2,250 matches
-
vin la tine. Bine că ai reușit și azi. Cezar începe să cînte. Izbucniri vocale țîșnite spre ceruri se sting în unduiri blînde de vînt primăvăratic. Jeturi de lavă care revin reci în lava cu pojghița neagră. Jumătăți de revoltă, resemnare de drum spre veșnicie. Cîntecul se oprește și insatisface foamea de a înșela construcția lumii acesteia. Vezi, coane, mi-au ucis trupul, dar nu-s supărat pe nimeni. Știu, Cezar. Dacă... Dacă, ne-dacă, așa a fost să fie. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o chiuvetă care curge continuu sau orbul cu Întunericul și Începi să te compari cu toți infirmii pămîntului și nu se poate să nu-ți găsești un ascendent care să te consoleze că nu există o mai eficientă religie a resemnării decît) — ...un salam gros de-l face talienii ăia, Îi zice mortadella, din toate neamurile de carne, să mănînci pîn te caci pe tine, nu alta — Da ce pasca măsii face acolo de nu Înaintăm deloc? țparcă pășim În eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru o iluzie. — Asta s-a întâmplat de fapt? Fidorous clătină din cap, mișcări lente, aproape insesizabile, nedezlipindu-și ochii de la mine. Acesta nu era un răspuns la întrebarea mea, era cu totul altceva; o expresie funerară, un loc pustiu între resemnare și regret. N-a mai rămas nimic din tine, nu-i așa? spuse. Întrebarea mă descumpăni. Nu știam cum să răspund. — N-am... Am încercat să te găsesc pentru că am nevoie de ajutor. Am nevoie de răspunsuri. Nu știu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era amintirea unei umilințe. Mergea pe atunci la grădinița din parcul Laperlier, În Alger. Într-o după-amiază de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rezumat astfel: ce rol ar putea juca Paul Valéry În programa de franceză la clasele de mate-fizică? Terminându-și varza și pregătindu-se să treacă la brânză, se simțea destul de tentat să răspundă: Sunt un ins inutil, zise Bruno cu resemnare. Nu sunt În stare să cresc porci. Habar nu am cum se fac cârnații, furculițele sau telefoanele mobile. Toate obiectele astea din jurul meu, pe care le folosesc sau pe care le mănânc, sunt incapabil să le produc; nu sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de an, iar dispariția lor pare acum inevitabilă. Contrar tuturor previziunilor pesimiste, această dispariție se petrece În liniște, În ciuda câtorva acte de violență izolate, al căror număr scade În permanență. Suntem aproape surprinși să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare și poate cu ce ușurare secretă și-au acceptat oamenii propria dispariție. După ce am rupt cordonul ombilical care ne lega de umanitate, noi trăim. Din punctul de vedere al oamenilor, trăim o viață fericită; e drept că noi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care le ocupa. Mai rămânea o singură problemă: unde avea să locuiască? Incurabilii nu l-au vrut, Întrucât În privirea lui Întunecată ca două ochiuri lăsate prea mult timp În tigaie nu puteau citi nimic - nici compasiune, nici ură, nici resemnare -, dar mai ales pentru că Gustav avea ceva ce lor le lipsea: nu atât o sănătate fără de cusur, cât o nepăsare plină de forță În fața vieții. A stat câteva zile În salonul celor aflați În recuperare, până s-a observat că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă adînceam într-o patimă care avea darul să-mi vlăguiască vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
amplu el. Trecui în grabă peste asta. - Dar mă-ta? - S-a maritat. E plecată cu barbat-so. Am avut revelația singurătății unui copil de treisprezece ani. Peste o clipă i-am mai pus o întrebare. - Azi ai mîncat? Cu o resemnare teribilă, copila răspunse: - Ce-a dat Dumnezeu! Pentru gaz și pentru chibrituri, i-am pus în palmă un bănuț, deși cred că, mai degrabă, avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
roșii, riduri sub pleoape. Nas mare, de delfin, cu nările oblice, retrase. Botul mic, mofluz. Început de gușă, sub bărbia cândva dreaptă. Înfățișare oarecare, simplu înveliș, una din ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Întîmplat ceva de cînd am plecat? — Nu, nu s-a-ntîmplat nimic, răspunse celălalt. Cam aceleași lucruri... știi doar, rosti glasul cu o stăpînire dureroasă, parcă așteptînd ca celălalt să umple instinctiv golul dureros al cuvintelor. — Da, știu, răspunse acesta plin de resemnare calmă - și din nou se făcu liniște În Brooklyn. Cred că a murit Moș Grogan de cînd ai plecat, Începu un glas. — Serios? replică celălalt glas plin de interes calm. — Da. Și În așteptarea de o clipă se lăsă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singură icoană-n suflet: tu / îți jur! Iar aceasta devine chezășie a jurământului, a umilinței, a repetării gestului făcut de Omu-acela sângerând în cuie, însă, spre sfârșit, chemarea se nuanțează, însoțindu-se cu o evidentă notă de dramatism și de resemnare în același timp, trecând, așadar, de la Unde ești? la Ah, unde ești?, astfel că Jurământul, cea de a doua parte a cărții, este o privire din pisc, retrospectivă, încărcată de satisfacție, eul contemplându-și opera, femeia, egalul meu de zbor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
irepresibil, indus de realitatea din care, în ciuda lucidității cu care o contemplă, sau poate tocmai de aceea, poetul vrea să evadeze, iar evadarea nu se poate face, desigur, oricum. Privind, deci, apolinic, în ciuda amestecului de trăiri contradictorii care îl cutreieră - resemnare și indignare, ironie mergând adesea până la sarcasm, dar și înduioșare -, scriitorul pornește, în mod firesc, dinspre concret spre abstract, la nivelul volumului putându-se identifica două mari etape în care e surprinsă strada mea, peste care, după răscrucea în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
increatul (dacă sunt eu nenăscutul?) și invocă Transcendentul, analizând totodată propria istorie a legăturii cu acesta: Dar tu nu erai. Am știut-o de mult, pentru ca, în ultima elegie, făcând bilanțul drumului de până aici, să afirme cu mândrie și resemnare: Am fost contrabandist de sentimente, m-am ocupat de fabricarea umanului din resturi reciclabile adunate dintr-o țară a nimănui pentru memorie. Încheind, deși despre cartea lui Florin Dochia se pot scrie încă destule pagini, fiindcă, în ciuda dimensiunilor relativ reduse
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-o imperturbabilă luciditate, venind, la rândul ei, din racordarea la realitate, a cărei chintesență o înveșnicea în vers Eminescu - Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate -, astfel că mereu Ni
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
carte / La care scriu să o citească: cine-mi? Din nou, ca în cazul tuturor conștiințelor creatoare, poetul își exprimă, printr un laitmotiv,entuziasmul de a putea să-și transforme credințele, gândurile, fantezia în vietăți, cărțile, și, în același timp, resemnarea indusă de limitele firii: Cei vii transformă-n vietăți menirea / Credinței lor ci nu s-ajung cu firea. Modestia este virtutea spiritelor superioare, iar în volumul lui Ion Murgeanu, este exprimată explicit în repetate rânduri: Din nimic ce sunt mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
2006 reliefează, de la început, un eu dezabuzat care, asemenea multora, remarcă zădărnicia existenței sau, mai degrabă, a cunoașterii, de vreme ce doar o zi după alta / doar un șir de minciuni / ca să le-aud / nici n-ar fi trebuit să mă nasc. Resemnarea este sentimentul care se observă în atitudinea pe care o dezvăluie eul liric în fața actelor vieții, de pildă, când un fapt mărunt - omorârea furnicilor din baie și din bucătărie - îi naște întrebarea: oare ce gust va avea carnea mea / în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
susținând consecvența amintită la început, este absența oricărei urme de spectaculos. Aproape totul se desfășoară și se arată asemenea unui lung lamento (este și titlul unui poem din volumul Clipa zboară c-un zâmbet ironic, din 1999), sugerând o adâncă resemnare în ciuda deplinei conștiințe a răsturnării ierarhiei existențiale imaginate și, firește, dorite și a faptului că posedă munții de gândire. De aceea, apolinic, eul liric observă, constată, înregistrează cu tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îmbinărilor lexicale perpetuează impresia de ermetism, cu toate că acesta pare a se diminua treptat. Din primele poeme cuprinse în carte, se desprinde o perspectivă nostalgică, estompată vag, în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu volumul O
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Ianus (literele din biblii și, sub ele, mușuroaie de lut), îi induce eului liric, vorbind în numele său și al semenilor - și apelând, pentru aceasta, la persoana I plural a pronumelui și a verbului -, o atitudine, de asemenea, duală, amestec de resemnare și de revoltă, fiindcă, între combustia omului, transpusă în cuvinte și în litere, care sunt, de fapt, doar un clopot de lut (fără ecou, deci) și ochiul tău gol, poate nepăsător la ce se întâmplă, dar având, totuși, grijă să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers. Gândirea pentru eroină înseamnă privire în afară și mai ales înăuntrul ei, apelând la oglinda pe care o purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur”, ar putea fi primul pas pe un drum neînceput, s-ar putea interpreta ca o disponibilitate pentru altceva sau ca o resemnare totală, primind ce îi va oferi destinul. HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ȘI KATHERINE MANSFIELD “Literatura la feminin” articol de Andreea Rasuceanu O neștiută competiție pare să se desfășoare, în intervalul dintre anii 1919-1922, între două scriitoare ale vremii, fiecare cu spațiul ei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ocolit niciodată și nu vom putea tăcea nicicând. Noi le-am întinerit sufletul celor obosiți. Țara întreagă trebuie să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare orice lovitură, suportați orice chin, căci jertfa voastră, a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte și de suflete chinuite, a biruinței. Acei ce vor cădea dintre noi vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]