărea o fotografie enormă a candidatului opoziției, Ramón Cáceres, sub niște titluri gigantice: „Cáceres denunță criminala politică industrială a Guvernului.“ Ziarul Seara nu lăsa îndoieli asupra poziției sale în favoarea lui Cáceres și împotriva partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doctorului. — Bun, bun, mormăi Brunetti. Luciani tremură fie de frig, fie de rușinea eșecului său și picături mici de apă căzură la pământ. Mergeți amândoi acasă. Faceți o baie, mâncați ceva. Și beți ceva ca să nu răciți. Amândoi bărbații zâmbiră, recunoscători pentru sugestia primită. — Și luați șalupa. O să vă ducă Bonsuan pe amândoi acasă. Bărbații Îi mulțumiră și-și făcură loc prin mulțimea ce crescuse În puținele minute de când era acolo Brunetti. Gesticulă spre unul dintre oamenii În uniformă care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
putea Însă Înfrâna să nu-i placă atât de mamă, cât și de fiu. Peppino părea să nu-l considere pe Brunetti personal răspunzător, fiindcă Îl arestase, iar signora Concetta, odată ce fusese dat uitării incidentul cu foarfecele de surfilat, fusese recunoscătoare pentru mărturia lui Brunetti la procesul lui Ruffolo cum că acesta evitase să folosească orice urmă de forță sau de amenințare cu violența În timpul comiterii fărădelegilor. Probabil că acea mărturie fusese cea care ajutase la limitarea sentinței pentru furt calificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spună ceva. Și-apoi aș vrea să aflu ce legătură are armata americană mai Întâi cu signor Gamberetto și-apoi cu deversarea ilegală de substanțe toxice ce pare să aibă loc În țara asta. Sorbi din vin. Voi fi foarte recunoscător pentru orice-mi poți spune. Contele Își termină vinul și așeză paharul gol pe-o masă Încrustată din lateral. Își Încrucișă picioarele lungi, expunând o bucată de șosetă neagră de mătase, și-și Împreună degetele Într-o piramidă sub bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Tocmai a primit o Însărcinare la Sicilia. Poți avea grijă să nu pățească nimic cât timp e acolo? — Ambrogiani? Întrebă contele, interesat parcă să nu știe altceva decât numele lui. — Da. Să văd ce pot face, Guido. — Aș fi foarte recunoscător. — La fel va fi, Îmi Închipui, și maggiore Ambrogiani. — Mulțumesc. — Cu plăcere, Guido. Ne Întoarcem acasă săptămâna viitoare. — Bun. O vacanță plăcută. — Da, vom avea. Noapte bună, Guido. — Noapte bună. Când puse receptorul Înapoi În furcă, un amănunt al discuției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a rânjit Sherry. Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet chinuit. A sunat telefonul. Sherry a dispărut ca să răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama. O scânteie de normalitate într-o lume nebună și fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și de corturi, către un pâlc de copaci ale căror crengi coborau jos, înspre pământ, ascunzându-i de priviri. Jake și-a dat jos haina și a întins-o pe iarbă. Alice, atentă la costumul ei crem, i-a fost recunoscătoare pentru acest gest. Pe măsură ce băutura gazoasă îi inunda stomacul, în capul lui Alice se instala o senzație calmă și învăluitoare. Se făcuse un foc de tabără, iar flăcările acestuia se unduiau pe fundalul apusului din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]