2,564 matches
-
am gândit eu, care putea bine mersi să te facă foarte ușor să te autoincriminezi. Genul de voce care i-ar fi fost de mare folos posesorului ei dacă ar fi lucrat pentru Gestapo. Am aprins țigările și m-am rezemat de spătarul scaunului mare al Mercedes-ului. — Da, am fost În Turcia. Isuse, atâția oameni se interesau deodată de serviciul meu militar, că m-am Întrebat dacă nu ar fi fost mai bine să obțin o Insignă de Veteran. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
oară mai bine la doctor. Cred că se poate zice că era un bărbat frumos. Cum avea pe puțin 50 de ani, cred că s-ar putea spune că avea o Înfățișare distinsă. Mai Înalt decât Îmi păruse când stătea rezemat de scaunul mașinii, Îmbrăcat cu multă grijă pentru detalii, dar cu o totală lipsă de considerație pentru modă. Purta un guler apretat, cu care ai fi putut tăia pâine, un costum cu dungi fine de un verde deschis, o vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că mă țin nervii să mă uit la rahatu’ ăsta. Ne-am dus În Wild West Bar, situat la etajul unu, unde o trupă de cowboy cânta „Acasă, pe culmi“. Pereții erau acoperaiți cu preerii pictate, cu tot cu buffalo și indieni. Rezemându-ne de bar, am comandat două beri. — Și presupun că nimic din toate astea nu are nici o legătură cu cazul Pfarr, nu-i așa, Bernie? — Eu am fost angajat să investighez incendiul, am explicat. De compania de asigurări. — Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n dinți", la care cei din jur se strâmbau de râs. Buzdugan, căruia-i creștea o barbă verzuie încă din clasa a noua, răsfoia, rezemat de bara panoului, o revista de rock avangardistă, plină de fotografii cu AC/DC în concert. în jurul lui se adunaseră șapte-opt colegi indignați că, într-un articol pe care Cici îl traducea din engleză, formația Queen era înjurată în toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un upercut scurt. Gongul bătu exact în momentul în care se rezemă, năuc, în corzi. În timp ce mă deplasam spre colțul meu, publicul scanda „Buck-kee! Buck-kee! Buck-kee!“ Mi-am scuipat proteza și am tras adânc aer în piept. M-am uitat spre suporteri și mi-am dat seama că toate pariurile din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dansau prin fața ochilor. I-am răspuns: — Batem palma! Am închis și m-am îmbrăcat în timp record, apoi m-am aruncat în mașină și am străbătut în viteză cei cinșpe-douăzeci de kilometri până în Leimert Park. Iar Lee era deja acolo, rezemat de Fordul său parcat pe trotuar, în fața singurei clădiri de pe o stradă lungă, plină de terenuri virane, un bungalow de un verde respingător, având în spate o cocioabă cu mansardă. Am parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ultimul polițist părăsi sala În care se ținuse prezentarea. Logan Își scoase carnetul și Începu să citească: — Corpul a fost descoperit la orele 22:15 de un individ pe nume Duncan Nicholson... — Nu la asta mă refeream. Inspectorul Insch se rezemă de marginea biroului și Își Încrucișă brațele. Cu statura sa impunătoare, capul chel și costumul nou, arăta ca un Buddha bine Îmbrăcat. Doar că nu atât de prietenos. — Watson te-a dus la Accidente și Urgențe azi-noapte pe la două. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sala de judecată. Norman Chalmers nu făcea decât să priveastă fix În fața sa. — Uite ce e, Norman, ajută-ne ca să te putem ajuta! O biată fetiță zace moartă... — Ești surd? Îmi vreau nenorocitul de avocat! Își Încrucișă brațele și se rezemă de spătarul scaunului. — Îmi cunosc drepturile. — Drepturile? — Am dreptul legal la asistență legală. Nu poți să mă interoghezi fără un avocat de față! Un zâmbet arogant i se răspândi pe toată fața. Insch pufni, iar Logan fu gata să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și formă din memorie numărul de la garajul Broadstane. Cinci minute mai târziu, se afla În bucătăria mică Împreună cu Darren Caldwell, ceilalți ofițeri fiind Împrăștiați În camera de zi cu o cană de ceai și expresii confuze pe chip. Darren se rezema de chiuvetă, cu umerii aplecați, privind prin imaginea sa reflectată grădina Întunecată. — O să mă duc la Închisoare, nu-i așa? Întrebarea fusese puțin mai mult decât o șoaptă. — Ești sigur că nu vrei să-ți schimbi declarația, Darren? Fața de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că nu vrei să-ți schimbi declarația, Darren? Fața de pe fereastra Întunecată Își mușcă buza, clătinând din cap. — Nu. Nu, eu am făcut-o. Se șterse cu mâneca la ochi și suspină din nou. — Eu l-am luat. Logan se rezemă de blatul de lucru. — Nu, n-ai făcut-o tu. — Ba da! — Erai la serviciu. Volvo-ul a cărui instalație o refăceai era al mamei tale. Am sunat Înapoi la garaj și am verificat numărul. I-ai Împrumutat mașina ta. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de balegă. Le vreau cercetate. Începu să anunțe nume. După ce Insch termină și toți plecaseră, Logan Îl puse la curent cu fata moartă pe care o găsiseră Într-o pungă de gunoi. Nu dură mult. — Și ce propui? Întrebă Insch, rezemându-se de birou și cercetându-și buzunarele În căutarea a ceva dulce. Logan se abținu să ridice din umeri. Nu putem face o reconstituire. N-avem idee cu ce era Îmbrăcată Înainte să ajungă În pungă și n-o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai că-ncepe. Vocea lui Watson deborda de Încântare când Sandy Alunecosul se ridică, Își lovi prietenește clientul pe umăr și se-Îndreptă spre juriu. Cu mișcări lejere, se rezemă de balustrada Înaltă din fața boxei și zâmbi către adunarea de bărbați și femei. — Martin, zise el, privind nu la tânărul care tremura, ci la juriu, nu-ți este străin acest tribunal, nu-i așa? Procurorul sări În picioare de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afară, În capul scărilor de la Turf ’n Track, privind norii Întinzându-se pe cer. Soarele palid reușea să Înmoaie frigul obișnuit, iar Logan privi o pereche de pungi de plastic care se fugăreau pe trotuar În fața magazinelor. Agenta Watson se rezema de balustrada de oțel care trecea prin fața clădirilor fortificate. — Ce facem acum? Logan ridică din umeri. — N-aveam cum să scoatem ceva de la frații McLeod. Am fi putut să luăm vreo doi clienți de-ai lor, dar Îl vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
degetele cât timp Logan ținea În echilibru Într-o mână cina cu pește care se răcea, În timp ce mâna cealaltă scotocea după chei. — N-ai sunat. Logan aproape Își scăpă cartofii. Se Întoarse către Colin Miller care stătea cu mâinile Încrucișate, rezemându-se de un automobil luxos, cuvintele fiindu-i Învăluite În aburii respirației. — Trebuia să mă suni până la patru și jumătate. Nu m-ai sunat. Logan mormăi. Voise să vorbească cu inspectorul Insch, dar dintr-un motiv oarecare, nu apucase. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era așezat Într-unul dintre ele, iar inspectorul Insch se rezema de chiuveta de vizavi. Între ei licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai mari decât niște muguri. Nimeni nu scoase un cuvânt la intrarea lui Logan. Fața lui Insch era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
i-am dat povestea lui Colin Miller și nici n-am zis nimănui că nu sunt de acord cu decizia inspectorului Insch de a-l elibera pe Ho... domnul Philips. Pentru că a fost decizia corectă la momentul acela. Comandantul se rezemă de spătar, cu mâinile Împreunate În față. — Și totuși, ai vorbit cu Miller, nu-i așa, sergent? — Da, domnule. M-a sunat dimineață la șase și jumătate, voia detalii despre arestarea domnului Philips. Inspectorul Insch se foi pe scaun. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece pe pielea veștedă a obrazului În barbă. Insch Își Încrucișă brațele și se rezemă pe scaunul său. — Deci ai dus fetița În „colecția“ ta... — Mereu le duc acasă. Mereu. Pufni. Nu poți să le arunci pur și simplu, ca pe gunoi. Nu și lucrurile moarte. Nu lucrurile care erau cândva vii. Și astfel, Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care nu-l făcură fu să mute cadavrul. Nici unul dintre ei nu voia să trezească mânia medicului patolog. Isobel se alesese cu o ditamai reputația de când se Întorsese Logan În poliție. — Azi e săptămâna, nu? Întrebă Insch pe când stăteau rezemați de perete și se uitau la Biroul de Investigații ce-și făcu treaba. Logan admise că așa era. Insch scoase la iveală o pungă de bebeluși din jeleu din buzunarul hainei sale și le oferi În jur. — Ce săptămână al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
măi..., Logan o bătu ușurel pe umăr pe agenta Watson. Se pare că avem de-a face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o privi cum bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând-o pe cea care se potrivea cu adresa. Etajul unu În dreapta, numărul șaptesprezece... Un oarecare domn Cameron Anderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu Încă un strugure. — Martorul zice că ai ucis-o și pe fetița aia. Era o minciună, dar nu poți ști niciodată. Cea pe care-am găsit-o În punga de gunoi. Asta atrase atenția lui Doug de la televizor. Stătea, rezemat pe o jumătate de duzină de perne, uitându-se la Logan cu ochiul lui bun. Apoi din nou la televizor. — Ticălos mic. Liniștea se Întinse În penumbră. Luminat de strălucirea fantomatică a televizorului, Doug Disperatul arăta ca un schelet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își adună În cele din urmă curajul pentru a-i spune când ajunseră la lift, Încă Îți sunt dator cu halba de aseară. Watson clătină aprobator din cap. — N-am uitat, domnule. — Bine. Apăsă butonul liftului, Încercând să pară degajat, rezemându-se de balustrada dinăuntrul ascensorului. Ce zici de diseară? — Diseară? Logan simți cum roșeața Începe să i se urce În obraji. Dacă ești ocupată, e-n regulă. Știi, lăsăm pe altă seară... Idiotule. Liftul se zgudui oprindu-se, iar agenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aprovizionez. Dacă tot ești aici acum, nu vrei tu să ai grijă de ei până mă întorc eu?... Văd că ai o sabie de lumină, atunci înseamnă că ei vor fi în siguranță cu tine. Bine, m-am bucurat eu rezemându-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se pierdea undeva în înălțimi... m-am întrebat dacă aveam forța să mai urc și acele scări, pentru că mi se făcuse dintr-o dată sete, frig și somn, drumul până acolo fiind atât de lung, încât m-am așezat pe trepte, rezemându-mă de balustrada de piatră a podului. Am închis ochii pentru o clipă... somnul părea să se întindă pretutindeni în jurul meu, acoperind încet peisajul și estompând orice contur. Era o alternativă plăcută de a mă lăsa în voia amorțelii, de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
important... M-am oprit acolo pentru un moment, însă am auzit foșnind ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi cumva?... Nu știu, a răspuns ea prietenoasă, ridicând din umeri
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
scări desenate. Am împăturit harta lângă lespede și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care coborau undeva, în întuneric. M-am uitat înapoi, la poarta unde turista călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate. Nu vrei să păstrezi harta? am întrebat-o. Poate o să vrei să vii și tu încoace, mai târziu. Poate că da, încă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]