5,495 matches
-
copilul are înclinații spre o anumită profesie ajută-l să-i dezvolți și să-și lărgească orizontul, să-l sprijini pentru a ajunge performant, altfel o să facă un lucru care nu o să-i placă toată viața și riști să îți reproșeze mai târziu. Așa că, dacă o să văd că insistă pe partea de muzică și partea de artă, o să fiu foarte bucuros și am să o ajut. AGERPRES: Și pe Ștefan junior? Ștefan Hrușcă: Ștefan deja a terminat colegiul de programare, face
A DEVENIT O TRADIŢIE CA, DE ZIUA LUI, HRUŞCĂ SĂ COLINDE ROMÂNII (INTERVIU) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351110_a_352439]
-
a obține încrederea și absolvirea de vină a „păcătosului”. Ar fi fost culmea îndrăznelii (și riscului asumat) să fi cerut celor de acasă să plătească contravaloarea uneltei respective, așa că am preferat un „joc de lașitate” pe care mi l-am reproșat până de curând, când proprietarul patentului a plecat în lumea drepților. Carevasăzică, peste o jumătate de veac am preferat „eschiva” și am renunțat la apropierea de un om, de la care n-aș fi avut decât de câștigat. Poate infinit mai
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
fraze de parcă ar fi dorit să le scrijelească, să le șteargă cu privirea ori să presare praf pe drumul acela întortocheat. Descoperi că Tudor avea un fiu, în Belgia, așadar frate cu tatăl ei, despre care Emilia aflase și îi reproșase bunicului ei la timp. - Să vină toți, să vină odată, să descoperim cine l-a ucis pe Tudor! strigă tânăra. Lăsă manuscrisul pe masă și măsură iarăși camera. Tania o privea uimită. Se ridică și îi luă mâna în palmele
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
și profesorul Ion Cojar spunea că „Arta Actorului este un mod specific de a gândi.”. Cu siguranță că arta de a gândi reprezintă caracteristica sui-generis de a fi a fostului dascăl de filozofie Gheorghe Păduroiu. Dacă am însă a-i reproșa ceva anume Profesorului, atunci acel „ceva” s-ar traduce în mâhnirea mea personală că dumnealui nu a lăsat niciun mesaj scris viitorului. Poate că nu e nici acum prea târziu, cu toate că lemnul greu al Crucii sale destinice atârnă cumplit de
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
poate doar așa vroia el să creadă, își făcu planuri cu averea inexistentă a lui Andrei, compusă, în mintea lui, din vile, proprietăți și milioane de dolari. - Ha,ha, ha! Ce prost e el, dar ce tâmpit sunt eu! își reproșă cu voce tare în timp ce se îndrepta spre ușă pentru a o deschide. Cine o fi? Poate și-a uitat Andrei cheia? O nouă ocazie de al determina să-și dea seama de ceea ce pierde refuzând ceea ce i se cuvine de
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
salcia ce nu mai scapă / De vânt, prin vânturi despletită, / Stă fata, până la brâu în apă, / Și mă tot duce în ispită...” Poate că un critic ar găsi alte cărări spre poezia lui Adrian Erbiceanu și chiar mi-ar putea reproșa o grămadă de lipsuri în analizarea ... dar eu nu analizez, eu intru în rezonanță cu poezia și îi descifrez mesajele interioare, ținând cont că imaginea unui obiect nu este obiectul, senzația vine din reflexie, nu din percepție. „ Atâtea ape curg
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
în înălțime. Se făcuse cât de trei ori statura unui om voinic. A început să vorbească. Cu aceeași voce blajină, prietenoasă, pe care Fănel a asemuit-o cu vocea preotului de care-i plăcea atât de mult. - Eu nu-ți reproșez că mă prigonești, fiule, dar nici nu-ți cer să mă urmezi. Tu vei hotărî singur ce ai de făcut și pe ce cale să mergi. - Dar eu nu te prigonesc, bradule! Tu ești frumos, ești unic și prietenos. Înțeleg
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
ce faci?... Mi-a trecut somnul. Am o problemă... Hai măi, lasă... Vii la mine, sau... Bine, dar trebuie să vorbim între patru ochi... Gata, în cinci minute ajung, pa! Gabi a întâmpinat-o cu brațele deschise și i-a reproșat în glumă: - Dacă nu aveai "o problemă", nu veneai, iubito! Vezi cum ești? - Hai tu, lasă-mă că nu sunt într-o dispoziție prea bună. Unde putem vorbi să nu... - Sălu mâna...! a răsărit ghiduș Dănuț. Ne-am jucat cu
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
și mă mușca în compensație de buze. Luasem foc amândoi... Instinctiv, am îndepărtat-o de mine și am încercat să merg mai departe, eram, totuși, în centrul orașului, chiar dacă trecătorii erau răzleți la acea oră. - Ți-e teamă deja? îmi reproșă ea. - Nu, dar am o propunere care ne scutește de-a fi actorii unui spectacol public, chiar dacă este nocturn. - Care ar fi acea propunere? Să vedem ... să vedem ... - În drumul spre hotel care este încă departe, se află casa mea
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
și azi pe aceeași poziție câștigătoare), Genel al Olteanului și alții pe care nu-i mai țin minte, să le scrie și ei alor lor, probabil că au făcut-o din moment ce nimeni n-a mai cârtit și nici n-au reproșat că ai lor de departe nu se prea omorau cu corespondența. Îți spun acum ce am aflat mai târziu, că Preventoriul de copii de la Călpănaș-Lipova, de fapt o tabără de școlari unde fuseserăm trimiși, de sindicatul de la Intreprinderea forestieră din
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
mai spun acum... sunt puțin confuză... mai multe lucruri nu merg în ultimul timp la noi în familie... tot încerca ea să se detașeze de gândurile sale indecente și în contradicție cu preceptele sale religioase din ultimele luni. - Tu îi reproșezi doar lui răcirea sentimentelor voastre, dar ți le-ai analizat vreodată pe ale tale, dacă mai sunt aceleași? Dacă mai trăiești cu aceeași pasiune întâlnirea intimă care alungă orice nor dintr-o iubire? - Hi, hi, hi, relații intime nu am
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
sau la mare. El se afla mai mereu sub atenta ei supraveghere și gelozia născută din teama de a-l pierde, o făcea să nu mai aibă încredere în dragostea lui de la începutul căsniciei, chiar dacă nu avea ce să-i reproșeze comportamentului său, fiind la fel de atent cu ea. Îi aducea flori, mici atenții, o ajuta la menaj, când era acasă... În tot acest timp, cât când nu mai erau atașați sufletește ca în primii ani de căsnicie, ea nu s-a
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
în fiecare după amiază mergeam la clubul sindicatului unde jucam șah, sau intram în vreo partidă de filcău. Într-o zi când eram la bibliotecă să-mi schimb niște cărți împrumutate, am auzit bibliotecara vorbind cu un bărbat, căruia îi reproșa pe un ton destul de amical; Sigur, mai bine mergi la Tuchilata! Brusc am devenit curios, dar n-am întrebat nici de această data nimic. Seara când administratorul ne-a trimis și pe al patrulea chiriaș al camerei, discuția s-a
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
Fănel privind concentrat scrumiera. În vocea lui se simțea toată amărăciunea, ciuda și rușinea ce le avea în suflet. - Mi se pare normal, în cazul acesta... Și s-a rezolvat. Care-i baiul, domnul meu? - E că nu mi-a reproșat niciodată nimic. În schimb m-a sufocat cu dragostea ei... - Pentru că te iubește sincer și nu te-a lăsat să suferi. Chiar dacă a durut-o și a suferit poate mai mult decât tine, a înțeles că trebuie să-ți fie
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
Au plâns și s-au iubit la despărțire. În septembrie 1958, el a venit după ea la Sinaia și au trăit, după cum mărturisește Aurora, cele mai sublime săptămâni de despărțire pe care le putea visa. Un singur lucru i-a reproșat Preda totdeauna: că nu l-a lăsat pe el să plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână și l-a ascuns în spatele unui tufiș, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, rușine
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
tăind frunză la maidanezi, deși orișicare alegător sau ales ar trebui să fie și ciclist, și voluntar, și cetățean civic. Cărturarul, în concluzie, precum Microeintelectualul fără vizibilitate, nu se judecă, n-ai ce! Din moment ce nu se implică. Decât să-i reproșezi parazitismul unui discurs despre nimic în debara sau în nișă. Dar Intelectualul trebuie certat! Măcar pentru că statutul său și-l atribuie toți. Chiar și funcționarii se declară intelectuali! Iar când norodul, apărându-se de lipitori și șerpi, își însușește pătimaș
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
prelungită, urci și cobori, cînd ești călare, cînd pe jos ... și exemplele lui de fapte, senzații și trăiri autentice curgeau cu nemiluita, numai că el era un extremist din vocație, nu înțelegea calea de mijloc și acest lucru i-l reproșa Licurișca, însă dreptate avea și pînă la urmă văicăreala moșului și spaimele mele ne erau folositoare ca apa de ploaie. Cu toate astea, falsa dramă a unei vieți trăită inutil nu aveai cum să i-o scoți moșului din suflet
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
frumoasa lui prietenă - cum m-a lămurit el, dar atunci n-am înțeles ce voia să spună. Fusesem și eu martor la “întîlnirea” lor, îmi zicea Thomas, zîmbind amuzat de curiozitatea mea care nu avea subiect; parcă îmi povestise, îmi reproșa el, că ei doi nu trebuiau să se “cunoască”, pentru că se știau dintotdeauna și nu exista nici cel mai firav gînd pe care să nu și-l împărtășească unul altuia, de parcă ar fi fost o singură ființă ... așa, ca umanitatea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
ea și mi-a zis că el avea treabă, îl interesa destinul Adelinei, pe care el o împinsese ușurel pe o altă pantă a vieții, ca să nu se risipească asemenea unei flori de păpădie cînd bate vîntul ... Și i-am reproșat că îmi spuseseră că ei nu se amestecă deloc în curgerea evenimentelor și sînt doar observatori imparțiali, care se amuză, trăiesc ca oamenii, visează și iubesc ... ... dar nu ca oamenii, mi-a zîmbit ea cu frumusețea ei blîndă și cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
colea. Efigie a unor timpuri eteroclite, cu vectori stranii în care morala, chiar îndoielnică și istoria, care se scrie oricum, coabitează și aduce profituri cum nici o altă activitate omenească. Celor care i-au criticat lipsa de originalitate, li s-au reproșat fără a i se mai găsi o contrareplică: tocmai în asta constă originalitatea, lipsa cusurului pe care voi îl aveți, fără să vă puteți descotorosi de el! Referință Bibliografică: Dependențe, pierzanie și amenzi în Las Vegas (XVII) / George Nicolae Podișor
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
rece, fără inflexiuni: „În baza art... din Codul de Procedură Penală... raportat la... se admite cererea de arestare preventivă a numitului... învinuit de comiterea... pentru o perioadă de 10 zile... Aveți dreptul, potrivit art. 146...”. Imediat după aceea, i‑a reproșat grefierei, pe un ton destul de dur, că și‑a permis să ceară lămuriri cu privire la fundamentarea încheierii și a completării man-da-tului de arestare preventivă. Apoi, calmându‑se și amintindu‑și că apărarea nu a avut nicio intervenție, s‑a întors către
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
Călinescu: “Dom` profesor, cine fixează, în definitiv, norma în societate?/ Cum adică, cine? Eu, geniul.” Era convins că este genial și nu se sfia s-o afirme și, eu cred că a fost genial, cu toate câte i se pot reproșa. Așa de multe încât nu-l pot întuneca dar, în sfârșit, este o altă poveste. Dar zice: “De-aici începe nenorocirea pentru că eu o fixez la nivelul bunului simț imaginat de mine, normă la care ceilalți nu ajung. Și se
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
să spun acum..., sunt puțin confuză..., mai multe lucruri nu merg în ultimul timp la noi în familie..., tot încerca ea să se detașeze de gândurile sale indecente și în contradicție cu preceptele sale religioase din ultimele luni. - Tu îi reproșezi doar lui răcirea sentimentelor voastre, dar ți le-ai analizat vreodată pe ale tale dacă mai sunt aceleași? Dacă mai trăiești cu aceeași pasiune întâlnirea intimă care alungă orice nor dintr-o iubire? - Hi,hi, hi, relații intime nu am
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
erau și concertele din afara Bucureștiului... Nu mai era mereu sub atenta sa supraveghere și gelozia născută din teama de a-l pierde o făcea să nu mai aibă încredere în dragostea lui de la începutul căsniciei, chiar dacă nu avea ce să reproșeze comportamentului său, fiind la fel de atent cu ea, îi aducea flori, mici atenții, o ajuta la menaj... În tot acest timp cât nu mai erau atașați sufletește ca în primii ani de căsnicie, ea nu s-a gândit la un alt
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
o vadă odată „la casa ei”. - Vă e frică să nu intru la menopauză și să rămâneți fără nepoți? - Nu, iubito, femeile din familia Alexander sunt prolifice până târziu, zise Helga, gesticulând, ca întotdeauna. Dar cum n-avem ce-ți reproșa, trebuie să te batem și noi la cap cu ceva, nu-i așa, Tom? Sydney avusese întotdeauna o relație fabuloasă cu părinții ei și se bucura că erau încă tineri. Helga avea șaizeci de ani, iar Tom șaizeci și șapte
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]