KorAP: Find »[drukola/base=romanic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...158 >

3,927 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

1997; Roberts 1993; Lemieux și Depuis 1995; Ribeiro 1995; Vance 1997; Salvi 2001, 2004; Ledgeway 2007, 2008, 2012, 2015e; Wolfe 2015a, 2015b), această analiză fiind, pe alocuri, și contestată (Kayser 2002; Rinke și Elsig 2010; v. Wolfe 2015a). Sintaxa V2 romanică, bine reprezentată în varietățile medievale, constituie o fază de tranziție între topica SOV a latinei și topica romanică SVO (Ledgeway 2012: 65, 2015: §46.3.3.1). În cele ce urmează, vom defini mai clar conceptele gramatică V2 strictă / gramatică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2015e; Wolfe 2015a, 2015b), această analiză fiind, pe alocuri, și contestată (Kayser 2002; Rinke și Elsig 2010; v. Wolfe 2015a). Sintaxa V2 romanică, bine reprezentată în varietățile medievale, constituie o fază de tranziție între topica SOV a latinei și topica romanică SVO (Ledgeway 2012: 65, 2015: §46.3.3.1). În cele ce urmează, vom defini mai clar conceptele gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată și vom prezenta caracteristicile gramaticii V2 relaxate din varietățile romanice medievale; dintre limbile romanice, doar franceza

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
topica SOV a latinei și topica romanică SVO (Ledgeway 2012: 65, 2015: §46.3.3.1). În cele ce urmează, vom defini mai clar conceptele gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată și vom prezenta caracteristicile gramaticii V2 relaxate din varietățile romanice medievale; dintre limbile romanice, doar franceza veche prezintă o gramatică V2 strictă de tipul celei specifice limbilor germanice (Adams 1987; Roberts 1993), din cauze legate de setarea negativă a Parametrului subiectului nul (Rivero 1993; Vance 1997). 3.1.1 Gramatică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și topica romanică SVO (Ledgeway 2012: 65, 2015: §46.3.3.1). În cele ce urmează, vom defini mai clar conceptele gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată și vom prezenta caracteristicile gramaticii V2 relaxate din varietățile romanice medievale; dintre limbile romanice, doar franceza veche prezintă o gramatică V2 strictă de tipul celei specifice limbilor germanice (Adams 1987; Roberts 1993), din cauze legate de setarea negativă a Parametrului subiectului nul (Rivero 1993; Vance 1997). 3.1.1 Gramatică V2 strictă / gramatică V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
O adjunct V b. *Een boek ik 's avonds lees. O S adjunct V c. *'s Avonds een boek ik lees. adjunct O S V Spre deosebire de gramatica V2 germanică, care poate fi caracterizată drept o gramatică V2 strictă, în limbile romanice vechi (cu excepția francezei vechi) funcționează o gramatică V2 relaxată (Ledgeway 2007: 122-123): regula V2 nu este o constrângere strictă de ordonare rigidă a verbului în a doua poziție din propozițiile declarative; mai degrabă, regula V2 în limbile romanice vechi trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în limbile romanice vechi (cu excepția francezei vechi) funcționează o gramatică V2 relaxată (Ledgeway 2007: 122-123): regula V2 nu este o constrângere strictă de ordonare rigidă a verbului în a doua poziție din propozițiile declarative; mai degrabă, regula V2 în limbile romanice vechi trebuie înțeleasă într-un sens "tehnic" (Ledgeway 2007: 122), și anume ca o constrângere de deplasare a verbului în domeniul C. Deci doar deplasarea verbului în domeniul C este necesară pentru satisfacerea regulii V2, pe când deplasarea de constituenți tematizați

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
periferie stângă în domeniul căreia se deplasează verbul și opțional alți constituenți focalizați sau tematizați (v. și Salvi 2001): (60) [Periferie stângăTOP / FOC V [Nucleu propozițional S tV O ADV] O altă deosebire între gramatica V2 germanică și gramatica V2 romanică este legată de disponibilitatea ridicării verbului la C în propozițiile subordonate: în gramatica V2 a neerlandezei, a germanei sau a limbilor scandinave continentale 19 (dar nu și în islandeză sau idiș, v. Zwart 1997: 88; Diesing 1990), regula V2 vizează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
C în propozițiile subordonate: în gramatica V2 a neerlandezei, a germanei sau a limbilor scandinave continentale 19 (dar nu și în islandeză sau idiș, v. Zwart 1997: 88; Diesing 1990), regula V2 vizează exclusiv propozițiile principale, pe când în gramatica V2 romanică regula V2 se aplică într-o proporție mai mică și în propozițiile subordonate (v. Ledgeway 2007; Poletto 2014: 8, 34; Wolfe 2015a, 2015b). Această distribuție a aplicabilității regulii V2 a fost interpretată ca o asimetrie propoziție principală / propoziție subordonată (v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propozițiile subordonate (v. Ledgeway 2007; Poletto 2014: 8, 34; Wolfe 2015a, 2015b). Această distribuție a aplicabilității regulii V2 a fost interpretată ca o asimetrie propoziție principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 infra). Structura generală a propoziției subordonate în limbile romanice vechi propusă de Ledgeway (2012: 65; 2015e: §46.3.3.1) este cea din (61), în care verbul este constrâns să rămână în nucleul propozițional de lexicalizarea elementului de relație (v. și Salvi 2001). Asimetriile propoziție principală / propoziție subodonată se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propoziție subodonată se explică prin aceea că propozițiile subordonate funcționează uneori după structura propozițiilor principale (cea din (60) supra). (61) [Periferie stângăC [Nucleu propozițional S V O ADV] O chestiune controversată privește proiecția la care se ridică verbul în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip completiv, și anume

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
regula V2 trebuie înțeleasă ca o constrângere venind dinspre domeniul complementizator, satisfăcută cel mai adesea de deplasarea verbului, nu neapărat ca un caz de ridicare a verbului determinat dinspre verb (Ledgeway 2008: 467). În fine, eliminarea diacronică a gramaticii V2 romanice stă sub semnul procesului de schimbare lingvistică denumit reanaliză: reanaliza este o schimbare în structura (în acest caz, sintactică a) unei expresii / clase de expresii care nu afectează în mod imediat structura de suprafață; cu alte cuvinte, redarea în expresie

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
IP], iar verbul ocupă o poziție în domeniul flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale V2 în sintaxa limbilor romanice vechi. 3.1.2 Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată O caracteristică proeminentă a gramaticii V2 romanice vechi este asimetria propoziție principală / propoziție subordonată 20 (Salvi 2001; Ledgeway 2007; Poletto 2014; Wolfe 2015a). În limbi germanice ca olandeza sau germana, asimetria

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale V2 în sintaxa limbilor romanice vechi. 3.1.2 Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată O caracteristică proeminentă a gramaticii V2 romanice vechi este asimetria propoziție principală / propoziție subordonată 20 (Salvi 2001; Ledgeway 2007; Poletto 2014; Wolfe 2015a). În limbi germanice ca olandeza sau germana, asimetria propoziție principală / propoziție subordonată este radicală, gramatica V2 caracterizând doar propozițiile principale declarative (v. den Besten

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Ledgeway 2007; Poletto 2014; Wolfe 2015a). În limbi germanice ca olandeza sau germana, asimetria propoziție principală / propoziție subordonată este radicală, gramatica V2 caracterizând doar propozițiile principale declarative (v. den Besten 1983; Vikner 1995; Zwart 1998 i.a.)21. În limbile romanice vechi, asimetria propoziție principală / propoziție subordonată este mai degrabă o realitate statistică: structurile V2 apar mai rar în propozițiile subordonate decât în propozițiile principale. Din punctul de vedere al unei analize teoretice în care proiecția C este scindată în două

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ură' (napolitana veche; Ledgeway 2007) (65) credea certamente [FORCEPche [TOPPli Troyani [FINPportasseroi[IP-le ti odio]]]] Vom reține ideea că asimetria propoziție principală / propoziție subordonată în aplicarea regulii V2, înțeleasă ca o tendință statistică, este relevantă pentru evaluarea unei gramatici romanice vechi ca o gramatică V2. 3.1.3 Domeniul preverbal în gramatica V2 romanică. Propoziții V1 Cercetările asupra gramaticii romanice vechi au scos în evidență flexibilitatea și accesibilitatea spațiului preverbal în structuri cu gramatică V2. În primul rând, spațiul preverbal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ti odio]]]] Vom reține ideea că asimetria propoziție principală / propoziție subordonată în aplicarea regulii V2, înțeleasă ca o tendință statistică, este relevantă pentru evaluarea unei gramatici romanice vechi ca o gramatică V2. 3.1.3 Domeniul preverbal în gramatica V2 romanică. Propoziții V1 Cercetările asupra gramaticii romanice vechi au scos în evidență flexibilitatea și accesibilitatea spațiului preverbal în structuri cu gramatică V2. În primul rând, spațiul preverbal nu este specializat pentru găzduirea subiectului (Roberts 1993; Ribeiro 1995; Ledgeway 2007, 2008; Mensching

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asimetria propoziție principală / propoziție subordonată în aplicarea regulii V2, înțeleasă ca o tendință statistică, este relevantă pentru evaluarea unei gramatici romanice vechi ca o gramatică V2. 3.1.3 Domeniul preverbal în gramatica V2 romanică. Propoziții V1 Cercetările asupra gramaticii romanice vechi au scos în evidență flexibilitatea și accesibilitatea spațiului preverbal în structuri cu gramatică V2. În primul rând, spațiul preverbal nu este specializat pentru găzduirea subiectului (Roberts 1993; Ribeiro 1995; Ledgeway 2007, 2008; Mensching 2012; Poletto 2014)22, ci găzduiește

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3SG DEF sunet 'sunetul era extraordinar' (napolitana veche;Ledgeway 2008) Ledgeway (2007: 141-142) observă (și ilustrează cu exemple din napolitana veche) această nespecializare a poziției preverbale și în propozițiile subordonate V2. O altă caracteristică a domeniului preverbal în gramatica V2 romanică veche este posibilitatea de a găzdui constituenți multipli (Ledgeway 2007, 2008; Poletto 2014; Wolfe 2015a, 2015b i.a). Gramatica V2 romanică nu este, așadar, caracterizată de așa-numitul efect de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - ridicarea unui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
această nespecializare a poziției preverbale și în propozițiile subordonate V2. O altă caracteristică a domeniului preverbal în gramatica V2 romanică veche este posibilitatea de a găzdui constituenți multipli (Ledgeway 2007, 2008; Poletto 2014; Wolfe 2015a, 2015b i.a). Gramatica V2 romanică nu este, așadar, caracterizată de așa-numitul efect de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect, Poletto 2002) - ridicarea unui singur constituent la stânga verbului deplasat la C - caracteristic limbilor germanice. (70) E per volontà de le Virtuditutta questa roba și prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
împărți.PS.3SG ' Și conform testamentului Virtuților a împărțit toate aceste lucruri la săraci' (italiana veche; Poletto 2014) În fine, o serie de autori (Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008; Poletto 2014; Wolfe 2015a) au remarcat existența construcțiilor V1 în limbile romanice vechi în propoziții neinterogative 23: (71) Leggesi di Salamone che... citi.PREZ.3SG=se de Solomon că ' Se știe despre Solomon că' (italiana veche; Poletto 2014) Urmând cercetări mai vechi ale Paolei Benincà, Poletto (2014) analizează aceste structuri ca implicând

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbului la proiecția de Topic pentru a satisface o constrângere de tip Tobler-Mussafia. Analizând date din siciliana veche, venețiana veche, spaniola veche, occitana veche, franceza veche și sarda veche 24, Wolfe (2015a) propune însă o analiză mai rafinată a structurilor romanice vechi V1, exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche; Wolfe 2015a) d. Passau lu sincundu e lu terzu iornu trece.PS.3SG DEF a-doua și DEF a-treia zi 'Trecură a doua și a treia zi' (siciliana veche; Wolfe 2015a) În concluzie, stadiul V2 al fazelor vechi romanice se caracterizează prin nespecializarea și permisivitatea spațiului preverbal, rezultând din posibilitatea de a găzdui orice tip de constituent și uneori constituenți multipli, și prin existența construcțiilor V1 cu diverse valori discursive în propoziții neinterogative. 3.1.4 Deplasare la C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3.1.4 Deplasare la C în structurile analitice Discuția de până în acest punct s-a concentrat mai ales (dar nu exclusiv) asupra accesării domeniului C de către formele verbale sintetice. În această ultimă secțiune rezervată prezentării gramaticii V2 din limbile romanice vechi, prezentăm pe scurt două fenomene romanice relevante pentru accesarea domeniului C în structurile perifrastice: structurile cu inversiune verb-auxiliar și structurile cu ridicarea auxilarului la C. Existența structurilor cu inversiune are o relevanță de netăgăduit pentru sintaxa românei vechi, întrucât

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile analitice Discuția de până în acest punct s-a concentrat mai ales (dar nu exclusiv) asupra accesării domeniului C de către formele verbale sintetice. În această ultimă secțiune rezervată prezentării gramaticii V2 din limbile romanice vechi, prezentăm pe scurt două fenomene romanice relevante pentru accesarea domeniului C în structurile perifrastice: structurile cu inversiune verb-auxiliar și structurile cu ridicarea auxilarului la C. Existența structurilor cu inversiune are o relevanță de netăgăduit pentru sintaxa românei vechi, întrucât arată că inversiunile din româna veche reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]