3,203 matches
-
astănoapte, prost ca noaptea, noapte bună! etc.] Sa trezit cu noaptea în cap, să vadă răsăritul./ Zi și noapte se pregătește pentru examen. 4. Modurile de expunere prezente în text sunt narațiunea și descrierea. 5. motive literare: orașul, drumul, zidul, salcâmul, vânzătorul ambulant, amintirea etc. 6. Textul citat pune în evidență o perspectivă narativă internă, subiectivă. 7. Având rolul de a anula granițele semantic temporale, prezentul narativ oferă în text o perspectivă sincronică. Astfel, timpul evenimentelor narate se suprapune cu timpul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența instanțelor narative. În fragmentul citat, se evidențiază prezența unui narator homodiegetic (acesta fiind emițătorul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Preda își încheie romanul. Deși supune unei analize obiective, necruțătoare „istoria frauduloasă“ a anilor ’50, autorul Moromeților își încheie romanul cu visul lui Niculae în care chipul tatălui îi apare în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. Acest vis al lui Niculae esențializează ideea că valorile familiei și ale comunității, apărate până în clipa din urmă de Ilie Moromete, sunt duse mai departe de fiul său. ÎNCHEIERE În esență, în romanul lui Marin Preda, carte fundamentală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Florii. Salcia care ai pus-o să n-o arunci, ci s-o pui la icoană, că-i bună pentru spor la albine. Din salcia de la Florii se fac cercuri și se pun pe pomi, ca să dea roade mai multe. Salcîm Se întîmplă că mai vezi și toamna cîte-o floare de salcîm printre frunze; aista-i semn de toamnă lungă. Sare Dacă pui sare pe capul unei femei măritate, îngreunate fără știința ei, și dacă ea în urmă pune mîna pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
s-o pui la icoană, că-i bună pentru spor la albine. Din salcia de la Florii se fac cercuri și se pun pe pomi, ca să dea roade mai multe. Salcîm Se întîmplă că mai vezi și toamna cîte-o floare de salcîm printre frunze; aista-i semn de toamnă lungă. Sare Dacă pui sare pe capul unei femei măritate, îngreunate fără știința ei, și dacă ea în urmă pune mîna pe nas, atunci are să nască băiet, iar dacă pune mîna pe gură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Motru-Baia de Aramă ,cu denumirea de „ prigoroiu ”. Din șosea se Întinde lunca, pînă În apa Motrului, ce hotărnicește proprietatea satului, fostă Săvoiu, de satele Meriș, RÎpa, Zegujani. Această luncă foarte bogată În produse agricole și fînețe, cu zăvoaie de arini, salcîmi și plopi pe marginea rîului Motru, era locul de muncă al țăranilor clăcași, locuri de scaldă și zbenguială a copiilor de pe ambele maluri ale rîului Motru. Cu Împroprietărirea din 1920-1922, o parte din moșie, În partea de apus, din drumul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
fericirii, al creșterii tensiunii emoționale, până când pastelul se contopește cu idila: Clopotul vechi împle cu glasul lui sara/ Sufletul meu arde-n iubire ca para". În primele două strofe, planul uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al înserării în care imaginile vizuale se împletesc, de cele mai multe ori, cu imaginile auditive. În aceste strofe se combină descriptivul cu meditația: buciumul nostalgic "sună cu jale", apele "plâng, clar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
jale", apele "plâng, clar izvorând din fântâne", turmele urcă dealul care se proiectează spre cer, în timp ce stele "le scapără-n cale". Personificarea buciumului și a apelor sugerează armonia naturii cu sentimentele poetului, așteptarea, dorul de iubire. Un simbol expresiv este salcâmul, martorul unei posibile iubiri terestre, care capătă valențe cosmice, tinzând spre un sentiment total. În primele strofe distingem melancolia serii, farmecul dureros al așteptării, acompaniat de murmurul fluierelor, luna proiectându-și razele asupra fetei care "caută-n frunza cea rară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rară". În acest pasaj liric, elementele simbolice ale cosmosului sunt în relație cu ochii iubitei, întrucât apar atributele "sfântă" și "clară", "umezi", teluricul se avântă spre nemărginire, spațiul cosmic este surprins în unduirea lui fundamentală. Pe dealul de la marginea satului, salcâmul devine un copac sacru care delimitează spațiul îndrăgostiților de lumea obișnuită. Următoarele două strofe din meditația eminesciană semnifică planul terestru, dar și viziunea nourilor care "curg" sugerând trecerea implacabilă a timpului. Versul "Streșine vechi casele-n lună ridică" prefigurează veșnicia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un atribut al visului, marcat de dramatismul imposibilității atingerii idealului. În aceste strofe, sugestiile țin mai mult de planul erotic, imaginând o întâlnire a îndrăgostiților în spațiul visului, al idealului fericirii prin iubire, întâlnire exprimată prin verbe la viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism. Lângă salcâmul de pe deal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism. Lângă salcâmul de pe deal se prefigurează regăsirea "cuplului mitic", aspirația spre iubirea absolută, avântarea teluricului spre înalt. Salcâmul este un simbol al statorniciei existenței, în general, dar și al statorniciei sentimentului erotic. În dorința de a prelungi clipa în eternitate, îndrăgostiții vor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dragă". Verbele la viitor sugerează o declarație erotică, un ritual cu gesturi tandre, iar verbul la gerunziu "surâzând" aduce o notă de optimism. Lângă salcâmul de pe deal se prefigurează regăsirea "cuplului mitic", aspirația spre iubirea absolută, avântarea teluricului spre înalt. Salcâmul este un simbol al statorniciei existenței, în general, dar și al statorniciei sentimentului erotic. În dorința de a prelungi clipa în eternitate, îndrăgostiții vor evada din real în oniric ("vom adormi"). Interjecția din final aduce o notă de melancolie semnificând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Protagonistul medita pe stănoaga podiștei, vorbea singur, justificându-și monologul: "n-are cu cine discuta, în sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile". Într-o zi se hotărăște, la insistențele lui Tudor Bălosu, să taie și să vândă salcâmul. Copacul e un simbol cu adânci semnificații. Odată cu doborârea salcâmului, începe drama lui Ilie Moromete, cu toate complicațiile ei psihologice. Romanul poate fi interpretat și ca o monografie a satului românesc, prezentând întâmplări din viața unor familii și aspecte din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
n-are cu cine discuta, în sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile". Într-o zi se hotărăște, la insistențele lui Tudor Bălosu, să taie și să vândă salcâmul. Copacul e un simbol cu adânci semnificații. Odată cu doborârea salcâmului, începe drama lui Ilie Moromete, cu toate complicațiile ei psihologice. Romanul poate fi interpretat și ca o monografie a satului românesc, prezentând întâmplări din viața unor familii și aspecte din viața colectivității (hora, călușul, ieșirea la secerat). Moromeții este ultimul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
destinele altor familii. Unele secvențe sunt antologice: întoarcerea de la câmp, cina, unde mișcarea personajelor se derulează după o ordine stabilită, după un cod ancestral, reliefând autoritatea lui Ilie Moromete și "prezența" lui Niculae, care nu avea loc la masă; tăierea salcâmului, relatată prin detalii care se adună progresiv, cu simbolistică dramatică, anunțând destrămarea satului tradițional. Salcâmul făcea parte din viața familiei Moromete, dar și din viața satului, "fiind elementul păstrător al tradițiilor și credințelor strămoșești"; o altă secvență antologică este fierăria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
derulează după o ordine stabilită, după un cod ancestral, reliefând autoritatea lui Ilie Moromete și "prezența" lui Niculae, care nu avea loc la masă; tăierea salcâmului, relatată prin detalii care se adună progresiv, cu simbolistică dramatică, anunțând destrămarea satului tradițional. Salcâmul făcea parte din viața familiei Moromete, dar și din viața satului, "fiind elementul păstrător al tradițiilor și credințelor strămoșești"; o altă secvență antologică este fierăria lui Iocan, unde mergeau Moromete, Cocoșilă, Dumitru al lui Nae și alții, să citească ziare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se înfundau în asfaltul de gumă... într-o vreme, tot orașul păruse pustiu. Câțiva trecători, furișați pe langă ziduri, cu batistele în mână, tamponându-și frunțile cu batistele. Seară, nici un cunoscut..." Nici schimbarea decorului cu cel autumnal ("Răsuflarea vântului scutură salcâmilor de pește zid frunze mici, îngălbenite, ovale. Era trist, umed, frig") nu aduce o modificare de perspectivă: același mediu închis, sufocant, în care o sensibilitate exacerbata nu poate traversa decât stări dintr-o gamă monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu minunatele frumuseți ale acesteia. Iată de ce, aproape întotdeauna, compozițiile sale sunt plasate în aer liber, în ambianța sa pe fundalul unor peisaje naturale, mai cu seamă din împrejurimile Iașului. Menționăm dintre acestea La strânsul recoltei, La culesul semințelor de salcâm, Îndiguiri, Forestieri, Orele dimineții, Pauza de prânz, Așteptând autobuzul, Pregătiri pentru examene, Elevi la practică, Încărcarea recoltei, Prânzul elevilor pe câmp și altele din patrimoniul Pinacotecii ieșene sau din alte colecții de stat și particulare. Ele se relevă prin vigoarea
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
prețuire pentru locurile natale. 27 1977 U.A.P.Filiala Iași organizează în sala „Victoria o amplă expoziție consacrată Centenarului Independenței, la care pictorul participă cu lucrarea Osman Pașa predă sabia colonelului Cerchez. Este prezent cu lucrările La culesul semințelor de salcâm și Forestieri în repaus la Expoziția „Țăranul în plastica românească, organizată de Muzeul de Artă și de Muzeul de Istorie din Iași. Participă cu 5 lucrări la Expoziția „Noul în peisajul patriei organizată de Muzeul de Artă din Iași. Printre
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
cazul în care fața aurorală a lirismului său se crispează deprimist, pânza freatică a discursului nu răbufnește la suprafața poematică decât aburi mirosind a tămîie. De altfel, prin Caii din Perugia pătrunzi într-o geografie spiritualizată în care miroase a salcâm, a floarea-soarelui și a turtă coaptă pe plită, în care corpul uman este un templu pe care urcă furnici cărând nuferi roșii, iar șopârlele ori puii de scorpion călăresc cai albi. Nici nu ne mai mirăm, astfel, de faptul că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra unde au fost "Trei salcâmi",/ și cad în genunchi pentru rugăciunea de-nviere,/ în dangăt de clopot și-n lătrături de câini.// un cărbune plutitor mi-a atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept parcă de-un secol zorile/ prin ispitiri șiroaie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suflet: "Din oglindă mă privea un trup firav/ Cu claviatura oaselor distinctă,/ Inima-apăsa pe clape grav/ Și-ncerca să-apară în oglindă// N-am văzut-o, niciodată, dar știam/ Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba că-i ascunsă/ (Precum inima salcâmului din geam/ Coșul pieptului de crengi o face frunză)". (Copilărie). Copilăria devine cea de-a doua temă majoră a autoarei, pusă în legătură nu doar cu simțurile, ci și cu înțelegerea și cu rațiunea. Fiind o metaforă-simbol, copilăria se înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prezentul trăit, se produce cu ajutorul oglinzii, simbol des întâlnit în literatura română, dar care la Ana Blandiana îmbracă o formă cu totul originală. Sub aparența unui joc în oglindă, poeta se proiectează în două medii totalmente diferite: oglinda (inanimatul) și salcâmul (animatul). Se proiectează și, de fapt, se reconstruiește pornind de la organul vital al trupului (și, deopotriva, al poeziei), inima. Suprapunerea între cadrul interior văzut ca realitate esențială și reprezentat prin oglindă și cadrul exterior, reprezentat de universul înconjurător, transpus metonimic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era poezia sumbră a Ilenei Mălăncioiu (...)." Ana Blandiana, în schimb, este reflexivă, gravă, de o simplitate debordantă, sentimentală, ascunzându-se, parcă, asemenea unui copil, după salcâmul de-abia înflorit din grădina bunicilor. Aș fi încercat, mai degrabă, chiar cu riscul de-a ieși din limitele feminismului, o conexiune între lirica Anei Blandiana și cea practicată de Ioan Alexandru sau de Gheorghe Pituț. Alina-Iuliana Popescu alege, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]