2,146 matches
-
mai rezistă atât cât a reușit să-și păstreze din seva pământului din care a fost smulsă. Apoi se ofilește. Și omul, acest animal sensibil și visător, uită de bucuria pe care gingașa „făptură” i-a oferit-o și fără remușcări o aruncă scârbit de mirosul de putregai ascuns în vaza de porțelan. Așa va fi și cu tine dacă îți vei pierde credința și exercițiul. Cei din jur te vor cultiva în vazele lor de porțelan și când vor vedea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aproape o abstracțiune. Cât de puțină milă am cheltuit pentru propriul meu copil, pentru singurul meu fiu, născut mort. O singură dată, la mult timp după aceea, am fost zguduit de o violentă criză de vinovăție, am simțit o insuportabilă remușcare, o stare vecină cu teroarea, de parcă eu însumi l-aș fi ucis, ceea ce într-un fel putea fi adevărat. Era târziu, ne culcasem deja și nu știu cum am început să vorbim - ca niciodată - despre el. Fără să-și dea seama (nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să mă reabilitez acum - cât de cât - evocând un moment al relațiilor dintre noi. În relațiile cu el (cu mama nu mă certam aproape niciodată) fac parte din categoria „copiilor” foarte nervoși, care se poartă urât cu părinții, având apoi remușcări violente. Cu tata nu mă înțeleg - am mai spus-o - pentru că semănăm (în ce privește defectele mai ales). De aici nenumărate, aproape zilnice „ciocniri”. Dar tocmai pentru că semănăm așa de tare el mă înțelege uneori mai bine decât oricine, mă ghicește, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui. În Victimele datoriei, dragostea se revarsă sfâșietor, patetic, dureros. Dragostea și mila. Dragostea lui Choubert pentru Madeleine, mila lui pentru căderea ei sub dominația polițistului, nădejdea lui mereu amânată de a o regăsi ; dragostea Madeleinei pentru Choubert, regretele și remușcările ei, mila pentru interminabila și epuizanta lui hăituire de către polițist. Mărturisirea deznădăjduită, de dragoste și regrete, a polițistului, în ipostaza de tată, către Choubert care nu-l aude ; de asemeni, mărturisirea lui Choubert, ca fiu, către polițist, care nu-l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
am referit insuficient până acum în comentariile mele, pentru a se vedea ca într-o oglindă, cum apreciază alții performanțele sale de calitate). Și astfel, cu un Alfredo timid în actul întâi, îndrăgostit și revoltat, apoi impulsiv și plin de remușcări în tabloul trei, revenit pasional în ultimul act, tenorul ni se prezintă ca unul care nu gândește doar emiterea sunetelor, ci trăiește cu adevărat stările prin care trece personajul său. Mihai Frunză conturează convingător, de data aceasta, un Germont-tatăl care
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
erau la Santiago în bune relații și care, conform zicalei că "sângele apă nu se face", dorea să se intereseze de cele trei surori ale sale rămase în țară. Pierduse legătura cu ele, soția "îi bătuse obrazul", omul a avut remușcări și acum, prin intermediul nostru, dorea să le "regăsească". Cetățeana (NB: soția mea) adăugă că...( NB: una din surori) era foarte tristă și i-a spus că ar fi vrut foarte mult să-l vadă pe el, deoarece nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
apăsat vârtos pe umerii gălățenilor. Locuitorii de pe pământul dintre aceste două râuri au suportat invazia a diverși cotropitori lacomi, au înfruntat epidemiile de holeră, ciumă și altele, iar cămătarii și unii negustori necinstiți storceau bruma de avere a locuitorilor, fără remușcări. Locuitorii județului se mândresc pe bună dreptate cu personalitățile lor, ce își au locul natal pe raza județului, în număr de 44, din care 13 profesori universitari și șase academicieni. Dintre ei amintim pe generalul Cernat Alexandru,ministru de război
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
apăsat vârtos pe umerii gălățenilor. Locuitorii de pe pământul dintre aceste două râuri au suportat invazia a diverși cotropitori lacomi, au înfruntat epidemiile de holeră, ciumă și altele, iar cămătarii și unii negustori necinstiți storceau bruma de avere a locuitorilor, fără remușcări. Locuitorii județului se mândresc pe bună dreptate cu personalitățile lor, ce își au locul natal pe raza județului, în număr de 44, din care 13 profesori universitari și șase academicieni. Dintre ei amintim pe generalul Cernat Alexandru,ministru de război
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și astenie trăiește experiența unor traume afective legate de viața sa intimă sau activitatea sa profesională; b) un eveniment dramatic dezvăluie subiectului propria sa insuficiență, ce este trăită ca o umilință în plan etic; c) urmează delirul de relație incluzând remușcări depresive, temeri hipocondrice și idei de persecuție, ce se manifestă în conversații de o mare banalitate despre viața cotidiană. Cazul Hélènei R. este unul tipic de caracter sensibil: Bolnava avea încă din copilărie o sănătate foarte delicată, era sensibilă, inteligentă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Ce viață dezordonată am dus; toate sfaturile tale erau așa de sincere, așa de bune, așa de drepte, încât dacă îndeplineam o parte din ele azi n-aș zace pe patul de suferinți. Amintindu-mi de bunătatea inimei tale, simt remușcări de faptele din trecut. Ar fi o zi de sărbătoare, ar fi o mare plăcere să vii la Botoșani, să mă vezi, unde sunt bolnav, și din minut în minut îmi aștept sfârșitul, căci pentru societate sunt de mult mort
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că volumul său de poezii, construit de el însuși, trebuia să se încheie cu „Rugăciune”, așa cum încheie Titu Maiorescu o ediție târzie a sa, ca gest (cerere, rugare) de iertare creștină pentru că discută cu atâta insistență divinul feminin. E multă remușcare pentru hybris la Eminescu, abia dacă se întrevede curajul, clipa de a cugeta pe când „anii de păreri de rău” sunt pregnanți; această penitență este de sorginte creștină. Altfel, să ne amintim de „Venere și Madonă”, versul: „Căci femeea-i prototipul îngerilor
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce s-a Întâmplat, cine l-a sfătuit și cum l-a sfătuit. Dar după ce ne-a arestat, pe el l-a dus până la Securitate și i-a dat drumul imediat. Poate că mai trăiește și a avut el destule remușcări și suferințe ca să-i mai provoc și eu. Știți, nu are sens... Dar el nu a fost cu dumneavoastră În boxă la proces? Nuu... Păi, după ce ne-au arestat, ne-au dus la Securitate pe jos, așa. Și cum am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în timpul simpozioanelor și festivalurilor, pentru a fi la înălțimea oaspeților. Pentru mine, om care preferă constanța inconstanței, frecventele schimbări de conduită, trecerile de la gîra-mîra la bruderschafturi, de la bruftuluieli la pupături nu erau o fericire; din contra, după amuzament mă încercau remușcările. Lîngă talentații mei colegi, trei sau patru eminenți, cu articole de mai multe rînduri în dicționare și citați în sintezele literare, și în proximitatea colaboratorilor de „mare calibru”, „marcanți”, am dobîndit, se pare, eu însumi un complex: complexul „omului fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ideii de a ține un jurnal sînt tocmai cei în lucrările cărora „creația” constă în dilatarea și orchestrarea copioasă a unor materiale de aceeași natură și cu aceeași proveniență. I-am văzut adesea pe unii din aceștia deposedînd fără nici o remușcare pe cei din jur de întîmplări și gînduri, pentru a le livra ulterior ca produse ale imaginației lor. Spre deosebire de ei, care cred că dreptul de a folosi „poveștile” altora le revine în exclusivitate, eu conserv „materialul” și identitatea posesorului. Procedez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și simplu, n-a mai văzut niciodată o pagină întîi atît de deșănțat colorată, ca aceea pe care i-a prezentat-o Genoiu. Ulterior, numărul a fost „ajustat”, dar în esență a rămas tot bălțat și encomiastic. Ciudat, în loc să aibă remușcări, pe Genoiu această tragere de mînecă îl amuză. Lucrul e cu atît mai trist, cu cît excesul de zel înseamnă, în acest caz, lipsă de gust. *Revista italiană „Expresso” (febr. ’83) consideră regimul din România unul „dintre cele mai arhaice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îndrăznețe planuri. *Neîndoielnic, Nichita Stănescu a fost cel mai liber dintre scriitorii români postbelici. Apărut într-o epocă de prefacere a literaturii (venită după „dezghețul” din 1956), el a beneficiat de simpatia pentru poeții tineri apărută (cu oarecari urme de remușcare) după moartea lui Labiș, pentru a se desfășura în toată splendoarea talentului său. Păunescu, angajat în întreprinderi politice și civice, a trebuit să se supună unor cenzuri. De asemenea, Ioan Alexandru s-a supus (voluntar) unor determinări filosofice și teologice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil, în exces și ridicol. În cazul meu, cînd mi se întîmplă să iau avînt în ceva, aproape întotdeauna sfîrșesc prin a avea remușcări. *Semne de nevroză: suspendarea activității posturilor de radio regionale, interzicerea Anei Blandiana de a fi prezentă cu poezii și articole în reviste, convocarea unor actori la Securitate. Ana Blandiana e sancționată pentru versurile apărute în „Amfiteatru”, la rubrica „Antologica” (nr.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un taraf. Iar în jurul mesei, în loc de scaune ori lăiți, strane de biserică! „Nu vă vine să credeți? Da, fraților, datorită lui C.S., am chefuit o zi în strane sculptate cu chipuri de sfinți!”, exclamă S. Se rîde din inerție, fără remușcări... * Credința e încă unul din secretele mele. Pînă a pleca la Liceul Militar, mă închinam ori de cîte ori treceam prin fața bisericii din sat. Duminicile mergeam la slujbă, fără părinți, singur. Odată, împins din spate în fața altarului, am spus Tatăl nostru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putea fi văzută) o sculptură într-un bob de orez? Pentru noi, acestea sînt ocupații exotice, „chinezării”. Tipul care să lustruiască la nesfîrșit, cu dragoste, biela-manivela aparține trecutului. Locul lui l-a luat, cam peste tot, insul care rasolește, fără remușcări, treburile. Nervii noștri s-au subțiat, nu mai avem răbdare. În literatură, m-a întrebat ea, simțindu-mi rezistența la unele din aprecierile sale, cine mai stă să compună „miniaturi”, să-și pigulească textul, să șteargă trei din patru cuvinte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
liniștite, ci numai nopți albe... Trebuie să-mi atrag atenția mie însumi...” Gestul turnării cenușii în cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă împins de un resort, sare în sus Gavrilovici, care, după obișnuitele „mărturisiri” convenționale, trece la ceea ce crede că e cu adevărat important
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să vin și m-am dus, crezând, că-l pierdem și nu voiam să am remușcări. M-a recunoscut, s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă mai lăsa să plec, deși venisem cu mașina unui medic prieten din Buftea, de care depindeam și a trebuit să plec. Are clipe limpezi, dar de regulă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scene îngrozitoare din Beirut, San Salvador, Nicaragua etc. sau din alte țări unde sunt răscoale sau terorisme. Am văzut cum tancuri (buldozere) intră în casele oamenilor, ale poporului, și le dărâmă și le distrug fără niciun pic de milă sau remușcare! Sunt distruse vile frumoase și rezistente în interiorul cărora se pot vedea scări de marmură, diverse ornamente care-ți încântau ochii. O cetățeană care se găsea prin locurile acelea îmi spunea că nu poate concepe să se demoleze astfel de locuințe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că „mișcarea” cu care Eliade a simpatizat „la origini” ar fi evoluat ulterior „Într-un sens negativ”, ceea ce ar fi dus la despărțirea dintre simpatizant și simpatizată. În sfârșit, se răspunde și obiecției care privea lacuna de memorie și de remușcare a marelui cărturar. „I se reproșează de ce nu și-a făcut, măcar la sfârșitul vieții, mea culpa. Nu considera probabil că cineva are dreptul să se amestece În intimitatea opțiunilor sale dintr-un anumit moment, dintr-un anumit segment biografic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că nu fusese primit la Academie. Unii l-au comparat cu cărturari de origine evreiască (Tiktin, Șăineanu, Gaster) care slujiseră, la timpul lor, cu zel și har, cultura română. Nu știu câtă valoare au aceste constelații, nici ce tip de nostalgie sau remușcări sau marginalizări etnice codifică asocierile, cert este că, spre deosebire de predecesori, Z. Ornea nu a părăsit România, deși ar fi avut destule motive s-o facă. Zigu a rămas pe scaunul său de cititor și scriitor, În același loc, până la capăt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la nuanță. „Ravelstein a văzut că refuzam să Întreprind neplăcuta acțiune de a gândi la toate astea. Aveam de dus o viață evreiască În limba Americii și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]