3,846 matches
-
sfârșit, cei patru vasali superiori apărură în camera lui. — V-ați odihnit bine, stăpâne? întrebă unul dintre ei. Idioții! Nobuo fierbea de furie. Îi venea să urle că se plictisea și că n-avea nimic de făcut, dar, în schimb, replică: — Da, vă mulțumesc. V-ați făcut cu toții comozi, în locuințele voastre? N-am avut timp să ne facem comozi. — De ce? — Nu se mai termina cu mesagerii din partea altor clanuri. Au sosit atât de mulți vizitatori? De ce n-ați venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era singur - nu mai avea în spatele lui nici măcar un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat și eu o raită călare și m-am uitat de mai multe ori în jur, și nu văd cum am putea executa un atac, contiună Shonyu. — Așa cum se prezintă situația, nu vom face decât să stăm față în față, replică Hideyoshi. — Ieyasu e conștient că adversarul său e un adevărat adversar, urmă Shonyu, așa că, acționează cu prudență. În același timp, aliații noștri știu că e pentru prima oară când ne confruntăm cu vestita armată a clanului Tokugawa într-o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
juca go. — O forță numeroasă a clanului Tokugawa se apropie de oamenii noștri la șanțurile duble, anunță omul. Hideyoshi ridică un moment ochii de pe tabla de go, întrebându-l: — A apărut și Ieyasu însuși? — Seniorul Ieyasu n-a ieșit personal, replică emisarul. Hideyoshi luă o piatră neagră, o plasă pe tablă și spuse, fără să mai ridice ochii: — Să-mi spuneți când își face apariția Ieyasu. Dacă nu apare în fruntea armatei, Kyutaro și Ujisato pot să decidă singuri dacă intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spui c-ai să te simți singură când voi pleca din nou pe front? — De la începutul vieții noastre conjugale, câte zile ai petrecut acasă? — Nu e nimic de făcut, până nu aducem pacea în lume, chiar dacă nu-ți place războiul, replică Hideyoshi. Iar dacă nu i se întâmpla acel lucru neprevăzut Seniorului Nobunaga, probabil că acum aș fi fost însărcinat cu cine știe castel de țară, pierzându-mi vremea, silit să stau lângă tine tocmai așa cum îți place ție. — Oamenii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înrudit cu clanul Oda, fiindu-i văr de gradul doi lui Nobuo, căruia îi explicase avantajele și dezavantajele situației, pentru ca, în cele din urmă, să obțină de la el un răspuns. — Nu sunt genul de om căruia să-i placă războiul, replicase Nobuo. Dacă Hideyoshi are o părere atât de bună despre mine și vrea să facem pace, n-aș avea nimic împotrivă să-l întâlnesc. Începând cu prima bătălie de la Muntele Komaki, Hideyoshi înțelesese că Ieyasu avea să fie dificil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândurile mele pozitive. Primesc și un telefon de la Mariana, aflată într-o rară și fericită dispoziție pentru că medicul ei de familie i-a lăudat starea bună de sănătate pe care o are - ghidat după un set de analize. I-a replicat medicului că bunicul patern a trăit 94 de ani, iar tata a scris o carte la 90 de ani. Hai și noi cu lauda! Pentru luni, 7 mai, am triat toate actele mele și ale Marianei care se mai află
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am avea probabil doar o mulțime de lumi atomizate, necunoscute una alteia, fără viitor și fără trecut. Cu toate că și acum ar exista loc pentru mai bine... - Modul acesta de a vedea lucrurile mi se pare puțin cam exagerat și pesimist, replică Angir de data aceasta cu toată seriozitatea. - Da, dar ai înțeles ceea ce am vrut să-ți spun. Nu toate lucrurile sunt apreciate la adevărata lor valoare. - Uiți căpitane că am o pregătire în domeniu... Birmaq se opri scoțând dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lor valoare. - Uiți căpitane că am o pregătire în domeniu... Birmaq se opri scoțând dintr-un buzunar o cutiuță plată pe care o scutură lăsând să se audă un zgomot înfundat: - Ce vezi? - O cutie roșie. - Iar eu una albastră, replică el întorcând cutiuța pe cealaltă parte. Vezi, fiecare poate să vadă doar o anumită parte, niciodată întregul chiar dacă pretinde acest lucru. Așa e și istoria. O cunoaștem doar parțial și subiectiv. Suntem subiectivi până în cele mai mărunte afirmații. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
am încălcat nici o lege a Confederației și nu avem de gând să sfidăm în vreun fel Confederația, mai spuse el. - Nici nu cred că vei reuși vreodată lucrul ăsta. Nu aveți forța necesară pentru așa ceva. Sfârșitul Independenților se apropie, îi replică Kaan. Adevărata ordine își va relua în sfârșit locul în Confederație. Toți cei ca tine vor dispărea odată pentru totdeauna. Iar noi vom putea acționa așa cum vom crede de cuviință. Da, poate că aici în ceea ce fac eu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Diaconescu ce a dat pe goarnă cea ce toți ceilalți ascundeau în pipota lor. La un interviu dat unei jurnaliste, când a fost întrebat dacă prin aplicarea nu mai știu eu cărei măsuri se încalcă legea, moșul cel țărănist a replicat senin: „Dar ce este legea, domnișoară, e o bucată de hârtie pe care putem să o modificăm când vrem”. Deci cu alte cuvinte, legea suntem noi și facem ceea ce doresc mușchii noștri. Nu este decât o mostră de „democrație” scuipată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu a simțit o, dar pe care noi, ca români, am simțit-o din plin. Degeaba am mormăit eu, că mai pun și eu un cuvânt scris, la baza destrămării acestei democrații complet idioate, crezând că fac bine, mi-a replicat că nu e ceva sănătos fiindcă în mentalitatea marii mase a poporului român, se cunoaște foarte bine că, facerea de bine e f..... de mamă, nu mai spun, fiindcă zicala deja este o perlă din înțelepciunea noastră populară. Că ar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Asta era În planul secundar, Alex. Nu ai idee câte griji mi-am făcut pentru tine! De ce nu ai rămas să mă aștepți? Încercam să-l fac să-și dea seama că Îl certam. ― De ce nu ai venit la timp? replică el. Am fost sigur că ai uitat. ― Așa că ai plecat de nebun? am spus, aproape plângând de ușurare că el era cu adevărat lângă mine. Asta Îmi cam distrugea tonul ferm al mamei supărate. Alex Își dădu ochii peste cap
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spus eu trântind receptorul. Curvă nenorocită ce ești! am urlat la Brigit care între timp încerca să patineze în genunchi pe gresia din bucătărie. Stai să vezi ce-ți fac când o să sune Joey! —Joey n-o să sune, mi-a replicat ea cu îngâmfare. Nu mi-a cerut numărul de telefon. M-am așezat și am început să cotrobăi prin geantă, căutându-mi sticla cu Valium. Mi-am turnat trei pastile în palmă, după care m-am răzgândit și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
distractiv? am întrebat-o. —Rachel, din experiența mea, ceea ce oamenii scriu în formularele alea e adevărat, mi-a explicat ea. Lucrez aici de șaptesprezece ani și nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să mintă. Toate au un început, am replicat eu. —Te-ai gândit la chinul prin care a trecut Luke când a scris toate lucrurile alea? — De ce să fi fost un chin? am spus surprinsă. Pentru că dacă știe destule despre tine, încât să fie în stare să scrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o iubește. —Tu nu-l cunoști. începusem să scot fum. —E un nenorocit. Nu e vorba numai de chestionar. Luke a fost întotdeauna un mincinos. Chiar așa? s-a întrebat surprinsă o parte din mine. Cui îi pasă? mi-a replicat o altă parte a creierului. E un mincinos acum. OK? Nu ți-ai ales iubitul prea bine, mi-a spus Celine aruncându-mi unul din surâsurile alea de gospodină grăsuță, care frământă pâine. Chestia asta m-a dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
destrămat dintr-un pulover. —N-ai spus aproape nimic despre tatăl tău, a zis ea pe un ton surprins. Găsesc că omisiunea asta e foarte interesantă. — Nu vreau să vorbesc despre el, a mârâit Neil. Asta e foarte clar, a replicat Josephine. Și tocmai ăsta e motivul pentru care trebuie să vorbim despre el. Nu vreau să vorbesc despre el, a repetat Neil, de data asta ridicând vocea. —De ce nu? în ochii lui Josephine apăruse o sclipire care semăna cu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la hainele ei scumpe. într-un final, mi-a dat un cot și mi-a șuierat cu o voce șoptită, care probabil se auzea până în Norvegia: —Ce-i cu ea? Puțin mai tare și-am putea să și dansăm, am replicat eu. Mama s-a uitat la mine. Dintr-odată s-a albit la față și a lăsat capul în jos. Doamne Dumnezeule! —Ce-i? Cu toții ne-am întors și ne-am întins să vedem la ce se uita mama. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asprime. Dacă vrei să mă mai mângâi, îmi dai zece lire. Clarence a vrut să bage mâna în buzunar, dar Mike l-a oprit prinzându-l de braț și zicându-i: — A fost o glumă. Nu, n-am glumit, a replicat Helen. în timpul circului ăstuia, mă uitam, cu gelozie, la chipul lui Chris. Voiam să văd cum reacționează în fața lui Helen. Ei, ce voiam de fapt să văd era că nu reacționează în nici un fel în fața lui Helen. Dar Chris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
implorat Brigit. Te rog, sună și vezi dacă răspunde el și dup-aia închide repede. De unde să știu dacă răspunde el? Doar știi că, pentru mine, Carlos și prietenii lui sunt toți o apă și-un pământ. —OK, OK, a replicat Brigit plimbându-se în sus și-n jos prin cameră și respirând adânc. Atunci cere cu el și dacă ți-a răspuns chiar el, închizi. — Dar o să-mi recunoască vocea. —Schimbă-ți-o! Vorbește și tu cu accent rusesc, inhalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-i așa? mi-a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aruncând cu deodorantul meu în zidul din spate, din care recipientul a ricoșat cu forță. Scârba nenorocită! Să mă facă gringa! Ce insultă! — Da’ stai nițel, am sărit eu nerăbdătoare. Gringa nu e realmente o insultă. —Ei, da, mi-a replicat Brigit înfierbântată. Deci să ți se spună că ești o prostituată nu e realmente o insultă! Mulțumesc foarte mult, Rach... —Gringa nu înseamnă prostituată, am strigat eu. Când Brigit era în starea aia, trebuia să strigi ca să te audă. înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-a studiat zâmbetul cu o expresie întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu mă redusese la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
psihoterapie, o săptămână înseamnă foarte mult. —A-ha, am răspuns eu încet, vrei să spui că s-a schimbat... Dar era așa de amenințător, am simțit că trebuie să-i reamintesc lui Chris. Oamenii se schimbă când vin aici, a replicat el. Ăsta e rostul clinicii. Chestia asta m-a enervat. —Spune-mi cum ai ajuns aici. întotdeauna fusesem curioasă să aflu detalii despre Chris, despre trecutul lui și-mi doream să fi făcut parte din același grup ca să pot afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trântit pe măsuță. A urmat o veșnicie în care cei doi au șopocăit. Tata o punea la curent pe mama cu situația creată și fiecare încerca să dea vina pe celălalt. —Șoapte, șoapte, șoapte, a zis mama îngrijorată. —ȘOAPTEȘOAPTEȘOAPTE, a replicat tata frenetic. —Păi, șoapte, șoapte! — Tu ești șoapte, șoapte, șoapte, șoapte, e treaba femeilor! Mă prinsesem care era ideea. —Ce-i zic? a șuierat mama. —Spune-i adevărul, a șuierat și tata. După care mama a șuierat: —Tu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]