3,239 matches
-
Și-n sânge-mi varsă rodul-simțământ. Răzbate o lumină din morminte; E flacăra strămoșilor eroi Ce s-au jertfit cu dragoste fierbinte Și-n demnitate sacră pentru noi. Se-nalță suferința în tăcere Din uriașe inimi de martiri, Dar flori renasc din chinuri și durere, Nădejdi răsar din lacrimi în priviri. Din inima de soare, foc și lavă Ce bate ne-ntreruptă în tării Mă copleșește cald un imn de slavă Să-mi cearnă stele-n iernile pustii. Se răstignește-n veșnicii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi întortocheate, Prin întuneric, vifor înfruntând, Spaime, dureri cu mine-mperecheate, Vise deșarte-n gându-mi sângerând. M-am afundat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s-a făcut pe plac, indiferent cât de înjositor putea fi pentru alții. Sunt hotărâtă să continui: — Ascultă cu atenție și o să pricepi. Tigrul este spiritul animalelor, țestoasa este spiritul cochiliilor, iar pheonixul este o pasăre care este capabilă să renască din propia-i cenușă... Tung Chih începe să mă urmărească, încet și cu eforturi dureroase. La ușa magaziei se aude un ciocănit puternic. Știu cine e. Știam că are un spion în palatul meu. Loviturile continuă, iar Nuharoo țipă: — O să raportez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rumege năduful... În cele din urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, cu chip liniștit și luminos, a reluat: --Nu știu dacă și tu gândești la fel, dar eu stau și mă întreb cum a rezistat și cum a renăscut de atâtea ori Moldova, care s-a aflat în calea tuturor răutăților. Când nu veneau tătarii în pradă, veneau turcii, porniți împotriva moscalilor, a leșilor sau... “De la Nistru pân-la mare, Vin moscalii de-a călare”... --Îți mai aduci aminte ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și dese, iar ochii par desenați cu migală de un pictor renascentist. Copilul mă privește și îi spune bunicii:”Buni, vreau să vină și ea la noi să ne jucăm cu Ostiță. O să se bucure.” Eu tresar îngrozită și visul renaște în mine la o intensitate mai mare. Mâna nebunului îmi strânge umărul cu putere și ochii lui mă fulgeră dureros. ”Hai, mă... Nu-ți face nimic. Ne pitulăm și el trece peste și se bucură”. Mult aș vrea să merg
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pierdut o într-un magazin de jucării, printre păpuși despletite, îmbrăcate în rochii de iluzii... Ar fi vrut să treacă peste iernile albe și reci, peste toamnele uscate și pline de melancolie, peste verile năucitoare, peste primăverile flămânde și să renască ea un nou anotimp pentru ei... Voia să nu-i mai pese de patina asta amăgitoare a timpului și să-și transforme clipa furată în veșnicie... Privind chipul lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja clipa? Nu era
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o răsucire rea și speriată. La un pas de primejdiile fără întoarcere. Eram iarăși în pragul absolvirii, a treia oară. M-am sfătuit cu prietenul meu Ianuli. Ți-am vorbit de legenda lui. Grecul legendar! Eroul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care te ascunzi și acum, când bătrânul Marcu Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot apropia. Se îndrepta spre el, dar se pierduse, cumva, contactul. Percepea unduirea, surâsul femeii, dar apropierea întârzia, se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Auzi, Teresienstadt, auzi! Sâmbăta lăsată în urmă, spulberată, îl înfuria. Sâmbăta pe care n-o mai putea întoarce, timpul ireversibil, cu venerica lui fantomă cu tot. Dar va relua, va relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat dovedește ceva important și durabil. N-au reușit să neegalizeze! Nu, n-au reușit, profesore, să știi, n-au reușit. Dovada a fost brutală și regretabilă, recunosc. O dovadă, totuși, trebuie să admiți... Renăscuse doamna Venera, trebuia să admită. Ochii întineriseră, ca și mișcările și obrazul. O adevărată înviere, ce mai. Gata să facă o criză, sărăcuța, dar își revenise instantaneu, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase, Sfânta Sâmbătă nu se încheiase. — Zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E foarte credincios. — Credincios? Ce fel de credință? a întrebat Tom, străduindu-se să nu pară alarmat. — Creștină. Știi tu, cu Iisus și tot restul. — Ce vrea să însemne asta? Aparține unui cult anume sau vorbim despre un fundamentalist renăscut? — Renăscut, cred. Și tu, Rory? Tu crezi în chestiile astea? — Încerc, dar nu prea mă pricep. David zice că trebuie să am răbdare, că într-o zi or să mi se deschidă ochii și o să văd lumina. — Dar tu ești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din gelozie). Tramvaiul trece legănat pe Moșilor, pe lângă târgul pescarilor, întins atât de tentacular, încât vehiculul aproape calcă oamenii pe bombeuri, clopoțind nervos. Târgul a existat pe timpul lui Ceaușescu, i s-a pierdut o vreme urma, acum văd că a renăscut, pe terenul de pe care casele au fost rase ca să facă loc unor construcții noi. Pescarii cu fețe bătrânicioase (efectul trezitului în zori, al renunțării la bărbierit) își sprijină de zidul stricat bicicletele și încep să întindă sus pe platformă plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu prea, nu. Deloc nu ne-a mers. Soarta satului nostru este pilduitoare: menționat În documente Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (și, fiind o danie către mânăstire, exista de mai multă vreme), Mana a rezistat, renăscând din cenușa tuturor arderilor, a jafurilor, a trecerii tuturor „trecătorilor”: Tătari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci, Ruși... Însă ceea ce nu izbutiseră focul și sabia năvălitorilor, ceea ce nu reușise armia rusească (cea care zicea că pornește războiul-sfânt Împotriva păgânilor, până la liberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde știi asta? Targuí-ul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată, pentru că avea să renască, Într-o bună zi, din ruine ca să devină capitala unui imperiu mondial, acela al lui Timur Lenk, spre deosebire de alte orașe, care nu-și vor mai reveni niciodată, și mai ales de cele trei mari metropole din Khorasan, unde a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intelectuală din acea parte a lumii: Merv, Balkh și Nishapur. Cărora mai trebuie să le adăugăm cetatea Rey, leagănul medicinei orientale, căreia până și numele Îi va fi uitat; va fi nevoie să se scurgă multe secole pentru a vedea renăscând, În apropiere, orașul Teheran. Cel de-al doilea val avea să cucerească Alamutul. El va fi mai puțin sângeros, dar mai extins. Cum să nu Înțelegi teroarea contemporanilor când știi că trupele mongole au putut atunci, la un interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu mustața parfumată, cu mersul vioi, cu jobenul parcă ridicându-se singur la trecerea doamnelor. Când ne-am așezat la masă, la Restaurantul Amiralității, m-a prins ferm de braț. „Prietene, Îmi spuse el, voit teatral, un tânăr tocmai a renăscut În mine și are nevoie de un tovarăș.” Am greșit luându-i cuvintele În glumă, plimbarea noastră a fost un vârtej. De-abia sfârșiseam de cinat la Brébant, la Foyot sau la Père Lathuile, că trebuia să alergăm la Cigale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu. Și dacă ți-aș spune că am văzut cu ochii mei acest Manuscris al lui Khayyam, chiar În Paris, și că l-am răsfoit? XXVII Dacă aș spune că această revelație mi-a bulversat, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă obișnuiesc. Senzația m-a făcut să-mi fie dragă Naoko și orgasmul a fost deosebit de puternic. Trupul pe care mi-l etala acum Naoko nu semăna deloc cu cel din noaptea aceea. Trecuse probabil prin multe transformări până să renască sub chipul acestei perfecțiuni, scăldată de lumina lunii. Formele durdulii de după moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei mature. Trupul ei era acum atât de frumos, atât de perfect, încât nici nu-mi stârnea pofte sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și gândurile nepotrivite vor dispărea. Îmi face bine prezența lui Jake în mintea mea. Are ceva din seninătatea unui supraviețuitor. La un moment dat viața sa devenise un iad - a ars în flăcări, a părut să-mi sugereze - dar a renăscut din propria cenușă. Simt că pot să-i spun orice, deși n-aș face-o. Sunt o mulțime de lucruri legate de Patrick despre care mi-ar fi jenă să-i vorbesc. Cum aș putea să mă confesez unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui de roți dințate. Nu, cel mult, acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de a afla secretul care l-ar salva pe Kane. ― Ești ofițerul științific, zise în cele din urmă Dallas. Este departamentul tău, hotărârea îți aparține. ― Ne-am înțeles, zise Ash fără să-și ascundă satisfacția. Aceasta nu are cum să renască. Nu mai prezintă nici un pericol. ― Așa s-o fi gândit și Kane, mormăi Ripley. (Dallas o fulgeră cu privirea și ea își întoarse ochii.) Viitorul monstrului este asigurat, adăugă ea arătând platforma medicală.. Ce e cu Kane? Ash se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
parte nu demult, de la un specialist de top în industrie alimentară, care mi-a explicat cu lux de amănunte cam în ce măsură se întîlnesc mezelurile noastre cu carnea. Dar mai bine nu vă spun... Cum însă orice piere trebuie și să renască, așa și cu porcul. Dacă trebuie să renunțăm la crescutul porcului în gospodării, s-au umplut tîrgurile „tradiționale” de porcării „ca la mama acasă”. Dacă țăranii noștri au plecat să lucreze în străinătate, porcăriile le-au luat urma și se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]