93,972 matches
-
a lua o hotărâre înțeleaptă. Chiar dacă acționa sau închidea ochii la îndeletnicirile Gildei, situația era cam aceeași, fără ieșire, căci femeii părea să-i fie indiferent ce se va petrece cu ea, știind că, mai devreme sau mai târziu, va reuși să dea în vileag ceea ce se petrecea în complex. Nici un argument al lui nu stătea în picioare. Nici un martor mincinos nu putea fi convingător. Chiar dacă va avea sprijin de la palatul prezidențial, unde cotizase pentru impunerea unui anumit candidat, nimeni și
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
lepăda de o politică falimentară, impusă într-o mare parte a lumii de tancurile bolșevice. Revenită în Marconia, prezenta un reportaj în care strecura, voalat, informațiile despre cuibul supraveghetorilor din spatele vitrinei cu păsări împăiate. După publicarea riscantă a acelui text, reușea să determine autoritățile să schimbe exponatele, aruncând în acel spațiu textile din lumea orientală, ca semn că legăturile tiranului cu lumea a treia sporiseră. Marconia își păstra neabătută orientarea. Poate că cenzorii îi admiseseră special foiletonul, să aibă dovezi irefutabile
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
70 de ani de la acest moment, România literară găzduiește un întreg Capitol (primul) din Partea I Când înfloresc rapițele a romanului, capitol în care Conu Nicu, antecesor cu 2-3 generații al lui Beiu, cel din Munci și socoteli, istorisește cum a reușit să rotunjească într-un singur trup moșia de la Grozăvești. Simion FAUR Când înfloresc rapițele Conu Nicu își îmbrățișă câmpurile, cu o privire lacomă, ca de hultan, ca de lup hămesit. Cât de dragi îi erau și cât de amarnic se
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
săpun ale amintirilor "neadevărate", sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin "false", care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite de Mircea Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Cadrul", reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul vreunei străzi asemenea ochilor albaștri ai unei iubite din alt timp). Aceste detalii reușesc să contureze o atmosferă particulară, propice "conjurării" amintirilor. Ele se ivesc îndată, una după alta, luând forma unor "povești scurte", cu pseudo-evenimente, întâmplări neterminate, spectrale, în fond schițe ale unor întâmplări posibile, lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
atât mai prezentă cu cât e mai absentă: o tânără arătoasă, cu un look foarte diferit de al deșiratei Claudia Morar, adolescenta complexată de altădată, aruncă monezi în Fontana di Trevi, ca să se reîntoarcă la Roma. Operațiune care i-a reușit, fără doar și poate. De când fiica lui e în străinătate, mai întâi la un masterat în Budapesta, pe urmă la doctorat, la Roma, una din plăcerile lui Relu Morar este să mărească și să înrămeze mereu alte și alte fotografii
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
liceu,de facultate, de Piața Universității sunt, în cea mai mare parte a lor, globalizați și vânează, iar de obicei găsesc, pe mai toate continentele, burse, stagii, proiecte, posturi, cetățenii. Cu cei rămași aici, doctoranda de la Universitatea Sapienza nu mai reușește să comunice - sunt fie looseri, fie niște nesimțiți nouveau riches. A declarat-o după săptămâna petrecută aici, la Crăciunul de acum doi ani, ultima dată când a mai venit acasă. Iar mama ei mi-a relatat-o, cu o voce
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
încurcătură? Nana și Relu,nașii lui de botez, n-au avut ochi toată viața decât pentru Claudia, iar cu plângăreața de Clementina și cu bietul Cornel Izvoranu, pe care nu-l ducea mintea prea departe,ce adolescent isteț ar fi reușit să comunice? La noi acasă a găsit refugiu bietul Daniel când vroia să dea examen de admitere la Istorie, nu la Politehnică și se certa, seară de seară, cu taică-său.A fost ultima noapte când am mai dormit lângă
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
perioadă" (p. 354). " Chiar dacă nu se găsește nici un indiciu al acestor telegrame șexpediate de Eliadeț în arhiva fostului Ministru al Propagandei, povestea e cu atât mai credibilă cu cât..." (p. 389). De mai multe ori autorul nostru capătă calități paranormale, reușind să afle gândurile personajului său principal într-un anumit moment (pp. 257, 373, 378, 358, 444, 585 etc.). în acest domeniu monografia Dnei Alexandra Laignel-Lavastine e mult mai "competentă". "Nu avem nici un indiciu despre reacția imediată a lui Eliade în fața
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
vieții, ceea ce a și încercat în clipa înmormântării soțului ei Paul Georgescu. Realitatea este că fosta premiantă de onoare a liceului Notre-Dame de Sion, una din strălucitele absolvente ale Facultății de Filologie și eminentă traducătoare din câteva limbi, n-a reușit - în ciuda strădaniilor - să deprindă meseria de a trăi. Și totuși ocaziile n-au lipsit. Nici când a fost dată afară de la Editura Tineretului. Nici când, în anii '80, după ce a vândut bijuteriile mamei ei, alerga după hrană și medicamente pentru
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
este? I-au rămas Casele prin care a trecut, prin care a locuit, case dispărute, dar construite dintr-o materie unică, fragilă, trecătoare și indestructibilă totodată: Timpul. Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare. Mestecenii Șezând la masă în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
cântecéle și jocuri prin care proaspătul om e incitat să învețe acest exercițiu al admirației, al bucuriei, al entuziasmului. Sau, cum de atâtea ori a fost cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
să învețe acest exercițiu al admirației, al bucuriei, al entuziasmului. Sau, cum de atâtea ori a fost cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra nasului, prevestind marile griji de mai târziu. Dar și
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
și-adesea, pe sub cap, e sprijin doar cenușa - memorie-a materiei și-a toate câte sunt. Sfârșit Te lovești de pereții propriei singurătăți - un fel de moarte a înțeleptului; în timp ce cucuta se prelinge pe imaginea ta. Poem neterminat Poate voi reuși să lipesc lumea viselor, toamnele însingurate de teama copacilor, orgoliul frunzei ruginite și alunecarea spre o altă evadare. Haiku pentru o focă anume Cu tine aș vrea să rătăcesc prin memoria luminii.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
sa Cavit Yamaç. Sub genericul ,Asilmișlar ormani munasebetiyle", Cavit Yamaç face cronica romanului în două numere succesive ale revistei ,Servetifünun", nr. 2399 din 13 august și nr. 400 din 20 august, sub titlul Liviu Rebreanu. Cu ajutorul istoricului Călin Felezău am reușit să deslușesc câte ceva din cele cuprinse în acest articol. Astfel, Cavit Yamaç arată încă de la început că traducerea în limba turcă a romanului Pădurea spânzurațilori este considerată ca fiind un adevărat eveniment în peisajul literar-artistic turcesc, deoarece cititorul turc este
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi, nu mai contează nici fanteziile importate din Sud-America, nici alinierile SF. în Rhizoma, prozatorul reușește să introducă realitatea cea mai fierbinte, recentă, dar, culmea, premonitorie, într-un spațiu de constrângere literară (lagăr?) în care aceasta să se poată limpezi, debarasa de ,secretele" atât de bine ascunse de forțele obscure ale actualității. E clar, problema nr.
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
Așa se întâmplă și în Rhizoma. Nu trebuie ocolită nici senzația că romanul este obligat (dar încă nu s-a descoperit modalitatea) să concureze televiziunea, dar sub un alt semn decât cel al invenției, utilizând chiar mijloacele acesteia. Marius Tupan reușește să pună în pagină firescul studiat de camera de luat vederi, vorbirea aproape fără cuvinte (,no comment"). Pe coperta a patra a romanului sunt înscrise câteva cuvinte care edifică (ele aparțin mai mult ca sigur chiar autorului) și care explică
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
ca ,un Soljenițîn român". Eram, toți, niște ciumați. Cînd, în toamnă, în locul lui Nicolae Breban a fost numit George Ivașcu, mandatul său inițial a fost să ,desbrebanizeze" revista, în termeni mai brutali, să disloce redacția. Spre onoarea lui, Ivașcu a reușit să evite această soluție. Atunci l-am ,descoperit" pe Gabriel Dimisianu în calitatea lui de tenace, inepuizabil apărător al ,domeniului literar". Era un război surd, o subversiune conștientă, o gherilă nespectaculoasă, cu pierderi calculate și concesii strategice, care mențineau neocupată
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
tocmai pentru că știa cu ce preț, teribil uneori, fusese plătită această fîșie de libertate, Gabriel Dimisianu s-a înscris fără ezitări împotriva curentului de opinie care, după 1990, a părut că tinde să desăvîrșească, deși în numele anticomunismului, ceea ce comunismul nu reușise: discreditarea literaturii și a scriitorilor, anihilarea lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
adună-ți suvenirile (subl.mea) și sfârșește singur acest scurt epizod din scurta mea viață! Al tău - vorbă să fie - Ghițăť. Am primit cu bucurie amicala însărcinare a nenorocitului meu - vorbă să fie - Ghiță și, cu ajutorul hârtiilor sale postume, am reușit a complecta Trei zile și trei nopți din viața unui student". Un evident plus textual (singurul!) în al doilea caz și un mai puțin evident plus polemic în această zonă nodală. După ce excesul prezenței verbului ,a plăcea" într-o epistolă
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
la semnătură, astfel încât a fost constrâns să semneze cu pseudonim. Multe planuri ale sale, multe aspirații se năruiesc rând pe rând: nu-i apare studiul Om, natură și Dumnezeu în arta românească, nici studiul O^Neill și renașterea tragediei, nu reușește să scrie romanul generației sale; nu poate să publice studii de filosofie, nici să tipărească o revistă internațională de filosofie și cultură generală, intitulată ,Distinguo", i se refuză crearea unei catedre de civilizație americană la Universitate. Ca traducător, este constrâns
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
sufocate: "N-ar trebui, oare, examinate potențialitățile omise, noroacele pierdute și create modelele literaturii care nu s-au materializat? Avute în vedere evenimentele paraliterare atunci când este scrisă istoria literară a unei națiuni și a unei epoci?". Prozatorul Eretescu n-a reușit să tipărească în revistele vremii care apăreau în țară, ci a debutat cu o povestire într-un volum de proză contemporană românească, în care mai figurau Sorin Titel și Dumitru }epeneag, volum tradus și tipărit de Max-Demeter Peyfuss în Austria
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
tale în soarele străin erau stîngace ca păpușile de cîrpă ieftine de prin bazaruri noroc de atavica privire binoculară ce suprapunînd viața cu moartea îmi prezenta mereu un decor acceptabil în care mă-ncadram ca un instantaneu la urma urmei reușit ce-ți trebuie ca să te simți în pielea ta? puțină sare presărată pe chelie de la un balcon de către un copil care dispare surîzîndu-ți 2. Trecerea dintr-o zi într-alta viața mea aproximativă acel fel de-a face cu mîna
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise. Bătrânul preot al Catedralei, singurul om cu care reușește să stea de vorbă, dezleagă greaua cumpănă în care se afla fostul său elev, acum profesor universitar, și-l îndeamnă să treacă neapărat și pe la casa în care copilărise. Zis și făcut. Din acest moment începe acțiunea romanului, surprizele ținându
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]