3,443 matches
-
și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața următoare și, în definitiv, era un băiat de treabă... Pe de altă parte, imaginați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
butuc. Dar cred că ar fi mai bine să mă opresc. Cred că mai bine m-aș lăsa cât de curând... Chiar când mă apropiasem de el, negrul a trântit telefonul în furcă și, cu o mișcare bruscă, s-a rostogolit spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney mă aștepta deja la Dimmesdale Room. Era puțin trecut de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ucigătoare, sfredelitoare, răsucindu-se aidoma curenților unui fluviu. Mi-am futut și spatele pe teren și mai era și umflătură asta incredibilă, în partea de sus a coapsei, când prins pe picior greșit de Fielding, am căzut și m-am rostogolit, luând câțiva metri de podea în buci. Și, în fine, deși nu tocmai lipsite de importanță, arsurile pe care cred că le am de la mizeria aia de cârnați. Sau poate că e doar vorba de o indispoziție generală. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
metri și o sută cincizeci de kilograme. Da, Nub părea să fie cât se poate de folositor. — Salut, Nub, spuse Fielding pe un ton sec. de ce nu iei loc? Chiar așa? Nub luă scaunul și-l zvârli într-o parte, rostogolindu-l prin aer cu o mișcare neglijentă a mâinii. Apoi apucă ceasul bogat ornamentat (folosit de Fielding pentru măsurarea timpului de evoluție a stripteuzelor) și dădu cu el de pământ. Se aplecă și își întinse o mână pe birou, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa sau servitorul înainte ca nebunia să reizbucnească în altă parte. Am ieșit rostogolindu-mă din Carburton & Linex și am pornit-o glonț spre cabina telefonică. Începutul discursului îmi era bine fixat în cap. Dar Selina nu era acasă. Nu era nicăieri. Așa că am făcut praf cabina telefonică. De mult voiam să fac praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Totul era cât se poate de bine, dar în nici un caz lucrul cel mai fericit pentru igiena mea personală. Mi-am ridicat mâna - doar ca să-l avertizez, nu mai mult - dar Shadow s-a retras târându-se și s-a rostogolit pe spate, cu capul întors și picioarele încovoiate într-o expresie de implorare și spaimă. Atunci am înțeles că lui Shadow îi fusese frică de cineva care îi semăna, cineva mare, încordat și alb. Am îngenuncheat și l-am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ciudate: până și vocea pilotului falsează și tremură în spasme. Nu, e New York, e încă New York, care se întinde să ne prindă inima cu degetele lui groase și tari. Sfidând toate avertismentele, m-am ridicat în picioare și m-am rostogolit spre mica toaletă din spate. Nu cred că m-am simțit vreodată mai gol decât în clipa când mi-am vărsat mațele cu bărbia proptită în chiuvetă. O sută de chile? Nu atârn nici o sută de grame. Sunt un dinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu ți-e dat să-l auzi prea des pe Fat Paul râzând - gura lui nu e făcută pentru a râde - dar asta e ce am auzit. A făcut o pauză. A rămas pe gânduri. A lăsat bilele să se rostogolească pe postavul de un verde tare și a trecut prin deschiderea tejghelei la casa de marcat. A sunat un clopoțel. Rundul unul. Nu. Rundul cincisprezece. A luat două fișicuri de monede. Le-a băgat în ciorap și a tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De câte ori. — Doar o dată. Dar trebuie să fie ca lumea. În regulă? Îmi pare rău, John. M-am ținut bine pe picioare, ca să fac să se întâmple mai repede, ca să-l fac să se termine mai curând. De la etaj am auzit rostogolindu-se cutremurul de ură și frică - dar poate că era un hohot de râs, doar un hohot de râs. Am văzut cum brațul își începe legănarea. Sacul negru și lung se ținea încă la distanță. Legănarea lui ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
farmecul. Hopa, s-a gândit ea. — Hei, tu de colo! Cel cu ochii mari! l-a strigat ea. Aloo! Vultur-în-Zbor s-a oprit din mersul lui agale, fără țintă, de-a lungul străzii. Cutia de tinichea pe care o tot rostogolea, lovind-o cu piciorul, s-a oprit dinzdrăngănit. — Vrei de lucru? — Ce anume? Vultur-în-Zbor încercă să-și ascundă nerăbdarea. — Ei, știi tu! Cât să câștigi ceva bani! i-a strigat doamna Cramm. Mărunțișuri. Chestii d-astea. Vultur-în-Zbor s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îl auzise: vuietul ucigător. La început îl ignorase. Apoi vuietul devenise din ce în ce mai pătrunzător și l-a cuprins amețeala și senzația de detașare. Din fericire pentru el, Nicholas Deggle era un om cu prezență de spirit, așa că se repezise și se rostogolise în jos pe munte, ajungând dincolo de zona periculoasă. Apoi îpentru că putea recunoaște un efect al Trandafirului atunci când nimerea peste el) l-a blestemat îndelung și în tăcere pe Grimus. Ceai de rădăcini, spuse Dolores, dându-i un castron. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părut cam exagerat. Dar fu pus la pământ de exclamația lui Duggie în timp ce se grăbea înspre mine: Sam, draga mea! Picioarele lui Duggie erau puțin cam mici pentru corpul lui rotund și robust; mereu părea că e gata să se rostogolească. — Ce succes a fost vineri seara! a continuat el. Abia aștept să fac niște poze. Acum încerc să-l prind pe Tony, dar știi cât de ocupat este. —Tony ar fi minunat, a spus Adrian pe un ton lingușitor. Duggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lăsat în urma lor un miros de țăran. Probabil de la puloverele din capră ecologică. Muzica era coloana sonoră perfectă pentru imaginile de pe ecran, plăcută dacă nu erai atent la ea și o lăsai să vină înspre tine. Tomși Saul s-au rostogolit și ei pe saltea și ne-am croit drum spre fundul sticlei cu suc de portocale, amețindu-ne treptat și mai tare, proiecțiile, care până acum erau niște fantezii generate pe computer, în care figurine argintii săreau și se împrăștiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
slujba de la mănăstirea Antim. Ca un făcut, mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu tufe de trandafiri. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme, ale unui puls universal. Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. Fermín și cu mine ne-am retras din scenă spre a le acorda intimitatea cuvenită. În periplul nostru prin acea galerie de disperări, am dat peste maica Emilia, una dintre călugărițele care administrau azilul. Ne-a aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oasele tatălui pasăre, ale mamei pădure și ale unchiului munte dar le arunc, ele nu mă interesează, pentru că eu caut ceea ce simt că există și nu va exista niciodată . din aripi de îngeri arunc poduri peste râuri de noroi, și rostogolind totul de-a valma, ca într-un dement joc de cuburi clădesc iar și iar scări în colțuri până la cer, scări de lut până la un cer prea albastru, prea rotund și prea cer pentru mine .
Caracterizare. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_838]
-
continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă Îl enervă În așa măsură, Încât, năpustindu-se asupra ei, o Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere. Oliver așteptă cu urechile ciulite să audă vaiete și țipete, fiind gata să-i dea victimei, În semn de compasiune, primul ajutor, eventual să sune medicul de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciulite să audă vaiete și țipete, fiind gata să-i dea victimei, În semn de compasiune, primul ajutor, eventual să sune medicul de gardă sau portarul, asumându-și toată vina pentru accident, numai că așteptarea sa fu zadarnică; pe măsură ce se rostogolea pe scările În spirală, trupul femeii devenea tot mai fluid, scurgându-se ca o pastă roșie pe trepte, sfârșind prin a forma la capătul scării o băltoacă, din care, scuturându-se de mâzgă, se ridică un trup alb, inconsistent, asemănănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el, Oliver, profitând de o clipă de neatenție a celor din jur, lăsase zarurile Însărcinate cu sămânța sa. Nici Satanovski, nici omul-locomotivă, nici celelalte creaturi nu observară pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]