8,560 matches
-
b) acestea se sprijină pe anumite legi; c) aceste legi se bazează pe un ansamblu de credințe referitoare la existența unor puteri și acțiuni supranaturale. Primele două elemente sunt analoage proceselor de gândire specifice științei. Al treilea factor, care produce ruptura Între magie și știință, provine din sfera gândirii religioase. Această configurație conduce la poziționarea magiei Între doi poli: știința, ca bază teoretică a tehnicilor de schimbare a universului Înconjurător, și religia, ca formă pasivă de solicitare a unei schimbări, prin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vorbă, glume sau joacă. Fără a enunța În mod explicit, cântecul sugerează că locul activităților plăcute (horele, pălăvrăgeala cu fetele, cochetatul cu băieții) va fi luat de muncile grele ale Îngrijirii casei, creșterii copiilor, hrănirii familiei etc. Ultima parte accentuează ruptura dintre neamuri: dacă În plan social mireasa mediază Între două familii și asigură coeziunea satului (prin căsătorie, cumetrie și nășie, oamenii depind unii de alții și sunt obligați de legile tradiționale să se ajute reciproc), În plan psihologic ea poate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trăsăturile comune ale sărbătorii (vezi R. Abrahams, 1967, p. 177; R. Caillois, 1975, pp. 206-221 și 2006, pp. 128-149; J. Griffith, 1996, p. 260; F. Manning, 1983, p. 4; E. Turner, 1996, vol. II, p. 487): a) sărbătorile instaurează o ruptură de timp și spațiu: intervalul de sărbătoare este fixat de un calendar tradițional și este limitat la anumite zile care instituie „un sezon al sărbătorilor” (În formula lui R. Caillois). Locurile sărbătorii sunt prestabilite. Ele sunt spații deschise, care instaurează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
destinație: rolul mulțimilor strânse pe străzi - mărturie a adeziunii, simpatiei și identității politice, dar, uneori, și a nemulțumirii, contestației, conflictului; rolul elementelor sonore (clopote, muzică, sirene) și al celor vizuale (Împodobirea străzilor și a caselor) - marcă a momentului unic, a rupturii față de existența cotidiană; c) onorurile civile și militare: salutul autorităților locale, garda militară care dă onorul, gesturi cu Încărcătură simbolică - buchete de flori oferite de copii, daruri constând În obiecte artizanale, simboluri ale orașului, consumul unor alimente tradiționale etc.; d
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își dovedește iscusința, campania electorală prin care viitorul președinte Își dezvăluie calitățile) confirmă parcurgerea unui traseu consacrator. Ambele rituri subliniază dialectica dintre trecut și prezent, ruptură și continuitate, meritele individuale și valorile sistemului (politic). Analizând ceremoniile de Încoronare din Marea Britanie, din perioada 1820-1977, D. Cannadine (1983, pp. 106-107) consideră că, pentru evaluarea constructelor rituale și a impactului lor social, trebuie să se combine mai multe serii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
17-18), aceste „manifestări de stradă” se disting prin câteva note specifice de alte forme de acțiune, atât politice, cât și rituale (precum greva, defilările, cortegiile): a) reprezintă o modalitate de a ocupa, chiar dacă În mod efemer, strada; b) aduce o ruptură În modurile codificate de a folosi spațiul orașului (spre deosebire de cortegiul oficial, care urmează trasee prestabilite și consacrate de simbolismul oficial); c) se construiește ca o formă subversivă, contestatoare, de comunicare socială; d) pune În scenă totalitatea unui corp social (spre deosebire de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
riturilor de rebeliune, deoarece facilitează exprimarea nemulțumirii și contestării, fără a pune În pericol ordinea existentă. O categorie aparte a acestui sistem ritual ar fi reprezentată de ceea ce antropologul englez Victor Turner a numit social dramas. Concentrate asupra momentelor de ruptură, fie la nivelul existenței individuale, fie la cel al existenței sociale, social dramas sunt alcătuite din patru momente: ruptura (apariția acelor evenimente care creează dezechilibrul), criza (distrugerea ordinii existente), redresarea (eforturile, reale și simbolice, de a reface ordinea) și reintegrarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a acestui sistem ritual ar fi reprezentată de ceea ce antropologul englez Victor Turner a numit social dramas. Concentrate asupra momentelor de ruptură, fie la nivelul existenței individuale, fie la cel al existenței sociale, social dramas sunt alcătuite din patru momente: ruptura (apariția acelor evenimente care creează dezechilibrul), criza (distrugerea ordinii existente), redresarea (eforturile, reale și simbolice, de a reface ordinea) și reintegrarea (actele ce marchează intrarea Într-o nouă ordine). Social dramas sunt construite pe schema riturilor de trecere. Ele sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în urma unui efort solicitant și care dispare prin odihnă, Ionescu A., Anton B., Dirijarea medicală a efortului, Editura Proxima, București, 2004, p. 76. footnote>. Pot apărea o serie de inadvertențe în buna funcționare a organismului (luxații, entorse, fracturi, întinderi și rupturi musculare), iar randamentul jucătorilor să scadă sau, datorită dezvoltării necorespunzătoare a tuturor grupelor musculare și a factorilor perturbatori (poziție incorectă la masa de lucru, transportul genții de școală sau antrenament numai pe același umăr, somn numai într-o anumită poziție
STUDIU CU PRIVIRE LA CREŞTEREA VALORILOR FORȚEI ŞI CORECTAREA DEZECHILIBRELOR MUSCULARE EXISTENTE LA NIVELUL TRUNCHIULUI JUCĂTORILOR DE HANDBAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Eugen Baştiurea, Zenovia Stan, Florin Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_805]
-
Începută în anii primului război mondial, creația poetica a lui Lucian Blaga s-a desfășurat pe parcursul a două perioade atât de diferite din istoria literaturii noastre cum sunt perioada interbelică și aceea de dupa al doilea război mondial, fără a înregistra ruptură de ordin ideologic și estetic ce desparte aceste perioade. După ce dobândise un loc de prim rang într-o generație excepțională de poeți căreia îi datorăm cea mai importantă epoca a liricii românești, Blaga a continuat să scrie, în condiții fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
George Călinescu, traduction en français par Paul Villard, Éditions Ars Longa, Iași, 2010 : Biblică (Biblique), p. 35 2 suppressions de vers, dont une réduction de 4 à 2 vers ; Peisaj trecut (Paysage passé) 1 suppression de vers qui constitue une rupture du rythme typographique dans le cas de ce poème à prosodie régulière. → V. Lucian Blaga, La curțile dorului, édition multilingue, préface par George Călinescu, traduction en français par Paul Villard, Éditions Ars Longa, Iași, 2011 : Bunăvestire pentru floarea mărului (Annonciation pour
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un procédé de versification, nous avons choisi de traiter l'enjambement dans cette section qui porte sur le côté visuel du signifiant, le considérant comme un cas particulier de découpage du vers. 1352 Pour Jean-Louis Joubert, l'enjambement est une rupture de parallélisme syntaxique. V. Jean-Louis Joubert, La poésie. Formes et fonctions, op. cît., p. 116 : " L'enjambement joue [...] sur la rupture du parallélisme : en débordant sur le vers suivant, l'ordre syntaxique vient contredire la structuré métrique, et ce décalage
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
signifiant, le considérant comme un cas particulier de découpage du vers. 1352 Pour Jean-Louis Joubert, l'enjambement est une rupture de parallélisme syntaxique. V. Jean-Louis Joubert, La poésie. Formes et fonctions, op. cît., p. 116 : " L'enjambement joue [...] sur la rupture du parallélisme : en débordant sur le vers suivant, l'ordre syntaxique vient contredire la structuré métrique, et ce décalage contribue à produire l'effet poétique. " Michèle Aquien voit dans l'enjambement " tout phénomène de dépassement de la syntaxe par rapport aux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre așteptare - melancolie - indiferență. / Sub o mie de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice rupturi și cutremure interioare, motiv pentru care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această etapă, un vers ca „Învăț să mă deprind cu legile toamnei” îi marchează
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
este considerat secolul al IV-lea, căruia îi este propriu un adevărat "dualism religios". Un interval de graniță, revendicat de două lumi: păgână și creștină, veche și nouă, un tărâm al conviețuirilor tolerante și al ostilităților deschise, al continuității și rupturii, al tradiției și înnoirii. Acest secol încheie un "ciclu istoric" început încă din secolul al II-lea"Antichitatea târzie"definit de antropologia istorică, când s-au pus fundamentele civilizației creștine. Viața religioasă a secolului al IV-lea denotă caracterul intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și contradictorii au avut consecințe însemnate și în plan religios. Astfel, creștinismul atestat în secolul al IV-lea, în fosta provincie Dacia și în regiunile extra-carpatice trebuie să fi parcurs o evoluție sinusoidală, de flux și reflux, de continuitate și ruptură, așa cum o demonstrează mai multe aspecte. Cel mai frapant (surprinzător) aspect este numărul foarte redus de materiale creștine, din prima jumătate a secolului al V-lea, datorită incompatibilității dintre păgânismul barbarilor și creștinismul autohtonilor, dar și contextului istoric nefericit, dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în Rusovlahia. În general, după secolul al X-lea, odată cu revenirea Imperiului la Dunăre, comunitățile creștine românești țineau de ritul oriental-răsăritean, de Biserica bizantină, prin patriarhia de Constantinopol, apogeul a fost atins în secolele XIII-XIV, prin mitropolia de Vicina. Ruptura din 1054 a găsit comunitățile creștine din ținuturile românești în sfera de influență a Constantinopolului, a ortodoxiei. La sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor, teritoriile românești s-au aflat sub jurisdicție bisericească papală, bizantină, bulgară, moraviană, rusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a avut raporturi bune cu papa și cu Imperiul de Constantinopol, noul împărat Robert de Courtenay era cumnat al regelui Ungariei. Însă după abdicarea lui, în 1228, relațiile cu statul latin au fost încordate și s-a ajuns la o ruptură, inclusiv cu papa și cu regatul ungar. În noile condiții, după 1230, Ioan Asan s-a apropiat de împăratul bizantin de Niceea, Ioan Vatatzes, alianță întărită, în 1235, prin căsătoria fiicei sale Elena cu Theodor II Lascaris, fiul împăratului bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
departe în răsăritul Europei. Această viziune integratoare a fost limpede exprimată în scrisoarea din 1207 a papei Inocențiu III adresată ierarhiei seculare și ecleziastice din "Rutenia" (Rusia apuseană). Întemeiat pe faptul suprimării schismei în centrul ei, ocuparea Constantinopolului (1204), menținerea rupturii de Biserica apuseană în regiunile periferice ale lumii ortodoxe nu mai avea sens, credea el. Ca o consecință a acestui fapt, papa îi invita pe conducătorii lumii ruse să accepte supremația Romei și să se integreze în unitatea catolică-el făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un splendid eseu din 1927, era precedată de câteva luări de poziție mai explicite. Încă din 1920 C. se despărțea de Titu Maiorescu, considerat promotor la noi dacă nu al ateismului, măcar al unui indiferentism religios. Mai dificilă va fi ruptura de N. Iorga, al cărui sămănătorism a corespuns inițial imperativului epocii (realizarea idealului de unitate națională), dar a cărui perpetuare după război ar fi putut fi primejdioasă, necesară fiind acum „încreștinarea” culturii. Și întrucât, ca să existe, o cultură trebuie să
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
, revistă de literatură și știință care a apărut la Iași la 5 iunie și 17 iulie 1883. Redactor era poetul N. Beldiceanu. Publicația a fost înființată, probabil, în urma rupturii survenite între acesta și cercul ieșean al junimiștilor. C. păstrează în paginile sale câteva articole de arheologie și de istorie a evenimentelor din Moldova anului 1848, precum și un lung eseu intitulat Timpuri haotice, scrise toate de N. Beldiceanu. Tot el
CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286580_a_287909]
-
cu raze inegale. Universul prozelor din Dincolo de geamanduri poate să pară, așa cum s-a remarcat, ușor de încadrat fie în fantastic, fie în SF. Cert este că într-o lume a firescului, a raționalului, se creează uneori o breșă, o ruptură. Un ceas „pleacă în timp”, un personaj dispare dincolo de o banală dună de nisip, un altul își amintește propria moarte. Dar, în mod constant, narațiunea se desfășoară în cadrul cel mai realist, prozaic chiar, din perspectiva unor personaje-martor pentru care „deplasarea
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
Republica (1986), Philebos (1993) sunt cel puțin trei puncte de onoare dintr-o activitate filologic-filosofică aparent părăsită de publicistul incisiv al anilor 2000. Dacă Scriere și oralitate în cultura antică (logosul și scrisul în fundarea civilizației eline, paralel cu marea ruptură vetero-nou-testamentară în discontinuitatea funciară a lumii israelite, într-un context jalonat de relațiile Bibliei cu Platon, ale civilizației greco-creștine cu spiritul iudaic) era dedicată memoriei lui C. Noica, iar capitolul final din Penumbra (1991) dezvăluie un moralist cu fibră profetică
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
comentariul critic pe un corpus de evidențe textuale, situate deasupra oricărei posibilități de controversă. Ceilalți, dimpotrivă, sunt partizanii unei critici argumentative, ghidate de tehnici de persuasiune abile. Declarată apodictic drept inevitabilă, legitimată conceptual și metodologic, o astfel de polarizare consacră ruptura ireversibilă între două paradigme critice: una metafizică (mizând pe unitatea organică a textului) și alta deconstrucționistă (interesată mai curând de construirea textului și de contradicțiile semiozei). Studiul lui C.-P. sugerează căi de depășire a acestei fracturi reducționiste și frustrante
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
un proiect politic sau unul mai degrabă estetic? Pentru autor postmodernismul a fost un proiect de natură estetică și - exact de aceea - unul eminamente politic. În plus, postmodernismul central și est-european trebuie privit ca o provocare globală, adresată delimitărilor și rupturilor de orice fel: dintre cultural și politic, dintre individualitate și lume, dintre cuvinte și fapte. Din unghiul de referință ales de autor, elementul dinamic care a mediat reașezarea raporturilor dintre poetic și politic, dintre practica literară și reformismul ideologic, dintre
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]