17,708 matches
-
despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi putut uita orice necaz. Cele două cuvinte subliniau, poate neintenționat, ceva din eventuala intimitate a noastră, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doar pupilele ochilor a mirare, fără să exclame ceva, ca dovadă că în mintea lui, mai importantă era replica ce trebuia să mi-o dea și pe care se chinuia s-o plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu avea nevoie acuma de astfel de “degustări”. Greșești-zice el-Treptele sunt ca și parcurse. Totuși dta, cel puțin aici, la noi, ar trebui să te simți fără nicio jenă, castelan, domnule. Altfel nu reușești să duci la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea de disperat sau de copil nerăbdător, pripită, pe care aș fi evitato, devenise iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce să fii urmărit? De cine să fii urmărit? - pare că se fâstâcește destul de fals Valy. Coboară privirile în podele și dă imediat senzația
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înțeleagă că n-ar fi bine să joace în piesă și să propună pe altcineva să joace rolul contesei în locul ei. E vorba de Contesa de Bethlen? - mă decid cumva să ridic sprâncenele. Da. De contesa de Bethlen - părea că rostește Valy apăsat numele personajului-De ea e vorba, castelane. Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa cred. Vezi, domnule, de treabă. Asta e lăbăreală în toată regula. În această unitate socialistă există un singur director, nu? Există un metodist, nu? Aici sunt factori de răspundere, tovarășe, nu? Factori de răspundere care nu se joacă bambi-lici (rostește intenționat pe silabe, de câteva ori la rând, accentuând-o pe ultima). Noi nu suntem păpuși, să știi. Nu suntem marionete ușor de manevrat! Și apoi, uite care-i treaba. Nu tocmai dânsul ar trebui să fie cel care ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
liniștit. M-ai prins într-o pasă proastă. Am avut eu o discuție cândva cu domnul contabil-șef care-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Tovarășul contabil-șef ar trebui să discute de fapt, cu tovarășul administrator, nu? - rostește Gerard rar și tare fiecare cuvânt din discurs. Corect. Numai că acest tovarăș administrator nu are ce căuta în activitățile culturale. Administratorul trebuie să administreze bunurile fixe și nefixe ale Casei de Cultură. Deci, are ce face. Să nu să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tânăr nu. Oricum, CFI-ul tot de chitanțiere false s-a lovit. False? Ei, asta-i! Chitanțiere de mână, na. N-au putut fi numai ei de vină... Nu, dar... Acest dar lăsa mult spațiu de gândire, chiar dacă nu fusese rostit intenționat. Era cam ambiguu, cum multe lucruri erau cam ambigue la Casa de Cultură condusă de Sima. Mă rog - zâmbesc fără să-mi vină. Cine știe cum călcaseră bieții de ei, cu stângul, când veniseră aici, la noi. Și? Bine. Au scăpat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și eu sunt Gerard. Îmi pare bine de cunoștință. Și mie. Mă simt fericit când suntem împreună. Și eu la fel. Abia aștept în fiecare zi, încă de dimineață, să ne vedem aici, în bibliotecă-raiul nostru. Și eu la fel. Rostite în șoaptă, răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am catadicsit să vă las singuri, copilașilor, nu? Iozefina făcea fețe fețe. Puteți să veniți aici - își reia Roji discursul-și în afara programului de bibliotecă. Nu vă deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte discretă. Ia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totuși, parcă în surdină, cuvintele: Ce să facă? Iozefina își privi soțul, mai întâi drept în ochi, pufăi, ca și când ar fi zis: Hai s-o spun și pe asta. Ce ar putea să-mi facă? Să-mi taie capul?, apoi rosti cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să audă că i te adresezi cu șefule, care suna, zicea el, așa, ca ceva aruncat mai mult în scârbă, de imperialiști în țările lor, rosti acest cuvânt periculos, dar oricum, existent în limba română. De ce aș minți? - continuă Gerard - Ceea ce trebuie să știți cu toții, dacă tot ne-am adunat aici, este faptul că eu o iubesc pe Iozefina tot atât de mult cât mă iubește și ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îmi ordoni mie să termin cu prostiile, când tu însuți te dai în bărci cu gălbejita aia de supervizoare care pute a transpirație? - făcu Iozefina pe un ton definitiv ridicat, parcă fără intenția de a-l mai coborî vreodată, apoi rosti vorbele când cu o ușoară solemnitate, când în răspăr-Mi-ar fi și rușine. Nu mă priviți așa, domnilor. Spune, iubite soț, cine pe cine a neglijat? Ha, ha, ha! Și cine pe cine acuză? Hai să bem, ‘tu-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iritat. Apoi, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimica, după ce mă privi și mai binevoitor (părea că voia să mă atragă, după disputa cu adversarul, de partea lui și să fie sigur de acest lucru), își întoarse capul spre Finica rostind parcă mai cu sete, cele mai decisive cuvinte: - Lungă-i limba boului, dar nu știe grăi. Probabil că așa îi ieșea oful de la inimă, domnului Paloș. Discuțiile despre prieteni erau pentru pictor, un adevărat balsam. Îl observam cu câtă poftă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scrisoare eu de la ea. O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu mari rezerve, desfac plicul, mă închid în cameră, mă tolănesc pe pat și citesc încercând să mă transpun în orizontul ei: “ Dragul meu, n-aș vrea să crezi că n-am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai bun în ele. Era greu pentru Gerard să îndrăznească dintr-o dată să le spună așa, pe șleau. Mătușa îl tachina: Spune, Pruncule, bancul așa cum e el. Nu-l castra. Dă-i drumul. Eu sunt cea care îți permite să rostești toate prostiile care aici, în bancuri, de fapt nu-s prostii. Îți permit să le rostești numai când spui bancuri. Altcândva nu. Procedez cu spusul bancurilor așa cum făceam la munte unde, la peste două mii de metri, se permitea să spui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe șleau. Mătușa îl tachina: Spune, Pruncule, bancul așa cum e el. Nu-l castra. Dă-i drumul. Eu sunt cea care îți permite să rostești toate prostiile care aici, în bancuri, de fapt nu-s prostii. Îți permit să le rostești numai când spui bancuri. Altcândva nu. Procedez cu spusul bancurilor așa cum făceam la munte unde, la peste două mii de metri, se permitea să spui orice fel de glumă fără perdea. În fiecare seară Gerard venea acasă cu alte bancuri, care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oftând, destul de mâhnit Esesistu’. Amintirea mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut din izvorul cu apă care moleșește. Rostește cuvintele șoptit, cu ochii împăienjeniți.: Ți-amintești, Esesistule, ce frumos era și când tăiați porcul? Cunoscându-l pe Titi prea bine, micuțul îi răspunde, fără să-l deranjeze numele conspirativ din copilărie, cu aceeași monedă și cu glasul muiat: Îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Plângea mama ca la prăpădirea lumii, nu altăceva. De la o masă, cineva, pregătit cu o întrebare banală, îl provoacă pe Titi mai tare: Incredibil. Da. Nu se poate. E prea de tot - face altul. Să orbesc de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plătească cărăușilor. Bine ați venit, gospodarilor! Ia să vedem ce scrie cantaragiul pe hârtiile acestui transport? Se potrivește cu socotelile mele ori ba? Moș Dumitru i-a întins lui Aizic hârtia cerută. După o scurtă privire pe țâdulă, acesta a rostit cu o bucurie neascunsă: Ce bine-i când oamenii au încredere unul în altul. Nici nu-i nevoie să cântărim. Și asta se capătă greu, mai ales când îi vorba de bani. Cu dumneavoastră mi-a fost însă mai ușor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vestea care nu știu dacă are să-ți placă. Dar noi așa am hotărât!” Moș Dumitru și-a dres glasul, semn că are de spus ceva de seamă: Nu știu ce părere ai despre ceilalți cărăuși, jupâne... Mai încape îndoială, moș Dumitre? - a rostit repede Aizic, ca și cum s-ar fi dezvinovățit de o vină închipuită. Nu-i vorba despre asta, ci de faptul că eu și prietenul meu Pâcu am hotărât...să ne lăsăm de cărăușie. Ne ajunge o viață pe drumuri și nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta din partea lui - ședea cu ochii pironiți în fundul ulcelei cu vin... Pe chip purta o undă de tristețe, la fel ca și moș Dumitru. Dar, când acesta a terminat de vorbit, Pâcu a tras adânc aer în piept și a rostit cu oarecare resemnare: Copii! Până aici totul a fost frumos. Dar tot ce este plăcut se sfârșește repede. Așa că și cărăușia s-a terminat pentru mine și pentru Dumitru... Însă când omu-i sănătos și în putere, le trece pe toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în fața lui Pâcu, așteptând ca acesta să-i întindă ulcica. Pentru a-l înveseli puțin pe Costache, Pâcu - cu un aer de om foarte important - a așezat ulcica în fața lui. Când a văzut-o plină, și-a tras-o dinainte, rostind satisfăcut: Asta mai zic și eu treabă. Parcă îți mai vine să trăiești. Și dacă ai viață în tine, îți mai arde să și vorbești. Dacă-i așa, atunci te ascultăm, Pâcule - l-a îndemnat moș Dumitru. În seara asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
către Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a rostit tărăgănat: Acum, când trebuie să ne despărțim, vreau să te rog să fii cu mare băgare de seamă cum te porți cu oamenii tăi și cu cei de care ai nevoie mereu... Cred că știi ce vreau să spun. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dar strigătul lui Hliboceanu a picat ca un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de poarta crâșmei. Costache crâșmarul, care trebăluia prin curte, i-a întâmpinat ca întotdeauna cu un „Bun venit, gospodarilor” rostit cu voioșie. Bine te-am găsit, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Cu ce vă stăm în față? a întrebat, profesionist crâșmarul. De data asta, doar cu câte o ulcică cu apă. La întoarcere... a precizat Hliboceanu. Mitruță a întrebat: La vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele, nu s-a auzit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]