3,455 matches
-
-l transforme într-un cosmos, într-o ordine simplă, pe deplin clară, etalată"35. Departe de a vedea în profunzime "un indiciu al haosului", Blaga întrezărește în ea chiar o premisă a progresului în cunoaștere. Înainte de a încerca (zadarnic) "să reveleze în chip pozitiv misterul", metafizica "deschide misterul ca atare", adică "pune probleme", a căror "adâncire" face posibil un "progres": Misterul ce cade în obiectivul metafizicii câștigă parcă în profunzime", astfel încât în istoria filozofiei "remarcăm un <<progres>>, dar nu pe linia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une vie sont les ruptures". "Teritorii" ar reprezenta în opinia distinsului critic o astfel de ruptură producătoare de evenimente notabile. De ce ultimul latin? Datorită stilului tacitian al prozatorului Mircea Zaciu, revelat în acest studiu mai ales ca artist, portretist, moralist. Prima reacție a călătorului care abia împlinise 39 de ani față de Germania (pe-atunci R.F.G.) este una de refuz al latinului față de firea și psihicul germanilor, impregnat cu un strat "selvatic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
natura lor neexperimentată le va face, pînă la sfîrșit, vulnerabile. Două linii esențiale le guvernează: încrederea absolută în stat, pentru că "singularizat, omul se pierde", numai "colectivitatea organizată devine forță constructivă" și cu mare forță de contrast față de ceea ce se va revela lui Apostol Bologa ulterior ideea potrivit căreia "conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile..." (s. n.) O primă relativizare a acestor principii se produce numai la sosirea acasă, în Parva: "I se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
somn un copilaș iubit: Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și mîntuitorul nostru Iisus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători." I-o revelase neștiut, în ultima scrisoare, propria sa mamă: "...a făcut multe bunătăți de sărbătorile Paștilor și ...o să-i rămîie neatinse fiindcă e singură și amărîtă, că l-a visat în noaptea din Vinerea mare foarte urît și a dat o slujbă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
citadinilor. În aerul acela cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor simțurilor." Exaltarea eroinei nu este străină de o conștiință a privirii îndrăgostite sub care doar ei, și tocmai de aceea orașul i se revelează, ca o epifanie învăluitoare, în corpul lui inefabil. Identificîndu-se cu "punctul de miră", fix, personajul se autodesemnează drept centru al viziunii și al discursului. Rolul "reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
observatoare căreia "cele două locuințe ale fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire îi păreau deopotrivă de concrete"(s.n.). Cum vocea interioară a lui Mini se acomodează treptat cu "vibrațiile" spațiului traversat, sensurile nu întîrzie să i se reveleze. Abilitatea deducțiilor, conexiunile în exces trădează însă, cum arătam înainte, o școală a romanului (străină personajului), care nu este alta... decît a autoarei înseși. Inovație remarcabilă, soluția începutului pus sub semnul viziunii personalizate pare s-o fi obligat pe Hortensia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din familia Hallipilor, de exemplu) apar este pervertibilă. Medierea de către conștiința personajului focalizat implică și o dispoziție de scene, rezumate, "lacune" de informație care întrețin suspense-ul, cu alte cuvinte o altă poveste explicativă pentru modalitatea în care interioritatea ființei se revelează, se oferă cunoașterii. Prin Mini, romanul își dezvăluie, de fapt, secretele corespondențe care guvernează, motivat, lumea ficțiunii realiste. Justificînd aceste legături, pe care personajul-reflector le "simte", romanul nu face decît să le exhibe, trădînd oarecum alcătuirea "armonioasă", deliberată, operă de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
purceii, nechezînd iepele, cîrcîind găinile, vezi păuni umflîndu-și roată cozile, vițeii sugînd, copiii bătîndu-se cu pietre." Rescrise în ansambluri impresionante, arătate, sub lentila clarificatoare, detaliile sînt vivifiate, în vederea cuprinderii atmosferei, a tonului, a aerului specific. Opunîndu-se, practic, convenției "insignifianței", detaliile revelează, în lucrarea criticului, o demnitate pierdută, sau posibil trecută cu vederea, în lectura-uitare: lectura comună, de...superficie. Detaliile recompun, în descrierea transmisă cititorului, imaginea rarefiată a întregului, pierdută întrucîtva la citirea globală. Cîte "amănunte" între care cititorul atent poate "stabili
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și a) timpului în care cel dormind se trezește. PARABOLA ORBULUI În perioada tăcerii lumești, a recluziunii în suferință, V. Voiculescu va compune romanul unei iluminări. Zahei orbul nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație decît "otrava
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman și vegetal. În planul uman se află eul liric, inadaptat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dominație sovietică prăbușindu-se unul după altul. Pretutindeni, lumea a trăit atunci un sentiment unic de libertate, de regăsire, de întoarcere la tradițiile genuine. Reîncepea într-un fel istoria. Chemarea ei s-a putut auzi peste tot, cu nuanțe specifice, revelând o trezire ca dintr-un somn letal, o resurecție cvasi miraculoasă. La Praga, ceasurile din palatul prezidențial, numai decorative sub dictatură, au fost repuse numaidecât în funcțiune, ca pentru a se semnala reintrarea simbolică în drepturi, un nou început de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Revoluția din Decembrie a oferit oricui șansa de a-și revizui atitudinea în acord cu propria conștiință. Ceea ce nu înseamnă că s-a ajuns dintr-o dată la acea stare de libertate interioară, capabilă să garanteze autenticitatea noii atitudini. Mass-media a revelat, între timp, circumstanțe, conjuncturi demne de luare-aminte sub acest unghi. O societate civilă, încă timidă, e pe cale de a se forma, depășind vechile inerții și complicități. Adevărul e norma de conduită la care trebuie să consimtă oricine se interesează de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o economie superioară, unde relația dintre bine și rău se pune în alți termeni. Veacurile de suferință erau pentru Bălcescu veacuri de "lucrare a poporului român asupra lui însuși", de "evoluție istorică", de "mișcare providențială" în ordinea progresului. Istoria îi revela o lungă pregătire în sens mesianic. Secolul XVIII chiar, cu multele-i mizerii, a fost o "epocă de ispășire", una care a pregătit resurecția din deceniile următoare. "Când răul ajunge la culme, când poporul despuiat cu totul nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și de poetice pentru ca să găsim și noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații." A doua sursă capitală trebuia să devină folclorul, domeniu a cărui însemnătate pentru renașterea culturii noastre Kogălniceanu o revelase și mai înainte, urmând o directivă spirituală care era a timpului său. Istorie și creație folclorică, iată sursele de energie resurecțională pe care se punea mereu temei în chip deosebit, surse evocate anterior de Kogălniceanu în eseul despre limba și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
practic indiscutabil, alte inițiative. Concluzii importante, de care istoricii nu mai pot face abstracție în explicarea unor atitudini, fapte, episoade obscure, s-au impus. Mecanismele puterii, resorturile opiniei publice, miturile din care se alimentează prejudecăți de tot felul, "mica istorie" revelând mari consecințe în planul evenimentelor sunt direcții larg explorate de istoricii care se ocupă de viața politică, de marile conflagrații, de culisele diplomației etc. Dr. Pierre Rentchnick de la Facultatea de Medicină din Geneva a făcut mare senzație cu volumul Ces
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s-a ocupat mai ales de sud-estul european, ceea ce n-a rămas fără urmări pentru concepția de ansamblu a istoricului. Fiindcă această zonă evocă straturi, interferențe, conexiuni culturale din adâncă vechime până în actualitatea cea mai fierbinte, iar culturile în cauză revelau permanențe, similitudini, analogii, alături de note particulare, de specificații ireductibile, pe seama cărora istoricul a meditat îndelung. Considerazioni generali sugli studi storici adună o parte din ele, reproducând în traducere volumul de Generalități scos de Liliana Iorga la sfârșitul ultimei conflagrații mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
multă atenție analizei și neglijând celelalte personaje, am fi avut probabil o dramă psihologică puternică, dar am fi pierdut o frescă socială captivantă, realizată în stil realist clasicist (nu realist minimalist), prin care o întreagă menajerie de celuloid ni se revelează în toată splendoarea ei irezistibila." (Mihai Fulger, Despre "Felix și Otilia")10 ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL FOTOGRAFIC 11 FIȘA INDIVIDUALĂ DE LUCRU ÎN CLASA FELIX SIMA OTILIA MĂRCULESCU Fiecare elev notează câteva observații personale pornind de la informațiile ce alcătuiesc modelul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a fi ocultate de spectacolul cotidian pervertit, pulsează, totuși, adânc, în fiecare dintre noi, rădăcini ancestrale pe care nu le conștientizam, poate, dar care, provocate anamnetic de întâmplări precum cele în care au fost "înlănțuite" personajele din film, ni le revelează la adevărata valoare. Că structura filmica, povestea lui Gilliam, desi "împănata", în stilul caracteristic, cu o mulțime de adaosuri scenice, de decor, efecte vizuale -monștri colorați care bântuiesc imaginația lui Parry își are o coerentă absolut clară, ușor decriptabilă. Cuplurile
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
insomnii-somnambulism), ruptură de spațiul natal, relația cu mama, exponenți ai unor "literaturi mici", condiția de (auto)exilați că trăitori ai aceleiași epoci. În timp ce Sábato proclama că scrie "cu sânge", Cioran afirmă în Ispita de a exista că "viața nu-și revelează esență decât ochilor injectați de sânge". Sângele cu care scriu amândoi nu este simplă teorie, ci este experiența trăită, existențiala. Autobiografie, așa cum proclama Nietzsche că ar fi toate filosofiile și, prin extensie, arta adevărată? Că "Celestina literară", îi facem prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună, adevărata cetate, pe când în lumea aceasta noi suntem doar ca niște călători care poposesc pentru o zi într-o casă de oaspeți
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de relansare a produselor anterioare, ameliorate. Nu putem vorbi despre un câștig de natură pecuniară, deoarece actele constitutive ale parcului, dar și obiectul său de activitate nu permit obținerea de venituri proprii din atare evenimente, dar plusvaloarea obținută s-ar revela în timp, prin câștigul de imagine al parcului. Printr-o promovare a unor eventuale evenimente cu caracter cultural, care ar ține cont de exploatarea spațiului și a condițiilor specifice ale parcului, acesta ar câștiga reputație, precum și o identitate culturală proprie
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună, adevărata cetate, pe când în lumea aceasta noi suntem doar ca niște călători care poposesc pentru o zi într-o casă de oaspeți
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
calități inițiale se găseau în Inimile cicatrizate. Cred doar că li se adăuga de astă dată un efort mai strâns de organizare a materialului, o mai mare stăpânire a mijloacelor de expresie și o mai sigură conștiință de artă. Întâmplările revelaseră o sensibilitate. Inimile cicatrizate ne dădeau un scriitor. Vreau prin aceasta să spun că prima carte putea fi un act de confesiune, în timp ce a doua carte era un act de creație. Nu voi repeta aici tot ce am scris la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
desemnează fericirea sau angoasa, una a ,,reprezentării semiologice" și nivelul ,,simbolurilor", unde putem discuta de imaginar. Imaginarul nu este relaționat decât de simboluri. Teoria lui Mircea Eliade asupra simbolurilor se asociază teoriei lui Gilbert Durand. Eliade afirma că lumea "se revelează" prin simboluri. Simbolul nu este o copie a realității obiective. El revelează ceva profund, fundamental. Eliade încearcă să pună în evidență diferitele aspecte ale revelației. Simbolurile pot revela o modalitate a realului sau o structură a Lumii care nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
putem discuta de imaginar. Imaginarul nu este relaționat decât de simboluri. Teoria lui Mircea Eliade asupra simbolurilor se asociază teoriei lui Gilbert Durand. Eliade afirma că lumea "se revelează" prin simboluri. Simbolul nu este o copie a realității obiective. El revelează ceva profund, fundamental. Eliade încearcă să pună în evidență diferitele aspecte ale revelației. Simbolurile pot revela o modalitate a realului sau o structură a Lumii care nu e manifestată în planul experienței imediate. ... pentru populațiile primitive, simbolurile sunt totdeauna religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]