KorAP: Find »[drukola/base=sân & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...816 >

20,398 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

Știți ce a propus? Ce, șefu'? Să se unească secția unu și doi și el să fie șef. Nu se poate, nu credem. Este așa cum vă spun. A trimis propunerea sus. L-ați adus aici și ați încălzit Satana la sîn. Chiar așa. Acu' că are facultate... Dar cît am muncit noi pentru el! Avea examene, săracu'... Da. Acum este cîine. Un cîine se apropie prietenos și dă vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
revenit, a găsit soluția la problema lui. Nevastă, îmi cumpăr avion. Ești nebun! Nu mă sui în el nici moartă! Nu fi bolundă. Moartă ești cînd cobori, nu cînd te sui, rîde Dinu. Femeia își face cruce, își scuipă în sîn și se roagă la Sfînta Fecioară Maria. Cămătaru a umblat, a ales și a devenit proprietarul unei bijuterii de avion, oleacă mai mărișor decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile. După o oră, Lena anunță: Cu trenul de ora patru vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
frumușel, curățel și chiar delicat, calități insuficiente pentru mai matura fată. Încerca să fie ea cea cu inițiativa, adică îl apuca de mînă și, mai din greșeală sau nu, i-o așeza pe piept. Dorea să vadă că are deja sîni și că ar cam fi cazul să încerce un sărut. Băiatul se retrăgea brutal, ca și cînd ar fi atins un șarpe, fapt ce-o făcea pe fată să-și pună întrebări grele: N-o fi oare homo? Era atrasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
lor. Așa că... Taică-su era alt aluat. Și? Acum sînt bogată, independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd. Dorinel simte că inima sa a crăpat, că sîngele țîșnește și că viața se scurge în durere. Apucă lacom un sîn și constată că nu mai vibrează. Totul pare iască, fum, neant, nimic. Trebuie să plec, spune Ramona. O să-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu ochii în lacrimi. Dar cel cu lacrimi mai mari, mai multe și mai amare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mediocrele, ne-poetesele chițcăie mii de "oh" și "ah", mai mult la cerere decît din imbolduri și instincte, Roxana vorbea cu sine și își descria trăirile. "Erai în mine și te simțeam copil Te zămislisem parcă și-ți ofeream un sîn Plin de lichidul vieții... Te declaram stăpîn." Poeții, care se credeau adînci ca Eminescu, chițcăiau pubertin și se uitau fie la picioarele poetesei, fie la sînii ei frumoși, fiind gata oricînd să-i înhațe și să o soarbă pe Roxana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Erai în mine și te simțeam copil Te zămislisem parcă și-ți ofeream un sîn Plin de lichidul vieții... Te declaram stăpîn." Poeții, care se credeau adînci ca Eminescu, chițcăiau pubertin și se uitau fie la picioarele poetesei, fie la sînii ei frumoși, fiind gata oricînd să-i înhațe și să o soarbă pe Roxana cu totul. Pentru că fata aceasta era într-adevăr frumoasă tare. Profesorul acela din liceu a sorbit lacom din eu-l Roxanei și a dat ortul popii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
l-a scos din sărite: Ionele, dacă o lămurești, eu sînt gata să mă însor cu ea. Ionel îl analizează. Omul acesta este o brută. Chel, cu burtă, cioturos, necioplit și uite ce ar vrea? Să mîngîie trupul acela delicat, sînii aceia parcă sculptați, să sărute buzele acelea senzuale, roșii și fierbinți, un animal ca el! Ce vină are copilul? Este totuși copilul meu... Tăticu, pune mîna să simți cum mișcă, spunea Nora veselă. Chiar mișca în burtica aceea, care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
susținere a tavanului. De ce nu ies oare de după stîlp? Tiptil se strecoară printre oameni și o privește atent pe Nora. Nu mai dansa cu tînărul, ci cu un tip, matur bine, dar foarte distins. Discret, bărbatul îi atingea cîte un sîn și îi vorbea la ureche, strecurînd un sărut abia schițat. Ionel simte că moare de gelozie și reia ideea cu Transnitria. Cine-i dobitocul? Un fost profesor, nu l-am văzut de mult. De aici Ionel își imaginează restul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
vedeți cît era de fericit. La început plîngea că nu merge... L-am luat cu binișorul și acum parcă nu atinge pămîntul. Lara nu-și dădea seama că era cam dezbrăcată și că furoul ei nu ascundea mai nimic. Ce sîni frumoși ai, Lara. Da, sînt frumoși. Bostan îi ia în mîini și "bucuria" îl cuprinde și pe el. N-am mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi l-a dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Mitică Vasilescu, total absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc. Îmi caut altă țintă pentru ochi dar, ca naiba, revin la Mitică. Observ niște chestii abia perceptibile, un sărut pe urechiușă, un cot ușor apăsat pe un sîn și o mînuță mîngîind ușor piciorul dinspre genunchi spre... mai sus. Mitică era om însurat, cu băiat student și cu chelie dată cu ceară de parchet. Mă îndrept mintal spre "declarația de avere" și îmi amintesc de faptul că omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat, se lamentau băieții. A luat-o de subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană! scuipa în sîn Aneta. Le dau foc la casă. Casă muncită de mine, dată cu var, închistrită. Curățită... Eh, mamă, acum 15 ani. Dar crezi că de atunci a mai văruit-o cineva? Hai să-l dăm naibii. Of, tînărul însurățel, ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Un rîs prostesc, ploconitor. Oare dominația strănilor ne-a modificat înscrisurile genetice? Oare de asta Basarabia nu se poate descotorosi de minoritatea, dominantă timp de secole, și votează aiurea? Poate este adevărat, dar eu sînt sigur că am încălzit la sîn mulți nemernici, cu gene de slugoi parveniți. Blestemul de la Guranda Șoseaua dinspre Darabani spre Dorohoi urcă și coboară dealuri masive și se contorsionează în curbe care pun la încercare șoferii. Pămîntul este mănos și compensează lucrările, invariabil tîrzii, de calitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
care, de obicei, bîntie doar în vis. Zilele astea însă orice închipuire a unei idioate minți bolnave, a fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul nu-l înțelege, nu-l simte, nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul. Mai târziu și-a dat singur răspunsul: pe de o parte, era gelos pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
era o copie ca toate celelalte Dumnezeu, după ziua a șaptea, a spart matrița. Fierbințeala trupului, respirația, pulsul, atingerea ei, în fiecare dimineață când deschidea fereastră dinspre grădină, dinspre câmpie, dinspre cer. Eva era blândă. Avea zâmbetul mamei sale și sânii, și ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
deschidea fereastră dinspre grădină, dinspre câmpie, dinspre cer. Eva era blândă. Avea zâmbetul mamei sale și sânii, și ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pe vreme de secetă, te trimite mama tocmai în capătul satului să aduci o găleată cu apă, iar tu, puiul mamei, o iei la deal pe firul izvorului până în cer și te întorci seara cu buzunarele pline de nori, cu sânul plin de nori, și aduci ploaia în bătătura ei și în bătătura vecinilor, și în bătătura întregului sat. La 15 ani îți pui bocanci în picioare, rucsacul pe umeri, fotografia în buzunarul din dreptul inimii și începi să urci, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
se te întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
studentă și termina cursurile după 16. Le-a iubit pe toate, le-a iubit atât de mult, încât, precum Iov, și-a împărțit bucuria în părți egale și le-a oferit cerului. Doamne, dacă îți este dragă, ia-o în sânurile tale! Nu cârti, femeie! Bogații au sărăcit și au flămânzit, dar cei ce îl caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. O să-i fie bine fetei noastre, o să-i fie bine... și aruncă peste sicriu 20 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
la 15 ani, a pășit în arenă. Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în care doar un soldat rămâne viu să se bucure pe câmpul de bătălie, cascadă de lapte dând în foc înfrângerile (sânii fecioarelor s-au copt pe când fii împăratului dormeau în grădinile cerului). Inutilă lupta în unul singur: leagă un ștergar alb în vârful iluziei și te dă învins, decorul; pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat totul. L-am scos de la balamuc, știam că-i schizofrenic, știam că nu se poate stăpâni. A violat-o, a ucis-o, i-a mâncat sânii, a aruncat-o în gârla Bahluiului. Am citit în ziar despre Ioana. Eu l-am împușcat pe Matei. Am comandat: "Foc!" Plutonul a executat ordinile mele. Uite, și acum îmi miroase cămașa a praf de pușcă. Ochii rup sângele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda intențiile), și-a desfăcut ultimii doi nasturi de la bluziță (focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele rebele. Fruntea înrourată, ochii a ploaie, buzele a fulgere. Domnișoara a zâmbit sfioasă ca un copil, timidă ca o fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]