3,646 matches
-
intelectualității de dinainte de instaurarea puterii comuniste, o categorie socială având "vocația baricadei", un curaj civic exemplar, însă decimată în închisorile comuniste 27. Aceasta era contrapusă imaginii triste a intelectualității de după 1944, a cărei îngenunchere de către regimul comunist, în urma valurilor de represiune, a făcut-o incapabilă de "a-și mai pune în mod serios problema reînvierii clasei sale, punerea în drepturile firești"28. Astfel, cu rădăcinile retezate, intelectualitatea comunistă 29 și-a eludat responsabilitățile sociale, acceptând contractul social pe care i-l
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
În ciuda nenumăratelor hărțuiri din partea regimului, Dan Petrescu a continuat să-și facă publice criticile la adresa puterii comuniste prin intermediul textelor trimise spre publicare în Occident, a interviurilor date publicațiilor din străinătate sau la radio Europa Liberă. Scrisoarea deschisă adresată organelor de represiune, redactată de Dan Petrescu în august 1989 vorbea despre persecuțiile la care fuseseră supuși o parte dintre prietenii săi, doar pentru că refuzaseră să se conformeze cerințelor autorităților să rupă orice contact cu el. Era cazul lui Luca Pițu, lector la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cele mai cunoscute figuri ale sfîrșitului de regim comunist din România. Sprijinul, dar și admirația pe care Dinescu le-a manifestat public cu privire la reformele care se petreceau în URSS44, au făcut ca acesta să devină o țintă a organelor de represiune. În septembrie 1988, Dinescu s-a alăturat unui demers colectiv care ar fi avut ca finalitate redactarea unui protest privind starea de lucruri din societate, încălcările unor drepturi, precum libertatea de exprimare, dar și refuzul conducerii de a se înscrie
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de piață înregistrat în 1975 cu Delirul, repercutat și asupra romanelor ulterioare ale lui Preda, dintre care Cel mai iubit dintre pământeni, publicat chiar în 1979, ridica și el probleme de evocare/interpretare a unei perioade istorice complicate, aceea a represiunii staliniste din anii '50. 49 ANIC, Fond Comitetul Pentru Presă și Tipărituri, dosar 18/1976, ff. 18-19. 50 Ibidem, f. 18. 51 Marin Preda, Jurnal intim, pp. 84-85. 52 Cf. ibidem, p. 418. 53 Marin Preda, Delirul, ediție integrală cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din documentele Securității, identificate în Arhiva CNSAS, Fondul Artă-Cultură, dar și din dosarele personale deschise pe numele unora dintre scriitori, Securitatea monitoriza atent activitatea acestora. Prin folosirea tehnicilor de control - rețeaua de informatori, supravegherea corespondenței, a convorbirilor telefonice - organele de represiune erau la curent cu pozițiile exprimate de aceștia în cerc restrâns, chiar și cu tipul de emisiuni pe care le audiau la Radio Europa Liberă. Vezi Liviu Țăranu (ed.), Securitatea și intelectualii în România anilor 1980, Institutul Revoluției Române din
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
titularul dreptului subiectiv va putea păstra ce i s-a prestat în mod voluntar de către debitor după ce termenul de prescripție s-a împlinit. Iată, deci, că fără a renunța la fermitatea sancțiunilor, dreptul nu apare întotdeauna ca un instrument de represiune, normele de stimulare, de organizare, de recomandare, care nu implică în mod necesar sancțiunea având, uneori, prioritate față de normele imperative. Opusă punctului de vedere expus mai sus este părerea potrivit căreia "apărarea creditorului, în temeiul prevederilor art. 20 al. 1
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
Iahve, el este zeul care creează tot ceea ce există; în sfârșit, importanța acordată de "reforma" lui Akhenaton "învățăturii" este comparabilă rolului Torei în iahvism. Pe de altă parte, societatea ramessidă, în care a fost crescut Moise, la două generații după represiunea "reformei" lui Akhenaton, nu putea să-1 atragă. Cosmopolitismul, sincretismul religios (mai ales între cultele egiptene și canaaneene), anumite practici orgiastice (prostituția celor două sexe), "cultul" animalelor constituiau tot atâtea abominațiuni pentru unul care fusese crescut în "religia Părinților". În ce privește ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiecare din cuvintele celor trei versuri se justifica și la o dată și la cealaltă. Să le iau pe rînd. „Greve”. Din 1914 și pînă în 1930, în diverse țări europene și asiatice au loc peste o sută, cele mai multe urmate de represiuni. Așadar, și „sînge”. Bacovia era în București cînd s-a produs greva din 13 decembrie 1918. După 11 ani, aceasta a fost descrisă astfel de un participant: „Muncitorii veneau de la fabrică, cu oalele de mîncare în mînă. După ce s-au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a ales pentru cartea sa privind alegerile din 2006 este suficient de grăitor. În PRD erau suficienți camarazi care să susțină teorii ale conspirației. Mulți dintre activiștii partidului și-au început cariera în mișcări clandestine, alții au avut de înfruntat represiunile și intimidările venite din partea PRI, după anul 1988, iar întregul partid fusese victima unor fraude electorale repetate, atât la nivel național, cât și local. Toate acestea generaseră scepticism cu privire la corectitudinea alegerilor. Chiar înainte de alegeri, atât candidații PRD, cât și alegătorii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poziționeze ca un lider credibil și ca posibil prezidențiabil. Apoi denunțarea publică, neobosită, în fața mass- mediei occidentale, a faptului că violențele și distrugerile au fost provocate de grupurile de agitatori ai lui Voronin (puși să facă asta pentru a justifica represiunea și inventatul amestec al României). Nu în ultimul rând, se impune dezvăluirea uriașului aparat de extorcare și escrocherie al mafiei comuniste patronate de beizadeaua Oleg Voronin. Apoi ar trebui, așa cum inteligent spunea domnul Chirtoacă, mutat protestul din instituțiile publice în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
propunea, la punctul 8, ca viitoarea lege electorală "să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate", astfel încât cei care au făcut parte din aparatul de represiune al sistemului dictatorial comunist să nu mai poată ocupa funcții publice o perioadă pentru ca societatea românească să se detoxifice și să descopere valorile democratice cu ajutorul oamenilor nepătați. Eu am semnat atunci în favoarea acestei acțiuni morale alături de alte câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asupra numărului exact al morților. Comunicatul oficial al lui Antonescu vorbea de o "bagatelă" de 500 de victime. Istoriografia naționalist-comunistă din timpul lui Ceaușescu vorbea, scrâșnit, de vreo două-trei mii de victime. Istoriografia românească admite azi că, luate cumulat, victimele represiunii directe și cei morți în trenuri sunt între șase și opt mii, în timp ce istoriografia occidentală a fixat analiza la zece mii. Organizațiile evreiești au mers cu o evaluare și mai mare, până la 13.000, cifră înscrisă la un moment-dat pe o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar trebui să constituie esența unui program educativ pentru tinerii din România: am vizitat Muzeul Holocaustului. Protocolul inteligent al instituției te obligă să asumi ID-ul unei victime și să traversezi expoziția ca și cum ai fi tu însuți următoarea țintă a represiunii rasiste. Cum nu am la îndemână acum pașaportul simbolic de atunci, îmi amintesc doar că era vorba de un bărbat, cred că Grünberg se numea, sub 40 de ani, care locuia în Iași, chiar pe Strada Vasile Alecsandri, și care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
condiții: să fii identificabil de către administrator și să folosești un limbaj civilizat. Și, dacă se poate, să aduci argumente în sprijinul afirmațiilor sau criticilor tale. Trebuie să fii identificabil, pentru că "Intifada" (aruncatul cu pietre sau cockteiluri Molotov în forțele de represiune legală de către oameni mascați, pentru a nu fi recunoscuți) are o oarecare legitimitate doar în cazurile de acțiune politică extremă care nu pot fi comparate, în niciun fel legitim, cu regimurile democratice, fie ele stabile sau pubere, din Europa. De
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Înfățișa forța maselor de țărani. Sunt momente când imaginile se succed, parcă impinse cu Încetinitorul: așteptare, Încordare, neliniște, spaimă etc. Descrierile aparent calme cedează treptat locul imprecațiilor, nervozității generale, prin comentariul gândit. Este sugestivă În acest sens imaginea largă a represiunii, ciocnirea și fuga În derută a țăranilor, după ce gloanțele celor două companii desfășurate În linie, de-o parte și de alta a șoselei, au Început să-i secere cu cruzime. Soldații nu vorbesc, ci execută mașinal comenzile de frica morții
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
acțiunea în sfera vieții cotidiene, acestea din urmă fiind singurele capabile să provoace o presiune împotriva sistemului, chiar dacă poziția exterioară instituțiilor i-ar expune pe artiștii care s-au angajat în asemenea practici la excluderea socială și economică și la represiunea politică. În schimb, modelul nomadic devine cel mai accesibil model datorită predispunerii sale la reabsorție culturală. Grupul curatorial Nomads+Residents 281, de pildă, alcătuit din rezidenți stabiliți permanent ori temporar la New York, organizează diferite evenimente informale ori întâmplătoare, respectiv prezentări
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
caracterul său particular. Astfel, sensul practicii (retoricii critice), zice McKerrow, poate fi cel mai bine ilustrat de cuvintele lui Lentricchia, potrivit cărora un inlelectual (particular) este "un (intelectual adăugirea mea) a cărui muncă radicală de transformare, a cărui luptă împotriva represiunii are loc în locul instituțional(izat) particular unde (acest intelectual adăugirea mea) se află și în termenii propriei sale expertize, în termenii inerenți propriei sale funcționalități ca atare"807. O astfel de viziune, încheie McKerrow, conferă sens înseși teoriei critice, subsumând
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a fost o revoluție, dar e ca și cum ai spune că într-un sat, într-un bordei, cineva s-a revoltat. Iar după masacrul din Piața Tien An Men, care s-a petrecut în 1989, ce a mai fost? Nimic. Iar represiunea s-a retras în planul doi sau trei. De aceea vorbesc de un fel de cooperare tacită, volens-nolens. Nu că simplii chinezi vor să fie comuniști, dar este ceva în cultura lor care îi face să coopereze cu ceea ce li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
vulgarității limbajului, ca metodă de reducere a personalității umane la zero. Totul venea de la 64 înălțimea lui Eu, personal, consider, am hotărât, am inițiat, am făcut, am dres etc. Pe acest „eșafodaj” sumar schițat s-au clădit nedreptatea, cruzimea, sălbăticia represiunii ce a atins cota de sus în zilele revoluției. Cum a fost posibil? Puterea personală, puterea de grup, prostia, ambiția oarbă, ticăloșia îmbrobodită cu sloganuri „revoluționare” au modificat treptat, după un scenariu regizat diabolic, și cele mai simple „principii ideologice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a lui Ceaușescu. Deși aruncate aparent neglijent și „tangențial”, respectivele alegații nu par întâmplătoare dacă privim spre strategia de politică internă a regimului Putin (comparativ cu realitatea românească). În această materie, Rusia deține o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați în negru, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
judecă după schema „ce nu am cunoscut eu nu a existat!”. În optica lor, crimele comunismului nu ar fi decât invenția unor intelectuali frustrați, povestea cu cenzura ar fi mult exagerată, ca și mărturiile scrise, audio și video ale victimelor represiunii regimului instaurat abuziv în România de cotropitorii sovietici. Acești concetățeni 150 încă acordă credit foștilor ideologi care le spun ce mari „patrioți” au fost Dej și Ceaușescu, sau că uneltele instruite ale dictaturii (activiști, securiști, milițieni, informatori) nu-și făceau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vulgarității limbajului, ca metodă de reducere a personalității umane la zero. Totul venea de la 64 înălțimea lui Eu, personal, consider, am hotărât, am inițiat, am făcut, am dres etc. Pe acest „eșafodaj” sumar schițat s-au clădit nedreptatea, cruzimea, sălbăticia represiunii ce a atins cota de sus în zilele revoluției. Cum a fost posibil? Puterea personală, puterea de grup, prostia, ambiția oarbă, ticăloșia îmbrobodită cu sloganuri „revoluționare” au modificat treptat, după un scenariu regizat diabolic, și cele mai simple „principii ideologice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a lui Ceaușescu. Deși aruncate aparent neglijent și „tangențial”, respectivele alegații nu par întâmplătoare dacă privim spre strategia de politică internă a regimului Putin (comparativ cu realitatea românească). În această materie, Rusia deține o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați în negru, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
judecă după schema „ce nu am cunoscut eu nu a existat!”. În optica lor, crimele comunismului nu ar fi decât invenția unor intelectuali frustrați, povestea cu cenzura ar fi mult exagerată, ca și mărturiile scrise, audio și video ale victimelor represiunii regimului instaurat abuziv în România de cotropitorii sovietici. Acești concetățeni 150 încă acordă credit foștilor ideologi care le spun ce mari „patrioți” au fost Dej și Ceaușescu, sau că uneltele instruite ale dictaturii (activiști, securiști, milițieni, informatori) nu-și făceau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
politicieni din orice se dovedea a fi un business profitabil. Lucram pe atunci la BBC și eram, alături de colegii de la Evenimentul Zilei și România liberă, printre puținii, dacă nu singurii, care își permiteau să acorde atenție acestui caz grav de represiune politică împotriva unui procuror curajos. Din păcate, n-a fost singurul caz. Numele procurorului executat exemplar era Ovidiu Budușan. Procurorul Budușan a condus prima secție anticorupție înființată în România. Secția sa avea să stea la baza constituirii viitorului Parchet Național
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]