16,853 matches
-
interpretată, în defavoarea autorului, ca un puseu de vanitate - în cazul în care el ar fi cerut acest lucru - sau, încă mai neconvenabil, ca o frivolitate. (Despre nevoia prezenței unui redactor de carte, dar și despre responsabilitatea acestuia, vezi și articolul Redactorul de carte, în România literară, nr. 40/10 octombrie 2008, p. 10). N-am scris rândurile de față biciuit de cine știe ce susceptibili tați exacerbate. Am făcut-o cu toata bună-credință, plecând de la constatarea că ceea ce s-a întâmplat cu antologia
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
și că Noul val nu este întîlnirea întîmplătoare a unor personalități care nu au nimic în comun. Cristina Corciovescu este critic de film. Absolventă a IATC „I.L. Caragiale”, București, secția Teatrologie-Filmologie (1968). Timp de aproape 20 de ani a fost redactor-șef al lunarului Caiet de documentare cinematografică și, ulterior, redactor-șef al revistei ProCinema (1995-1999). Colaboratoare constantă, din 1994, la International Film Guide (Londra), este coautoare a volumelor Secolul cinematografului (1989), 1234 cineaști români (1996), Dicționar de cinema (1997), Cinema
Noul cinema românesc. De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu () [Corola-journal/Journalistic/68681_a_70006]
-
personalități care nu au nimic în comun. Cristina Corciovescu este critic de film. Absolventă a IATC „I.L. Caragiale”, București, secția Teatrologie-Filmologie (1968). Timp de aproape 20 de ani a fost redactor-șef al lunarului Caiet de documentare cinematografică și, ulterior, redactor-șef al revistei ProCinema (1995-1999). Colaboratoare constantă, din 1994, la International Film Guide (Londra), este coautoare a volumelor Secolul cinematografului (1989), 1234 cineaști români (1996), Dicționar de cinema (1997), Cinema... un secol și ceva (2002), Lumea filmului (2005), și coordonatoare
Noul cinema românesc. De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu () [Corola-journal/Journalistic/68681_a_70006]
-
zece ani la Doftana și în alte închisori. Incult, orgolios și vindicativ, a fost unul dintre aghiotanții lui Leonte Răutu după 1945. A condus sindicatul oamenilor de artă, USASZ, a făcut parte din colegiul de redacție al Scînteii, a fost redactor șef la Flacăra, Viața românească etc. Profesor de estetică la Institutul ŤN.Grigorescuť, era renumit pentru opacitate, obtuzitate și infinit dogmatism. Pe seama lui au circulat nenumărate glume, savurate, se pare, chiar de cinicul Leonte Răutu. Marginalizat după 1954, a fost
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
un detaliu cu care creatorii și consumatorii de gazetărie cultă din România s-au obișnuit de mult. Atîția suntem și e bine că suntem, chiar dacă nu suntem mulți. De aceea, Cronicarul urează redacției Ideilor în dialog (directorului H.-R. Patapievici, redactorului-șef George Arun, secretarului de redacție Alexandru Gabor și corectorului Radu Dobândă) numere cît mai inspirate și cititori cît mai șlefuiți. La mulți ani! Șerban Cioculescu văzut de Ion Dumitrescu Am primit un exemplar din ACAS|, publicație trimestrială de cultură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
împreună în redacția „Timpul"), la utilizarea unor sofisme de-a dreptul hazlii. Iată însă cum arată portretul bunicului Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
om cu vederi largi - am fost incitat să descopăr cum stăteau cu adevărat lucrurile. Și am fost, mai întâi, ajutat de data indicată de ștamplia poștei de pe telegramă: 20.IX.1929. Iar întrucât știam că Ion Călugăru fusese pe atunci redactor la „Cuvântul" lui Nae Ionescu, răsfoind colecția ziarului de acum optzeci de ani am dat de cauza supărării lui Păstorel. Și anume, o scurtă cronică dramatică la „Rodia de aur", o piesă scrisă împreună cu Adrian Maniu și prezentată, în premieră
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
pentru părerile unui confrate, corect și cinstit exprimate. Sistemul revolverelor răsucite prin redacții și al bătăilor consolatoare, are însă un neajuns - se prea poate ca într-o bună zi și revolverele să se descarce - nu în pieptul sau în tâmpla redactorului. Cu nădejdea aceasta îl acceptăm. ION DIMITRESCU O zi mai târziu, „Cuvântul" a revenit cu un nou și patetic apel la solidaritatea colegilor de breaslă, din care citez: „Presa din Capitală a relatat brutala agresiune a d-lui Păstorel O.
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
aceasta îl acceptăm. ION DIMITRESCU O zi mai târziu, „Cuvântul" a revenit cu un nou și patetic apel la solidaritatea colegilor de breaslă, din care citez: „Presa din Capitală a relatat brutala agresiune a d-lui Păstorel O. Teodoreanu împotriva redactorului nostru d. Ion Călugăru, în redacția ziarului unde-și face, cu dragoste și cu înaltă probitate, datoria sa de ziarist și de scriitor. S-ar putea pe chestia aceasta broda o întreagă serie de considerații asupra împrejurării în care un
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
descalifică, îl trece din ordinul spadasin al cavalerilor condeiului, în breasla bătăușilor electorali sau administrativ. îl suprimă". Ion Călugăru n-a ripostat în presă ci s-a adresat direct: „Domniei-Sale, Domnului Prim Procuror al Parchetului de Ilfov. Subsemnatul Ioan Călugăru, redactor la ziarul „Cuvântul", fac plângere împotriva D-lui Al. O. Teodoreanu, publicist, cu domiciliul la HOTEL „CAPȘA", LOCO, pentru faptul de lovire săvârșită în următoarele împrejurări: Eri 17 septembrie a.c., la ora 3 după amiază, pe când eram singur în redacția
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
miorlăit" anunța intrarea în altfel de lume. Operatorii din cabină urmăreau atent fiecare cuvîht. Actori, actrițe, voiau să-ți recite poeziile, dar alegerea cea mai potrivită a fost lectura autoarei. Ursul devenise un punct de reper pentru mine. să fii redactor Uterar, la Televiziune. Care a fost prețul plătit? Și eu îmi amintesc înregistrările de la Radio, pe care ți le datorez ție și Victoriei Dimitriu. Din acea etapă mi-o amintesc cu plăcere și pe Silvia Kerim. Pentru că, în scurta ei
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
cuie în talpă și n-ar fi făcut-o nici așa, știind că deținuții politici erau urmăriți pas cu pas și după ce ieșeau din închisori. Dar să revenim la masa rotundă cu care a trebuit să-mi încep activitatea de redactor, pentru a spune că, spre norocul meu nu trebuia să o semnez. Așa că am tăiat replica de mai sus a lui Andrițoiu, am curățat banda de bîlbe și i-am prezentat-o la viză lui Octavian Paler. Prima dată a
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
sa celor spuse și scrise de tine cu aHta sensibilitate? În ce rnăprivește, îi deschid din îdîn cînd cîte o carte și tot mai descopăr ceva ce nu îmi este cunoscut... In 1968, cînd am terminat eu facultatea, tu erai redactor la Radio. Dar prima carte mi-a apărut în 1967, cînd eram studentă în anul IV. Botta mi-a spus că a dat întîmplător peste ea și că a vrut să mă cunoască fiind impresionat de poezia Pasărea tăiată. Asta
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
e dedicată. Prea puțini dintre saiitani ajunși la vîrstele Magistrului mai au generozitatea de a scrie despre tineri. Cum ai primit vestea acelei tablete literare? Ce drumuri ți s-au deschis? L-am cunoscut pe Eugen Jebeleanu datorită slujbei de redactor, așa cum am cunoscut și alți scriitori importanți. L-am invitat la emisiunea Poeți români contemporani, filmul a fost voalat și toată șefimea era impacientată. Nu știu cum era la Radio, dar la Televiziune o emisiune anunțată în program era obligatoriu să fie
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
alți scriitori importanți. L-am invitat la emisiunea Poeți români contemporani, filmul a fost voalat și toată șefimea era impacientată. Nu știu cum era la Radio, dar la Televiziune o emisiune anunțată în program era obligatoriu să fie difuzată. In caz contrar, redactorul plătea cu capul. Ințelegînd lucrul acesta, invitatul m-a scos din încurcătură, acceptînd să primească încă odată echipa de filmare care lucrase prost, deși a doua zi trebuia să plece în străinătate. Atunci nu frecventam lumea literară și multă vreme
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
în calea uitării. Este însă posibil ca un roman să aibă un efect de șoc asupra conștiinței istorice colective? Firește că da, și romanul Atemschaukel are acest efect, scria în memorabilul său comentariu, sub genericul Finis, Wolrfam Weimer, editorul și redactorul șef al revistei lunare „Cicero", privind de pe margine și post-festum cele petrecute la Tîrgul de carte de la Frankfurt. Nobelul pentru Literatură pe care Herta Müller l-a primit nu este doar un noroc pentru literatura germană. Amintind de o formulă
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
e însoțită de conștiința nealterată a tragediei în care ai nimerit? Că așadar trupul ți-e mort, dar spiritul ți-e viu și intact, pregătit să înregistreze cele mai mărunte detalii ale nenorocirii întîmplate? Acesta e cazul lui Jean-Dominique Bauby, redactor-șef al revistei Elle, care a suferit pe 8 decembrie 1995 un accident vascular în urma căruia toate funcțiile motrice i-au fost distruse. Nu se putea mișca, nu putea mînca și nici vorbi. Posibilitatea apărării, a fugii sau a eschivei
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
litere al celuilalt e o formulă critică. Pe care o încearcă, în Jurnal în fărîme cu Eugen Ionescu/ Journal en miettes cu Eugene Ionesco, Lucian Raicu, supla, la propriu și la figurat, însemnare de lectură, publicată, în 1993, la Litera, redactor fiindu-i Ioana Pârvulescu. Notițele lui Lucian Raicu încep în 1987, ca niște revizuiri obligate, cînd timpul ți se scurtează și răbdarea nu-ți mai ține la încercări: "Vine o vreme, prin forța lucrurilor, a vîrstei, cînd nu mai citești
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
asta m-a determinat să abandonez pregătirea la matematică și să dau examen de admitere la Facultatea de Filozofie. Mi-am luat licența în 1968, cu teza Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga, și am fost repartizată ca redactor la Televiziunea Română, de unde a trebuit să plec în 1971, pentru că m-am pronunțat împotriva aplicării tezelor lui Ceaușescu. De acolo m-am transferat la revista Argeș din Pitești, unde am rezistat doar vreo 8 sau 9 luni și mi-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
Atotputernic: "Așadar o să ne punem nădejdea în Dumnezeu și vom trăi. Este unica modalitate și cea mai bună". Scriitor întîrziat, mult mai frecvent interzis decît publicat, cu o faimă de "reacționar", atacat de condeierii obedienți (" Într-un anumit loc, un redactor mi-a spus că el consideră drept contrarevoluționare scrierile mele și că mă sfătuiește insistent să nu mai scriu în acest fel"), Bulgakov ajunge, în deznădejdea sa, a nutri o nădejde utopică. Un gen de ultimă soluție, delirantă. Aceea de-
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
Cronicar Lamentație În paginile revistei BUCOVINA LITERARĂ (nr. 2-3/ 2009) se deplânge faptul că această revistă, Bucovina literară, nu este prezentată mai des în România (tot) literară. Semnatarul notei-lamentație, Ioanid D., face apel și la sentimentalismul redactorului-șef al publicației noastre: Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ștefănescu de Suceava, urbea unde și-a petrecut adolescența și pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care domnia sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
noastre: Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ștefănescu de Suceava, urbea unde și-a petrecut adolescența și pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care domnia sa deține funcția de redactor-șef, față de viața literară a Bucovinei." Vestea proastă este că, în evaluarea unei reviste literare, nu prea are ce căuta sentimentalismul. Alex. Ștefănescu i-a mărturisit Cronicarului că, într-adevăr, se gândește uneori cu nostalgie la colegele sale de liceu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
din România: "Ce resorturi ascunse îi transformă deopotrivă pe patronii și angajații trusturilor media și pe consumatorii produselor lor într-o haită de hiene înfometate în căutare de cadavre? Undeva, în devenirea lor umană, trebuie să fie o sincopă." Diatriba redactorului-șef al revistei constănțene a fost declanșată de reflectarea macabro-senzaționalistă în mass-media a asasinării tânărului sportiv Marian Cozma. Diverse televiziuni și ziare "și-au dat - explică Bogdan Papacostea - măsura voracității și a lipsei de scrupule, transformând tragedia unei familii într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
într-un mod care mă copleșește de recunoștință. Ajuns la Paris în ultima zi a anului 1973, mi-am petrecut revelionul în casa doamnei Marguerite Duras (cuprins în cele vreo câteva zeci de invitați, mulțumită recomandării unui amic român devenit redactor la Editura Seuil), și a trebuit să reflectez la găsirea unui loc de muncă. Refuzam ideea de a trăi din ajutoare, indemnizații, culesuri de vii și altele, dornic să-mi câștig existența printr-un salariu. Diverse încercări pe lângă hoteluri ca
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
care ne leagă pentru totdeauna, acei 1968-1970, doi ani cât un car cu daruri scumpe." Întrebarea despre colaborarea noastră la revista Luceafărul e ușor devansată de dedicația citată. Destul de sucitul meu destin m-a făcut să accept un loc de redactor la ditamai ziarul Partidului, Scânteia, în martie 1962. Ce altceva puteam face, la ieșirea din facultate? Să mă duc la țară ca profesor de limba română, cu specializarea mea ca italienist? La secția de emisiuni în limba italiană a postului
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]