4,209 matches
-
marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noi acuma Balta era chiar o uriașă baltă, cu lacuri Întinse ori mai mici și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o salcie pletoasă. Mama n‐a plecat de‐ acasă. DORINȚA DIN URMĂ Plecarea mea nu va fi anunțată prin ziare, Pentru că eu nu mă voi duce acolo Prin mica publicitate și nici prin ferpare. Eu am zapis de liberă trecere mai discretă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
munții drepți cu scuturi de zăpadă. și presate într‐o carte nouă, un hrisov: Din neagra țărănie, mi‐ a adus, ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă. Din fântâna ochilor, agale cad mărgele limpezi, sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nici să plece fără a le fi auzit răspunsul. Se aflau într-o situație disperată. Cei patru oameni lăsară capetele în piept, amărâți. În cele din urmă, însă, acceptară și semnară grăbiți angajamente scrise. — Vasalii mei beau sake în Camera Salciei, spuse Hideyoshi. Mergeți și stați cu ei. Aș dori să vin și eu, dar merg să mă culc mai devreme, din cauza răcelii ăsteia. Luând angajamentele, se retrase în apartamentele sale din templu. În noaptea aceea, Nobuo nu-și putu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la noi cu interes sau poate cu recunoștință... Ajunși pe malul apei, călugărul s-a îndreptat spre locul special făcut pentru ca un pescar să se simtă bine. Uite colo e locul tău. Ne așezăm în așa fel încât cele două sălcii de alături să ne țină de urât și umbră cât va fi ziulica de lungă. Ei! Acum să ne tragem sufletul și apoi... Mă așez și rămân cu urechea la pândă. Cuvântul călugărului n-a zăbovit prea mult și s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Alt picior de om nu calcă în acest colț de Rai. Dacă-i așa, m-am liniștit, părinte. Până nu ne uităm vorba, să purecedem spre grădină. Aceste vorbe le spunea pe când își târșâia deja papucii moi pe poteca dintre sălcii... L-am urmat în tăcere. Ajunși la grădina din poiană, am intrat cu nenumărate întrebări în minte: „Ce poate să aibă de mâncare aici? Ori dacă vrea să pregătească ceva, cum s-o facă, pentru că nu are măcar o sobă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească. Nici pe departe ci una lumească sadea... Și era cântată cu meșteșug nu șagă... „Șapte văi și-o vale-adâncă, văleu lupii mă mănâncăăă!” unduia prin frunzișul des al sălciilor... Am înaintat încet, să nu-l tulbur pe cântăreț... Când bătrânul a dat cu ochii de mine, o frântură de melodie a rămas să plutească în văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut nepăsător. Vorba ceea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și a așezat-o la îndemână... Astăzi mă bate gândul s-o luăm cătinel - cu gândul, se înțelege - către mănăstirea Sfântul Sava. Ei, ce zici? Nu am decât să urmez dorinței
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o vom face abia deseară. Până tu ai să strângi cărțile, eu am să ajung la grădină și repejor voi pregăti o gură de mâncare. Nici nu-i nevoie să spun că ultimele vorbe le spunea pe când ieșea de sub umbra sălciilor și pășea deja pe cărarea dinspre grădină, purtând vârșele cu pește în mână. Am urmat sfatul bătrânului și apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mă luptam cu acest hrisov, s-a auzit glas îndepărtat de corn. „E sfinția sa. A terminat de pregătit mâncarea. Să mă grăbesc, ca să nu-l fac să aștepte”. Am pus în ordine cărțile, iar desaga am dosit-o sub o salcie și am luato la picior cu grăbire... Când am deschis portița grădiniței din poiană, bătrânul tocmai rânduia bucatele pe măsuța din cerdacul căsuței... Bine ai venit, dragule! Bine te-am găsit, sfințite! Poftește la masă! Dacă ți-ai adus de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bată-l norocul să-l bată! - mi-a arăta el o ruptură în gard. Să te ajut, părinte, să pui la loc stuful rupt? N-ai face rău. Pe urmă, om coborî pe malul iazului... Când am ajuns la umbra sălciilor, bătrânul m-a întrebat: Ce crezi că se potrivește să vorbim acum, când soarele se rostogolește încet dar sigur spre asfințit? Ce-ar fi să tragem o fuguță - imaginară, bineînțeles - până la mănăstirea Hlincea? Parcă și mie îmi umbla prin minte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cu înțelegere. Spune-mi, dragule, cum te simți? Mai bine ca niciodată, părinte. Atunci, o ieșire pe malul iazului va fi binevenită. De această dată însă vom merge în zăvoi, pentru că acolo copacii au cules toată culoarea din soare. Sălciile sunt frumoase, dar toamna nu se colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o nouă discuție ca de la mamă la fiică. De data asta chiar era vorba de înălțimea mea și de faptul că mergeam așa de cocoșată, că aproape mă frângeam în două. —Stai dreaptă! Hai, nu te mai încovoia ca o salcie peste apă, a spus ea repede. Trage umerii spre spate și ține capul sus! Dumnezeu te-a făcut înaltă. N-are de ce să-ți fie rușine! Bineînțeles, nici ea nu credea o iotă din ceea ce-mi spusese. Cu toate că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală. Se târî la adăpostul unei sălcii și se întinse pe pământ, gâfâind. Când își mai reveni, se ridică în picioare și se uită în jur. Ajunsese la capătul unei grădini, iar casa era sus, pe deal, la vreo treizeci de metri de ea. După standardele Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit. Eva scrută locul cu privirea de lângă salcia plângătoare și tocmai se pregătea să-și părăsească adăpostul, când ferestrele franceze se deschiseră și un bărbat ieși pe terasă cu un binoclu, uitându-se lung prin el înspre Eel Stretch. Bărbatul purta o sutană neagră, cu guler alb. Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nevoie de haine sau cel puțin de un gen de acoperământ oarecare. Se uită în jur după un veșmânt temporar și în cele din urmă se opri la niște iederă care se cățăra pe gardul cimitirului. Apoi ieși de la adăpostul salciei, aruncând mereu câte o privire către casa parohială, țopăi grăbită peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
explodeze, dar amintirea ei va rămâne neștearsă. Părintele paroh St John Froude stătea la el în birou și împărtășea părerea doctorului Board. Amintirea unei doamne masive și, din câte se părea, goală, pe care apucase s-o vadă țâșnind de după salcia de la capătul grădinii sale ca o nimfă dezgustător de supraponderală și apoi țopăind pe furiș prin curtea bisericii nu era o scenă pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp după apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de vreme. Una dintre mașini are scris pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că a venit Mao. E în mijlocul mulțimii. Fata își închipuie felul în care e așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și tu acum, viața noastră s-a dus în lupta cu feudaliștii, cu Chiang Kai-shek, cu japonezii, cu imperialiștii, cu mama-natură și unul cu altul. Lasă trecutul. De dragul viitorului tău, te sfătuiesc să ții minte motivul pentru care floarea de salcie zboară mai sus decât o pasăre - pentru că are sprijinul vântului. Păi, asta e ceva ce ar trebui să ții și tu minte. Tu și cu mine suntem cele două fețe ale aceleiași frunze nu ai cum să le separi - imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]