2,221 matches
-
ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce motive ar fi avut un om cu o judecată sănătoasă să se facă profesor de socialism științific. Și am conchis că numai persoanele vulnerabile în privința caracterului optau pentru o profesie bazată de la un cap la altul pe minciună și resemnare. Cei ce se știau refuzați de toate profesiile pe care le-ar fi dorit, oportuniștii și tâmpiții. Profesorul nostru de socialism științific avea câte ceva din toate. În plus, inversase raportul dintre cunoștințe și convingeri. Prietenul meu Radu mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ceremonii cu mare fast, veneau, cum spuneam, pentru o descoperire făcută cu mult timp în urmă, la treizeci de ani. Premiul era pentru anonimul de atunci, nu pentru bătrânul ajuns la marea scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câine, și-au dat seama că era la capătul puterilor. Câinii de rasă abandonați se prăpădesc repede, iar cei în vârstă au instinctele amorțite. Nu se bat pentru hrană, nu se lipesc de haite, își așteaptă cu un soi de resemnare de damnați stăpânii, pentru care, și atunci când mor, n-au alt sentiment decât iubire. Soții D. nu fac parte din categoria celor care își umplu curtea cu câini de pripas, însă de data asta s-au simțit dintr-odată responsabili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Eram cunoscuți; după arestare am mai locuit împreună în diferite închisori și celule. Bunul Dumnezeu ne-a permis să completăm drumul Calvarului, să fim tot împreună și cu domiciliul obligatoriu. Deo gratias! Ne-am împărtășit și binele și lipsurile cu resemnare la voia lui Dumnezeu. Aici ni s-au adus cele necesare pentru a putea spune Oficiul divin și mai mult să putem celebra Sf. Liturghie. Puteam primi vizite din partea rudelor, cunoscuților, enoriașilor noștri, precum și ajutoare: hrană, haine etc. Nu puteam
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ameliorare. Suferea de cancer de gât. Nu-i permitea să mănânce decât foarte greu și puțin de tot. A zăcut circa două săptămâni la pat. La 15 iulie 1960, după primirea Sfintelor Taine, a decedat. A plecat dintre noi cu resemnare la voia lui Dumnezeu. Au venit frații în parte în frunte cu Prea cucernicia sa Pr. Francisc Dămoc, Comisar general, și l-au însoțit după missa de requiem celebrat sub divo, la cimitirul din satul Fundata. După opt ani a fost deshumat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
beau paharul amărăciunilor până la fund. Părinte, nu îngădui ca să mi se împiedice realizarea acestei dorințe”. Iată ce comoară sunt suferințele. Însă cum trebuie să le primim ca să ne folosească, pentru ca să ne învrednicim de toate aceste foloase? Să le primim cu resemnare, lăsându-ne cu totul în voia lui Dumnezeu. Să nu ne ridicăm împotriva lui și să-i cerem socoteală pentru ce ni le trimite. Știe el ce face, noi să plecăm capul și să-i spunem: fie voia ta. Și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vezi lanul dar nu și fiecare plantă în parte”. Cât a stat în Nisiporești se interesa mai mult de bătrânii bolnavi, neputincioși pe care îi vizita, în limita puterilor, îi încuraja reușind să-i facă să suporte cu mai multă resemnare suferința lor. Nu știu în ce stare îi erau plămânii căci spre sfârșitul lunii august a plecat la București de unde printr-o carte poștală din 27.08.64 mă informa că „Astăzi am început formele pentru TBC. Vor merge ceva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai strâns cu El, în aceeași măsură trebuie să fim hotărâți a suferi. Nici Maria n-a fost scutită de suferințe. Întreaga ei viață a fost un lanț de încercări. Pe toate însă ea le-a îndurat cu răbdare și resemnare la voința lui Dumnezeu. Practică: Dacă simți în tine vreun sentiment de nerăbdare, gândește-te la Maria sub crucea Fiului său. Iaculatorie: În orice întristare, tulburare și necaz, vino în ajutorul meu, preafericită Fecioară Maria. Rugăciune: O, preasfântă Maică a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Române Unite cu Roma (greco-catolică). În ceea ce privește pe frații din Ordinul Franciscan, cu care am fost împreună, în diferitele închisori, pot spune că au dat dovadă că sunt „franciscani”, demni, caritabili, respectați de toți. Au știut să sufere cu încredere și resemnare, fără lamentări inutile. Au înțeles că suferința noastră este pentru Cristos și se încorporează în suferința Lui. În ceea ce privește unele evenimente ieșite din comun, înțeleg comunul vieții de închisoare și lagăre comuniste (se știe ce au însemnat acestea) făcând parte dintre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
arestărilor preoților, s-a pus în serviciul Nunțiaturii Apostolice din București, fiind urmărit și arestat de securitate. Condamnat cu 25 de ani de temniță grea, a fost purtat timp de 13 ani prin diferite închisori, dând exemplu de mult calm, resemnare la voința lui Dumnezeu și fiind de încurajare pentru mulți confrați de suferință. Eliberat din închisoare în 1964, a fost vicar la parohia Iugani, județul Iași, lucrând cu multă însuflețire pentru binele sufletelor. Vizita bolnavii și săracii pentru toți având
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
e o epidemie în oraș. Moartea își întinde mrejele... Iarăși, impresia de singurătate mă cuprinde... În fond, nu sunt singur, sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii, a nonacțiunii, a resemnării... Doream somnul, dar a fugit și acesta: trebuie să stau treaz ca să văd eforturile zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
limbă a voioșiei, a tinereții, a succesului pozitiv; le français - langue d’amour et des émotions romantiques; limba română - devine treptat o limbă a nostalgiei, a părerii de rău față de trecut, prezent și viitor, o limbă de crudă și dureroasă resemnare. Limba doinelor... Există trei romancieri din care mi-aș fi făcut cei mai buni prieteni: Jack London, Stefan Zweig și Somerset Maugham. L-am uitat pe Gide, dar nu cred că ar fi avut prietenie pentru mine: ne asemănăm prea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așa se zice, n-ar avea nici un farmec și nici n-ar fi posibilă. Eu nu sunt convins de aceasta, totuși o fac ca să nu mă deosebesc prea mult de restul oamenilor, o fac fără prea mult suflet, dar cu resemnare și blândețe. Restul timpului - ajut prin casă sau lucrez la fișierul meu filozofic. Lucrul acesta din urmă, mai cu seamă, îmi dă o liniște minunată ce se potrivește atât de bine pe fundalul colorat al toam nei bucureștene, frumoasă ca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de al doilea - Mircic -, cât și a tuturor prietenilor săi... Fapt este însă că, odată mascarada judiciară terminată, Mihai se liniști pe dinăuntru și primi pedeapsa nu cu resemnare, dar cu un fel de sportivitate și sfidare luminoasă. Cel puțin așa susținea uimită Alice, care, intrând după pronunțarea sentinței pentru a cere ceva în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu totul pe neașteptate peste Mihai, care era pregătit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fost pentru mine o zonă interzisă. Mi-am petrecut restul timpului pe asfaltul cafenelelor, de parcă marea nici n-ar fi existat, dar oriunde m-aș fi aflat mă obseda imaginea înecului meu. Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu reușeam să mai scap. Le-am povestit mai apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic despre înec - am păstrat în secret foamea de carne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
2002 Cu coșul de rufe murdare în brațe, mă îndrept către spălătoria de la subsolul căminului de studenți. Un porumbel gri, grav rănit, se găsește chiar în fața ușii de la intrare. Imaginea ochilor săi este impresionantă: nu durerea se face remarcată, ci resemnarea. O pasăre care știe că o așteaptă moartea. "Atitudinea intelectualului oriental față de cel occidental este prea complexă pentru a putea fi descrisă prin formule globale de simpatie sau antipatie. E ceva ca o înșelăciune în dragoste. Se pare însă că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ianuarie 2003 Noul An începe printr-o veste tristă: bunica mea din satul Sătuc, județul Brăila, a murit chiar în noaptea de Anul Nou. Avea 83 de ani. Vestea nu are același efect ca acasă. O accept firesc, cu oarecare resemnare. Știu că din cauza distanței nu mă pot deplasa în timp util pentru a fi prezent la ceremonia de înmormântare, dar în același timp sufăr din cauza prezenței aproape fizice a morții. "Mamaia de la Sătuc", așa cum aveam obiceiul să-i spun, este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui locuitor al „lumii libere“, devenind stânjenitoare, neverosimile: alimente raționalizate, întreruperi de curent electric, lipsă de medicamente, cozi la ulei, la zahăr, făină și lapte, la picioare de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie să și-l Îndeplinească nu cu resemnare, ci cu convingerea că este unicul și că depinde de el să Împingă stînca sau nu E un gînd pe care Sisif și-l repetă mereu. (Muntele e sfinxul meu El mă Întreabă și răspunsul meu trebuie să fie da
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deschis remușcărilor și speranțelor... prin rănile sale pătrunde frigul dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doar că fiecare o făcea altfel. Dându-se peste cap să găsească soluții, jonglând cu o disponibilitate deja mult pusă la lucru de Găbița, Otilia este personajul cel mai emoționant, iar Anamaria Marinca o face de neuitat : dinamismul ei melancolic, resemnarea cu care acceptă se devină victima unei victime și înverșunarea obosită cu care ține să meargă până în pânzele albe pentru a-și salva prietena îți rămân pe retină. La rândul ei, Găbița jonglează abil cu o pasivitate care primește întotdeauna
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
telefon și pleca la țară. Nu ne-am văzut de 10 zile. Ne vom vedea poate înainte de plecarea la Slatina. Dintre prietenele tale, nu am mai văzut nici vorbit cu Ina, Alecu și Paca. Casa hibernează oarecum. Cunoaște melancolia și resemnarea. Își va fi amintind oare de râsul tău, de cântecele tale? Azi am găsit un teanc de fotografii cu diferite etape din viața ta... Ceasul din sufragerie a bătut zece. Ți-aduci aminte sunetul lui? Sunt obosită de efortul făcut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce curagios iau viața, cu muncă și resemnare. În momentul de față, pe piață iar o criză de numerar ca la plecarea ta - și o regret, căci ași fi vrut să-i dau lui R[ainer] banii, cred că ar avea nevoie. Tot nu desperez căci i-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
p. 67)"/>. Bogat acum, În prezent, pentru că - așa cum susține un proverb popular românesc (atestat În Oltenia) - „Jidanul nu dă nimic nici pe trecut, nici pe viitor, ci numai pe prezent” <endnote id="(253, III, p. 435)"/>. 2. Lașitatea evreului Între resemnare și răzvrătire Când În anul 70 e.n. legiunile romane asediau Ierusalimul, istoricul evreu Josephus Flavius a adoptat - ca și Ieremia la prima cădere a Ierusalimului - o poziție de resemnare fatalistă : „A fost voința lui Dumnezeu, iar romanii au fost instrumentele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]