4,274 matches
-
exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase în furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă își trase triunghiul roz de dedesubt. Ovidiu schimbase placa la pick-up. Cu o reverență, o invită pe fată în spatele unui paravan. Cînd reapăru, toți aplaudară perechea. Am prins în treacăt remarca lui Madlen: - Bă, Ovidiule, cum iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa și mine o barieră din caiete. Sîrguincioși, reîncepeam lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au cam ocolit de-a lungul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm apoi în fân cosit aseară Lăute‐ n somn, și‐n vis tu diafană Petale roz să ningă pe fecioară Vârtejul să te suie în candela de ceară și fără veste, fără trup Să ne oprim în marele Olimp Cuprinsul se strecoară‐n necuprins În viața noastră, înadins. (Din volumul „Chemarea depărtării”). ștefan Bucevschi În 1970
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
A Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Fata mea, bine făcuși, Că te cântă pe arcuși, Că te cântă cântăreți La domnie și‐ n cetăți Că de stai și te gândești, Cărțile filozofești Câte sunt, toate‐ s grecești, Chiar și Gaton, însuși Gaton, E nepot vărului Platon. Roze sunt câte ‐ au rămas, Vremea trece ceas cu ceas, Este vântul, vântul șui, Vine‐o vreme ‐ a nimănui. 210 șt. O. Iosif ( 1875‐ 1913 ) „Doi călători veneau de pe drumuri opuse și m‐ au întâlnit în calea lor. Cel dintâi care
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
strălucit al preacuviosului sfânt Ioan Gură de aur, mulți s-ar fi așteptat ca să i se înmâneze cheile de la cimitir, cu tot ceremonialul de care era capabil un consiliu municipal, chei frumos aurite la comandă și legate cu o panglicuță roz, diafană ca un abur. Dar spre stupoarea lui, n-a fost să fie așa. Unii dintre cei 23 de consilieri, erau la curent cu jongleriile popești și au vorbit și ei în cunoștință de cauză, fără să facă apel la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și agăță fusta la loc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
rozele grămadă. De-oricîte stavili nu le pasă: Sînt un torent, sînt o cascadă, Ce-n voia soarelui se lasă, Dar ce, de cum sfîrșesc să cadă, Reurcă-n pomi, zîmbesc pe casa. (1920) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor de august Mai sînt încă roze, mai sînt, Și tot parfumate și ele Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. Pe-atunci eram falnic avînt... Priveam, dintre oameni, spre stele; Mai sînt încă roze mai sînt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Macedonski Rondelul rozelor de august Mai sînt încă roze, mai sînt, Și tot parfumate și ele Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. Pe-atunci eram falnic avînt... Priveam, dintre oameni, spre stele; Mai sînt încă roze mai sînt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic al vieței cuvînt A stins bucuriile mele, Mereu cînd zîmbesc uit, si cînt, În ciuda cercarilor grele, Mai sînt încă roze, mai sînt. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul crinilor În crini e beția cea
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
atunci eram falnic avînt... Priveam, dintre oameni, spre stele; Mai sînt încă roze mai sînt, Și tot parfumate și ele. Zadarnic al vieței cuvînt A stins bucuriile mele, Mereu cînd zîmbesc uit, si cînt, În ciuda cercarilor grele, Mai sînt încă roze, mai sînt. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul crinilor În crini e beția cea rară Sînt albi, delicați, subțiratici. Potirele lor au fanatici Argint din a soarelui pară. Deși, cînd atinși sînt de vară, Mor pilcuri, sau mor singuratici, În crini e
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
băiete, JD simplu, poftim! —Mulțam, Luke, băiete! —Johnno, băiete, JD cu gheață! Ăsta e al tău. —Bună treabă, Luke, băiete! —Gaz, unde ești, băiete? A! Uite-ți tequilla cu sare și lămâie! —Mișto, Luke, băiete! —Melinda, păpușico, nu era șampanie roz, dar aveau una obișnuită peste care au mai pus niște Ribena. Barmanul e un tip de treabă! —Mulțam, Luke. —Tamara, păpușico, JD simplu. îmi pare rău, păpușico, dar n-aveau umbreluțe! —Mulțam, Luke. V-am descris bine tabloul? Da, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vieții, m-am simțit ciudat. M-am simțit acasă, ca și cum locul meu ar fi fost acolo. N-am să știu niciodată cum de am dat dovadă de atâta temeritate încât să mă simt aproape în regulă. Situația nu era prea roz: Luke îmi dăduse papucii și mă înjunghiase pe la spate, iar chestionarul ăla terifiant încă nu fusese citit. Dar, la fel ca oamenii care reușesc să ducă vieți împlinite și fericite, deși locuiesc lângă un vulcan, și eu izbuteam ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe lista favoriților. Claire și Margaret au ajuns până în faza celui de-al doilea interviu, apoi au primit plicul prin care erau anunțate că se numărau printre aplicantele care avuseseră succes. Așa că în timp ce ele defilau în noile costume de baie roz, cu trei rânduri de volane pe fund, eu am fost nevoită să rămân acasă, în curtea din spate. Ca de obicei, eram omul lăsat întotdeauna pe dinafară și nu aveam altceva de făcut decât să mă joc de-a „Enerveaz-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grup de dimineață purtase un costum business portocaliu, gen anii optzeci, cu niște umeri falși ca aceia purtați de jucătorii de fotbal american. La ședința de grup de după-amiază îmbrăcase o fustă sintetică și o bluză pe gât din lână roz. Francie etalase multe și diverse toalete, dar toate aveau câteva caracteristici comune: păreau ieftine, nu aveau măsurile potrivite și o făceau să arate alarmant de prost. — Am milioane de haine, mi s-a lăudat ea. — Ce contează, dacă toate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu mai pun la socoteală și ceea ce-mi spusese despre Chris. Abia dacă-mi venea să cred. Chris era căsătorit. Și avea trei copii. Era clar că era despărțit de soție, dar asta nu însemna că situația era mai roz. Nu mă puteam opri să nu mă gândesc la cât de puțin se simțise atras de mine dacă nu putuse să termine. Faptul că mă respinsese în felul ăla m-a făcut să sufăr groaznic, dar dacă adăugam la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dovedit ulterior, așa a și fost. Zburaseră deja cinci ani în compania lui Jackson, iar eu învățasem de la el mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată c-aș fi în stare. Sigur că nu întotdeauna situația a fost tocmai roz - nici la nivel profesional și nici la nivel personal. Fuseseră cinci ani în care mă chinuisem să mă ajung cu banii, în care mă luptasem cu un șir de relații eșuate, în care îmi văzusem prietenii așezându-se, fericiți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă ciupisem și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am și vărsat prânzul. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi fierbea oala. Am pus documentul la loc, în dosar, și-atunci am văzut-o - o fotografie Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu o pereche de papuci de casă cu toc înalt și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Bea că ne vedem pe la nouă. — Claire Truman? O femeie masivă, îmbrăcată într-un costum Chanel roz pastelat, și-a băgat capul în birou. Părul de culoarea grâului, coafat voluminos, încadra o față de tigaie. În brațe, femeia avea patru dosare roz uriașe. Fiecare dintre ele era burdușit până la refuz. Da, eu sunt Claire, am răspuns. Chipul femeii s-a luminat. — Claire! Ei, da’ ești absolut adorabilă! O să fie foarte distractiv! — Îmi pare rău. Ne cunoaștem? Femeia asta era un potențial autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și așa destul de stresant; să merg doar eu cu Lucille însemna să mă aleg cu niște sechele permanente. — OK, haideți să-i dăm drumul, am spus, luându-mi geanta și itinerariul cu programări, pe care Lucille îl printase pe hârtie roz. Aveam o perioadă de grație de șase ore de la serviciu, dar ceasul mergea în continuu. — Nu e ăsta un vis devenit realitate, Tish-Tish? a exclamat Lucille, înșfăcând brațul mamei, în vreme ce mergeam pe Madison, în drum spre prima programare. Fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Sunt sigură de asta, îi răspunse Eva și se duse întins în baie. Wilt se așeză pe pat și se uită la invitație. Ticălosul de cartonaș era decupat în formă de... în ce căcat de formă era tăiat? Oricum, era roz și se desfăcea și înăuntru erau toate cuvintele acelea cu dublu sens. „Intrați și luați contact și dați-vă drumul...“ Numai să încerce cineva să ia contact cu el, că să vezi ce-o să-i audă urechile! Și cum venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
găsesc în Nota asupra ediției (în ediția a IIa, publicată la Cartea Românească, 2003, în colecția Mari Scriitori Români). Norman Manea În fereastra ghișeului, capul drăgălaș, cu zulufi, al dimineții de primăvară. Ochi mici, negri. Buzele carmin, obraji de email roz. — Ziarele! Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]