4,629 matches
-
în bătaia vântului puternic. Întocmai ca la sosirea în Mexico și Puebla, și aici îi așteptau la intrarea în oraș doi călugări cu glugi pe cap și cu brațele încrucișate ca niște statui de bronz. Unul dintre soli avea piciorul rupt și abia putea sta călare, iar unul dintre însoțitori zăcea întins într-o căruță trasă de măgari. Pe drum, fuseseră atacați de indieni. De la fereastra mănăstirii unde ședeau se vedea oceanul zbuciumat arătându-și colții albi. Nu era același cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crângul de bananieri din apropiere de Veracruz l-am ținut de mână pe indianul acela rănit. Dar spre deosebire de indian, Tanaka își pusese capăt zilelor și astfel săvârșindu-se un păcat de moarte pe care Biserica nu-l îngăduie nici în ruptul capului. Pentru aceia care și-au luat viața Biserica nu îngăduie împlinirea ritualului de înmormântare. Dar în acele clipe nu-mi mai păsa de asemenea precepte bisericești. Știam cât se chinuise Tanaka în timpul călătoriei. Știam și cu ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor, chipurile, ca să răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu să înțeleg nici în ruptul capului... Atunci samuraiul a întrebat acest lucru pentru prima dată cu adevărat dornic să afle răspunsul. Stând pe vine, Nishi aștepta și el răspunsul nemișcat și cu privirea ridicată înspre chipul fostului călugăr. Dinspre lac se auzeau glasurile ciudate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pământie era limpede că nu mai avea multă vreme de trăit. Poate că o să-și dea sufletul pe marginea acestui lac înăbușitor. Și atunci o să fie îngropat la marginea lanului de porumb. — Și totuși, eu nu pot nici în ruptul capului, murmură samuraiul parcă cerându-și iertare, să mă gândesc la omul acela așa ca tine. — Chiar dacă vouă nu vă pasă de El... Lui întotdeauna îi va păsa de voi. — Pot să-mi văd mai departe de viața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să creadă nici în ruptul capului că până și seniorul Ishida îl ținea la distanță. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui Zurito, zâmbind și arătându-și vesta cu degetul. Zurito zâmbi. Altcineva Înfigea ultima pereche de banderillas. Nimeni nu era atent la asta. Omul lui Retana Înfășură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la impactul cu ea. Pe drum erau doar trei cadavre și păreau să fi fost uciși În timp ce alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păreau mai puțin incoerenți decât mai târziu, la Smyrna, unde grecii rupeau picioarele tuturor animalelor de povară pe care le aveau și le aruncau de pe chei ca să se Înece În apa de la mal. Mulțimea de cai și catâri cu picioarele rupte care se Îneca În apele acelea de la mal cerea parcă un Goya care să o zugrăvească. Asta deși, dacă ar fi să vorbim În sens propriu, n-aș crede că ar fi strigat după un Goya, asta pentru că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul cât să iasă din spital urma să-nvețe să lucreze-n piele și să tapițeze scaune. Mai era un dulgher care căzuse de pe o platformă și-și rupsese ambele glezne și amândouă Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
N-o să se întâmple nimic, ai să vezi - insistă tăticul. Mi-e frică, v-am mai spus. Și, în timp ce ceilalți se pregăteau să intre în cabina ascensorului, încercând să-l ia cu ei și pe Sorin, băiețelul nu voia, în ruptul capului, să urce. Văzând că nu-i chip să-l convingă, tata a vrut să-l ia de mânuță să urce amândoi scările. Dar puștiul mai avea o dorință: să ia cu ei și mașinuța. Mama, Sorina și păpușica au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar, fii liniștit, mâine seară venim, iarăși, cu toții la tine! „Răzbunarea” lui Sorin Prichindelul e tare mâhnit. Și, totodată, nedumerit. Nu poate pricepe, în ruptul capului, de ce se poartă surioara lui așa de urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de exemplu, că atunci când el a fost bolnav și a fost nevoie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea de stepă, țărmul nu e lipsit de forme fantastice. Aici sunt mici grote, în care apei îi place să se oprească în vârtejuri murmurătoare. Piatra de var e o bogăție ,De aceea tot malul Dunării
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elena Marin Alexe Ia-mi Doamne ochiul plâns și așază-l cu grijă în palma Ta. Acolo nici un nor nu-l atinge și lacrima se va usca. Sărută clipa și tristețea din glasul ce suspină, atingând aripa ruptă a darului refuzat și aruncat cu mânie. Alungă timp și spațiu, vis furat in zori de retină și compromis in real. Cu milă si dor încetinește căderea nopții în haos. Iartă, alungă, sau mângâie cu slova Ta amărăciunea din el
Alinare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83237_a_84562]
-
bine. Senzația de greață se dublă ca intensitate. Presiunea continuă se transformă În crampe groaznice. Fața lui căpătă culoarea găinațului de gâscă. Și nu era genul care să se plângă din cauza durerilor. O dată Își rupsese piciorul la schi, iar osul rupt Îi ieșise prin piele. Le spusese bancuri salvamontiștilor tot drumul până l-au coborât de pe munte. Însă de data asta simțea c-o să moară. Atac de cord! La numai 31 de ani, o să cadă secerat de un atac de cord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sută din minunățiile naturii, căci pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz din pricina efortului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înainte mărind pasul, iar Pată Neagră se Întoarse la călătorii care se odihneau acum În diverse poziții pe copacul mare căzut cu Încrengătura de rădăcini imense. Dedesubt, erau prinși copaci mai mici, cu crengile ieșind de sub el ca niște mâini rupte. —O, Doamne, Îi spuse Bennie lui Pată Neagră pe un ton sarcastic-siropos. Dar știu că nu te-ncurci când vine vorba de marșuri forțate. —Mulțumesc, spuse Pată Neagră. —Când o să ajungem la locul acela? Întrebă Vera. —Curând, răspunse Pată Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar lucrul ăsta nu-l știe încă nimeni. Ce bine-ar fi să fie adevărat. Ce-o fi aici... ar fi bine să nu fie nici o problemă. Normal că sunt nervoasă. Îi urăsc și n-o să-i iert nici în ruptul capului pe criminali. Tare aș vrea să știu de ce au făcut așa ceva. Aș vrea să-mi explice și să-și ceară iertare. Îmi doresc mult lucrul ăsta. Mă gândesc că puteam să mor atunci. Și acum mi-e frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acest lucru nu s-a întâmplat. Dacă vederea nu are peste 1.0, nu poți deveni pilot. Asta e regula. În cei patru ani de facultate, vederea mi-a slăbit din ce în ce mai mult. Nu din cauza faptului că aș fi învățat pe rupte... Am crezut că o să-i păcălesc, dar nu mi-a mers (râde). Am fost respins la examenul de zbor (testul de aptitudine). Nu mi-a rămas decât să-mi fac o carieră la sol, deși nu prea mă trăgea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fac din plăcere. „Dacă faci ceva de distracție, oricât de mult greșești, nu te afectează.“ Acum locuiește în complexul de locuințe Matsubara, prefectura Saitama. Am discutat într-o după-masă, la cofetăria din fața stației Sōka. Purta un tricou și niște blugi rupți. Bineînțeles că la serviciu se îmbracă la patru ace. „Se pare că strămoșii mei au locuit în Kakigarachō dinainte de 1900. Părinții mei au fost niște simpli muncitori. Nu s-au ocupat de comerț. Eu am fost născut și crescut acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se vor mai ridica. 10. Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuință lăsată și părăsită ca pustia. În ea paște vițelul, în ea se culcă și-i mănîncă ramurile. 11. Cînd i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere, de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, și Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. 12. În vremea aceea, Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
îți spun că acestea sunt vorbe în vînt: pentru război trebuie chibzuință și putere. În cine ți-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 6. Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea! Așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7. Dar poate că îmi vei spune: Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!" Dar nu este El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
iarăși un student silitor și am acceptat să particip benevol la un studiu organizat în prima lună de vacanță, mai ales că puteam sta în continuare în cămin. Numai că studiul s-a terminat și, cum nu voiam nici în ruptul capului să plec acasă, am aflat că se primesc muncitori zilieri la combinatul de legumefructe. M-am prezentat la angajare, bucuros că mai era încă un student printre cei care așteptau și ne-am împrietenit repede. Când ne-a venit
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și o perioadă de liniște, ani buni în care se învăța carte, dar pentru cei care diriguiesc treburile în țara asta, perioada respectivă nu se pune la socoteală fiindcă învățământul pe atunci era comunist și prea se învăța carte pe rupte, stresând elevii și învățându-i să judece cu propriul cap. Dintre reglementările zilelor noastre, pentru a se limita numărul oamenilor cu prea multă carte, în 1998, România și alte 18 țări europene semnează “Protocolul privind interzicerea clonării umane”. Mai mult
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cap, dar atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-ați născut cu Politica lui Aristotel sub pernă. Pot doar în clipele mele de liniște să silabisesc din cărțoiul antic lăsând de o parte
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]