11,108 matches
-
precum circumcizia sau excizia, sacrificiile materiale, și ele transmit un mesaj, anume unul foarte important. Dacă rațiunea de a fi a religiei este de a asigura coeziunea grupului și de a procura individului care face parte din acesta avantajele cooperării, ritualul religios reprezintă prețul de plătit pentru a beneficia de aceste avantaje. Una dintre regulile fundamentale ale lumii vii este că orice beneficiu se plătește. Din perspectiva biologiei, ritualul este un mecanism care permite demascarea profitorilor și dejucarea înșelătoriei indivizilor asociali
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
și de a procura individului care face parte din acesta avantajele cooperării, ritualul religios reprezintă prețul de plătit pentru a beneficia de aceste avantaje. Una dintre regulile fundamentale ale lumii vii este că orice beneficiu se plătește. Din perspectiva biologiei, ritualul este un mecanism care permite demascarea profitorilor și dejucarea înșelătoriei indivizilor asociali care ar dori să profite de avantajele grupului fără a investi un efort echivalent. În antropologie aceasta se numește "teoria semnalului costisitor" (William Irons), iar biologia cunoaște "teoria
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
nu-l va putea imita în mod credibil). Cum deja am constatat mai sus, apariția și evoluția tendințelor de cooperare și a altruismului au făcut necesare apariția unor "mecanisme biopsihologice de protecție contra trișorilor" . Pedeapsa este unul dintre aceste mecanisme, ritualul fiind altul. El este prea costisitor pentru a fi imitat de un noncooperativ care nu partajează valorile grupului și care nu are intenția de a se investi în acesta. Ritualul este astfel o probă ce trebuie să fie asumată pentru
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de protecție contra trișorilor" . Pedeapsa este unul dintre aceste mecanisme, ritualul fiind altul. El este prea costisitor pentru a fi imitat de un noncooperativ care nu partajează valorile grupului și care nu are intenția de a se investi în acesta. Ritualul este astfel o probă ce trebuie să fie asumată pentru a se măsura gradul de adeziune, convingere, sinceritate, fiabilitate a individului. Simplul cuvânt dat, e insuficient pentru a măsura gradul de convingere și atașament al unui individ. Dacă el acceptă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
știința și tehnologia lasă puțin spațiu de manevră acestora, exact religiile cele mai conservatoare (islamul, mormonii, adventiștii, penticostalii, sectele evanghelice, iehoviștii), care au un rit pretențios și constrângător, sunt acelea care progresează pe seama religiilor mai puțin exigente în materie de ritual. Declinul catolicismului a început în anii 1960, atunci când biserica a încercat să se adapteze exigențelor modernității ușurând și făcând mai flexibile ritul și obligațiile. Reducând costul de plătit pentru a face parte din comunitatea de credincioși, Biserica Romei deschidea prin
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
fidelilor ei, care nu mai puteau fi reținuți în sânul său cum altădată erau cei care plăteau printr-o investiție rituală importantă. Când investești serios în ceva, nu-ți dă inima ghes să-l abandonezi. Datele empirice confirmă faptul că ritualul religios favorizează cooperarea în sânul unui grup. Antropologul Richard Sosis a măsurat altruismul membrilor unor kibuțuri religioase și laice, rezultatele arătând că membrii celor religioase erau cei mai altruiști nu numai când îi comparăm cu kibuțurile laice, ci chiar și
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
și când îi comparăm cu întreaga societate israeliană. Cu cât membrul kibuțului participă mai mult la rituale religioase comunitare, cu atât mai mult dispoziția lui în materie de altruism este mai accentuată. Pentru a se asigura că efectul se datorează ritualului religios, Sosis a ținut cont de celelalte activități comunitare, cum e de exemplu luarea mesei în comun. Aceste alte activități se dovedesc a nu avea nici o influență asupra altruismului deja ridicat al membrilor kibuțurilor religioase, însă sunt corelate pozitiv cu
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
comunitatea lor. Tot Sosis a arătat că durata de viață a comunităților religioase utopice americane ale secolului al XIX-lea, ca "huteriții" și "shakerii" a fost proporțională cu numărul de obligații rituale constrângătoare impuse membrilor lor: cele cu doar 5 ritualuri constrângătoare au supraviețuit mai puțin de 20 de ani, în timp ce cele cu mai bine de 11 ritualuri constrângătoare au supraviețuit mai mult de 60 de ani. Este efectul ritualului costisitor: cu cât se cere mai mult de la membrii, cu atât
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
al XIX-lea, ca "huteriții" și "shakerii" a fost proporțională cu numărul de obligații rituale constrângătoare impuse membrilor lor: cele cu doar 5 ritualuri constrângătoare au supraviețuit mai puțin de 20 de ani, în timp ce cele cu mai bine de 11 ritualuri constrângătoare au supraviețuit mai mult de 60 de ani. Este efectul ritualului costisitor: cu cât se cere mai mult de la membrii, cu atât ei vor dovedi o coeziune mai solidă și un nivel mai ridicat de cooperare, și cu atât
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de obligații rituale constrângătoare impuse membrilor lor: cele cu doar 5 ritualuri constrângătoare au supraviețuit mai puțin de 20 de ani, în timp ce cele cu mai bine de 11 ritualuri constrângătoare au supraviețuit mai mult de 60 de ani. Este efectul ritualului costisitor: cu cât se cere mai mult de la membrii, cu atât ei vor dovedi o coeziune mai solidă și un nivel mai ridicat de cooperare, și cu atât ei vor fi mai puțin inclinați să părăsească grupul după ce au investit
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
a celebrat 10 ani de existență. În acest moment intră în joc diferența între credința religioasă și idealul secular, laic: caracterul sacru al credinței religioase n-are egal în idealul politic, și efectul lui este că face să pară costul ritualului religios mai puțin mare. Contemplând realitatea care ne arată gradul ridicat de coeziune și indicii demografici înalți ai mișcărilor rigoriste precum "huteriții" sau "hasidimii", cu toții ar trebui să căutăm să ne integrăm în acestea pentru a beneficia de avantajele certe
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
să-i acordăm o putere explicativă mai mare chiar decât regulilor stabilite prin observație. În asta rezidă atracția magiei. Din anii '70 chiar, a fost enunțată ideea că sentimentul de bine și de veritabil, trăit în transa provocată de un ritual care comportă un element repetitiv (rugăciune, mantra, sunet ritmat și dans), se datorează unei inhibiții a funcțiunilor logice printr-un bombardament cu stimuli senzoriali (auditivi, vizuali, tactili, motori), fapt ce elibera conștiința de delimitările spațiale, temporale și corporale. Pierderea acestor
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
temporale și corporale. Pierderea acestor repere spațio-temporale dă astfel persoanei impresia "fuzionării cu Divinitatea", "cu Universul", ceea ce e numit "sentimentul oceanic al experienței mistice" (d'Aquili). Imageria medicală modernă a putut arăta ce se întâmplă în creierul uman în timpul unui ritual susținut. Experiențele lui Newberg din anii 1990 au demonstrat că, într-adevăr, în timpul meditației budiste sau rugăciunii creștine se activează într-o primă etapă talamusul (poarta de intrare a informațiilor senzoriale) și lobul prefrontal (sediul atenției), alături de sistemul limbic (responsabil
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de normalitate, care dacă ar fi fost produsă de circuite cu unică funcție, ar fi trebuit să prezinte totuși un avantaj adapatativ pentru a fi fost reținută de către evoluție. Mai mult, această disfuncțiune apare atunci când este provocată artificial, anume de ritualuri. O abilitate reținută de către selecție trebuie să se manifeste natural, și nu să fie dependentă de o tehnică artificială. Știm foarte bine că există indivizi la care experiența mistică este declanșată în mod spontan, dar aceștia își datorează supraviețuirea, atunci când
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de astfel de indivizi, și ei n-ar fi supraviețuit pentru a-și transmite genele. De alfel, marii mistici ai istoriei se demarcă mai degrabă prin refuzul lor de a se reproduce, decât printr-o descendență numeroasă... Lucrările asupra neurologiei ritualului au permis stabilirea faptului că experiența descrisă de credincioși nu reflectă decât un produs al imaginației, ea necorespunzând decât unei stări precise de activare cerebrală. Cercetătorul canadian Michael Persinger a pus la punct chiar o " "mașină de viziuni" ", care provoacă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
trebuie să mulțumim donatorului, altfel beneficiul ar putea fi retras", căci "dacă o regulă este încălcată, cineva trebuie să plătească". Acest determinism incită ființa umană să caute în spatele actelor naturale un "donator" căruia să-i mulțumească sau să-i ceară. Ritualul religios adresat ființelor supranaturale, ca rugăciunea, este o cerere de ajutor și este produsul mecanismelor noastre de tranzacție socială întoarse spre ființe imaginare. A spune o rugăciune sau a aduce o ofrandă unei divinități, este echivalentul sacrificiului ritual destinat a
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
le erau prezentate maimuțelor sperietori imobile nesemănând cu nici un animal cunoscut. Psihologul Wolfgang Koehler compară această reacție de teamă cu "spaima religioasă" suscitată la subiecții umani aflați în prezența unor forme care evocă fantome sau stafii. Cimpanzeii au adoptat un "ritual de pericol" plecând de la comportamente eficace contra prădătorilor, pe care le transpun însă asupra unui pericol aparent de sursă necunoscută. Pentru ca "dansul ploii" comportă variații de la o colonie de cimpanzei liberi la alta, el este un comportament învățat și nu
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
intersex este un argument în plus în susținerea teoriei care afirmă că "religia rezultă din substratul abilităților noastre sociale." Diferențele intesex Literatura dedicată studiului acestui ecart între femei și bărbați demonstrează că oricare ar fi indicatorul reținut - "credința în Dumnezeu, ritualul privat, frecvența la slujbe, religiozitatea interioară, credința în viața după moarte, importanța religiei, credința în paranormal" - femeile afișează întotdeauna cifre statistice mai ridicate decât bărbații. Din cauza multiplicității elementelor măsurate și a diversității metodelor utilizate, este dificil să cifrăm de manieră
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
nici un factor de ordin teologic care poate explica fenomenul transcultural al religiozității mai pronunțate la femei. Nici o religie nu prescrie femeii să fie mai pioasă, mai practicantă și mai credincioasă decât bărbații. Din contră, atunci când există diferențe de prescrieri în ritualul public, ca în iudaism și islam, bărbații sunt acei care trebuie să-și asume un rol mai mare din punct de vedere ritual. Toate religiile au de altfel în comun devalorizarea femeii. Și cu toate astea, în ciuda acestor mecanisme ale
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
stimulare, caută situațiile periculoase și sunt puțin înclinați să se înduioșeze; în plus, religia le apare ca ceva plictisitor, spre care n-au nici un fel de atracție (Ellis). Aproșul evoluționist permite, încă o dată, o clarificare mai satisfăcătoare a fenomenului: întrucât ritualul constituie un preț de plătit pentru a face parte din grup, este evident că indivizii marginali, cu comportamente riscante, sau care resping normele stabilite, sunt puțin atrași de religie, întrucât ritualul i-ar obliga să-și exprime adeziunea socială la
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
încă o dată, o clarificare mai satisfăcătoare a fenomenului: întrucât ritualul constituie un preț de plătit pentru a face parte din grup, este evident că indivizii marginali, cu comportamente riscante, sau care resping normele stabilite, sunt puțin atrași de religie, întrucât ritualul i-ar obliga să-și exprime adeziunea socială la grup, în timp ce în ei domină tendințele asociale. Prețul de plătit pentru "a juca comedia" li se va părea prea mare. Explicația biologică nu contrazice însă teoria stimulării, în fapt ea întărind
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
De asemenea, preotului ortodox slujitor al capelei respective i s-a permis "ducerea la îndeplinire a tuturor funcțiunilor spirituale după rânduiala Bisericii Răsăritene Neunite, în special a sfintei jertfe euharistice, săvârșirea botezurilor, cununiilor, înmormântărilor și a tuturor celorlalte obiceiuri și ritualuri specifice Bisericii Răsăritene Neunite." După decretul de recunoaștere a Frăției Sf. Gheorghe ca persoană juridică aptă de a susține funcționarea unui preot grec ortodox, separat de cel al sârbilor ortodocși, au apărut neînțelegeri de natură socială în sânul Frăției Sf.
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
începuturile Epocii Moderne în Europa pentru a uni două persoane de același sex (în special bărbați). Cuvântul "adelfopoiesis" (tradus ‘a înfrăți’) provine din limba greacă de la cuvintele ἀδελφός (adelphos): ‘frate’, și ποιῶ (poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
din limba greacă de la cuvintele ἀδελφός (adelphos): ‘frate’, și ποιῶ (poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]