2,309 matches
-
însă un lucru imposibil de făcut, în măsura în care este vorba de un sistem și în care orice privire îndreptată asupra lui pentru a-l evalua rămâne prinsă în el, în realitate, nefiind niciodată decât propria sa privire, sau reflectarea sa, o reflexie a sistemului asupra lui însuși. În această situație, orice critică ce crede că poate judeca acel ceva în raport cu care nu este ea însăși, la urma urmei, decât un efect, un avatar, ajunge prea târziu. La drept vorbind, cine ar putea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îmi bântuia somnul. Re-mose fusese cu mine întreaga mea viață adultă. În spațiul anilor cu el, corpul meu își luase forma lui matură, iar inima mi se înțelepțise. Învățasem ce înseamnă să fii mamă. Când mă uitam la mine în reflexia bazinului, vedeam o femeie cu buze subțiri, cu părul creț, cu ochi mici, rotunzi, de străină. Cât de puțin semănam cu fiul meu arătos, cu pielea întunecată, care aducea cu unchiul lui mai mult decât cu oricine și care devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu satisfacție că putea să se cațere pe fereastră și să se alăture astfel Irinei în grădină fără să atragă atenția asupra lui. A încuiat ușa după el. A aruncat o privire scurtă în oglinda atârnată pe perete, spunându-i reflexiei sale: — Acum, că ai intrat, ai face bine să mergi să te împaci cu Virgil Jones. îți uiți cam ușor vechii prieteni. Apoi, deși era imposibil, în spatele propriei imagini se văzu o mișcare. Tocmai când termina de vorbit în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că nu. Privind pe fereastră se întreba ce-i va aduce acea nouă călătorie. O nouă aventură, doar așa îi spusese șoferul în vis. Trebuia să-i urmărească privirea, așa că se uită repede în oglindă. Fu ușor dezamăgită când văzu reflexia unui chip obosit, încruntat, nervos, care urmărea atent traficul și nu studia chipurile călătorilor grăbiți să ajungă cât mai repede la destinație. Coborî în apropierea magazinului în care intenționa să-și lase stilul sobru, asemeni blocurilor care nu-i făcuseră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
maternitate - mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri, mai puțin de dușca disperată de Calpol băută ocazional. Reușesc să merg destul de bine până În sala de ședințe, dar după ce intru, pereții se tot Îndepărtează formând reflexii infinite ca-ntr-un desen de Escher. De fiecare dată când mă ridic În picioare să schimb diapozitivul, trebuie să mă țin de marginea mesei și să-mi Înclin capul puțin Într-o parte pentru ca orizontul să devină stabil. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mulți locuitori decît am presupus la Început. Un cuplu de vîrstă mijlocie ședea Într-un balcon la zece metri de mine; femeia ținea În mîini o carte Încă necitită, iar soțul ei se holba la apa din piscină, ale cărei reflexii Îmbrăcau zidurile casei de alături În fîșii de lumină aurie. Aproape invizibili la prima vedere, locuitorii stăteau pe terasele și În curțile lor, privind Îndelung la un orizont nevăzut, ca niște personaje din picturile lui Edward Hopper. Avînd deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ști mai bine decât tine? Doar se privea, În fiecare zi, aplecându-se pe malul tău, spre a-și admira frumusețea În apele tale. Dacă-l iubesc, răspunse râul, e pentru că atunci când se apleca asupra apelor mele Îmi vedeam propria reflexie În ochii lui. O Întrebare: de ce un autor obsedat de originalitate, de anihilarea prin parodie a marilor teme acceptă confruntarea cu un mit a cărui expresivitate fusese stoarsă de marile nume ale culturii, de la Ovidiu la Balzac? Wilde Însuși vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i acolo? Fără să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau asta, de cele mai multe ori, un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese o iluzie luminoasă, o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să deschidă o ușă încuiată și să nu găsească nimic, lenea câștiga de fiecare dată. Aceasta era prietenul neoficial al intrușilor și al hoților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
marină în ziua aceea, care acum părea să fi fost cu zece ani în urmă -, relicve ale războiului din 1948 care salutau crearea statului Israel. Se apropie, Uri. —Știu. — Ce naiba facem? Nu știu. Stai să mă gândesc. Era orbit de reflexia din oglindă, care părea să scalde întreaga mașină într-o lumină galbenă, iscoditoare. Uri acceleră, dar mașina din spate îi ajunse fără mari eforturi. Chiar dacă Maggie își acoperi ochii, lumina era prea puternică pentru a vedea cine se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numai vara. După o scurtă ședere la Rojestveno, se Întorcea În Franța sau Italia, la castelul lui (numit Perpigna) lângă Pau, la vila lui (numită Tamarindo) de lângă Roma sau În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Datorită insulelor sale plutitoare Împodobite cu alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe sub care luneca ambarcațiunea. Din când În când, o petală cobora, cobora, cobora, lepădată de un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu s-ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-au aflat în situații asemănătoare și cu rezultate catastrofice, nu știu cine a fost cel care a spus că ridicolul de o clipă poate ruina cariera de o viața. Autoflagelarea necruțătoare îi făcu bine comisarului. Văzându-l zdrobit, doborât în noroi, reflexia rece luă cuvântul ca să-i demonstreze că ordinul nu fusese prostesc, ci dimpotrivă, Imaginează-ți că n-ai fi dat aceste instrucțiuni, că inspectorul și agentul s-ar duce acolo la ora la care ar avea chef, unul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care, poate, n-ar avea cum s-o distrugă, prin urmare, comisar ești, comisar vei continua să fii, nu numai cu dreptul celui care știe mai multe despre meserie, ci și cu norocul de a mă avea aici pe mine, reflexia rece, ca să pun lucrurile la locul lor, începând cu inspectorul, cu care, nu numai că va trebui să te porți cu mănuși, așa cum îți era intenția, de altfel, destul de lașă, dacă nu mi-o iei în nume de rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
firmă, PHOEBE BÉBÉ. Burtica Îi era ascunsă de o capă scurtă din tweed, iar pe dedesubt avea acei jeans foarte mulați, În stil Kate Moss. Părul ei castaniu părea atât de lustruit, că practic Îmi puteam vedea În el propria reflexie. „Trebuie să o salut“, m-am gândit, un pic posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine. S-a chiorât la căruciorul meu care dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care se Întinde de pe 53rd Street până pe 54th Street. Drept În față era o scară imensă care ducea la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă de controverse pe teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra scării. —Sophia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mult pe V. Ghica cultivând acest gen dificil, în care trebuie să închizi într-un enunț lapidar, doar de câteva cuvinte, adevăruri grave, uneori acide, dulci sau amare, rod al unei inteligențe scânteietoare, al unei capacități extraordinare de observație și reflexie, al mișcării la mari altitudini a scripeților găndirii. Corneliu Stoica Cartea se adresează tuturor vârstelor și se vrea o meditație asupra existenței noastre în raport cu ceilalți. Găsim uneori răspunsuri surprinzător de elocvente la întrebări sau trăiri contradictorii. Vladimir Radu S.O.
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
faci, dar, dacă va fi să te pot ajuta, asta e foarte, foarte important. Bine? — Da, am spus. Sigur, am spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea, cu atenție, toate dictafoanele. Am înșfăcat și câteva pachete de baterii. Altceva? Altceva? — Altceva? mi-am întrebat imaginea din oglindă. Cuvintele îmi pulsară în urechi, devenind tot mai false și mai găunoase pe măsură ce răsunau tot mai adânc înăuntrul meu. Reflexia mea îmi aruncă o privire dezgustată și ezitantă, de parcă n-aș fi putut înțelege ceea ce tocmai spusesem. M-am sprijinit de perete ca să-mi revin, m-am întors și m-am îndreptat spre ușă. Infirmeria de Țară era un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
câțiva metri, or să ne prindă și-or să ne strivească. — Poate, dar există lucruri mai grave decât moartea. — Care? — De pildă, trecerea timpului. Uită-te la noi, după nici o zi de captivitate, arătăm ca niște animale. Mi-am privit reflexia Într-una dintre ferestre. Arătam, e drept, jalnic. Cu cămașa zdrențuită, nebărbierit, gârbov, cu frica sclipind În ochi. Nu mi-am putut suporta privirea. În aceste ore cât voi ați vorbit sau ați organizat lupte, eu le-am urmărit, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alteori Manuela din Femeia în fața oglinzii - exprimă în numele autoarei, nostalgia unei ambianțe elevate. Tendința de a migra către București constituie pentru alte figuri, din roman, un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]