KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se tot gândea la omul acela sfrijit cu mâinile bătute în cuie. Dacă ar fi fost cu adevărat doar de fațadă, atunci n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
repete în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie copleșit de acest sentiment amar ca fierea. Nici n-ar fi avut de ce să fie trist că-și trădează tatăl, unchiul și soția. Samuraiul clipi și scutură din cap în având grijă ca Velasco și nașii să nu bage de seamă. Încerca să-și alunge temerile din suflet. Încercă să se convingă că în curând va uita totul și că n-are de ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco le tot repeta ce mare trebuință aveau de sprijinul acestor oameni. Cu toate că înțelegea pe deplin că toate erau de dragul însărcinării lor, pentru samurai era un adevărat chin să-și plece capul în fața oamenilor cu greutate și să-și exprime mulțumirea în cuvântări nesfârșite. Mai ales când erau invitați la prânz sau la cină, cei trei soli erau nevoiți să stea încordați tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind. „N-am să mă închin niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui. După slujbă samuraiul îl întreba pe furiș pe Nishi Kyūsuke: — Pe tine nu te macină faptul că te-ai făcut creștin? Nishi râdea cu nepăsare: — Slujba, imnurile din timpul slujbei, orga - toate sunt noi pentru mine. Când aud imnurile sau melodia orgii mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mă simt uneori ca beat. Acum înțeleg bine că nu se poate să cunoști Apusul fără să cunoști credința creștină. Simțind și în aceste momente invidie față de tinerețea și curiozitatea lui Nishi care nu avea deloc remușcări așa cum avea el, samuraiul îl întreba: — Atunci... ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva slujbei. Așa ceva nu vedem în sanctuarele sau templele noastre din Japonia. Velasco era mândru. Episcopii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în ispită”, m-am rugat eu. „Nici acum și nici în clipa cea de pe urmă...” „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede Ne-am schimbat pasul cântecului.” Tanaka, samuraiul și Nishi erau cu toții așezați pe scaune și ascultau cântecul unuia dintre însoțitorii lor. Din ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
asta o să ne întoarcem în Japonia? zise Tanaka înclinându-și capul și numărând pe degete. Atunci, o să fie cam de sărbătoarea alungării blestemelor. Asta dacă totul o să meargă bine după cum spune Velasco. Totul o să meargă bine. Nishi se întoarse către samurai: Acum când avem speranțe că ne vom întoarce acasă, parcă-mi vine greu să plec de aici. Să fiu cinstit, eu aș vrea să mă mai rămân, să învăț limba, să iau seama la felurite lucruri, să învăț de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să plec de aici. Să fiu cinstit, eu aș vrea să mă mai rămân, să învăț limba, să iau seama la felurite lucruri, să învăț de toate și abia apoi să mă întorc. — Te pizmuiesc pentru tinerețea ta, râse și samuraiul. Senior Tanaka și cu mine vrem să ne întoarcem cât mai repede acasă și să mâncăm iarăși orez și miso. În ultima vreme, m-am tot văzut făcând asta în vis. În sala mare a tribunalului bisericesc, Velasco și părintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să se așeze pe scaunul pe care stătuse el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi îi făcu semn lui Nishi să vină cu el și împreună îl urmară pe Velasco afară din încăpere. Se ridică și Tanaka. Toți trei străbătură în tăcere coridorul în care pătrundea slab soarele iernatic de după-amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii orezului pe care-l fredonaseră mai devreme supușii săi. Cântaseră melodia aceasta îmbătați de bucuria întoarcerii acasă. A întoarcerii în vale. Însă acum totul se schimbase din temelii. Japonia oprise propovăduirea credinței creștine. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
semăna cu un geamăt. Iar călătoria până aici în Spania am îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Sunt gata să merg... chiar și până la capătul pământului. Samuraiul era de-a dreptul uluit. Știa foarte bine ce rădăcini adânci avea în inima acestui om dorința de a-și primi înapoi pământurile de odinioară și că primise această însărcinare, ca să împlinească așteptările familiei. Dar își dădea seama că abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dintr-o bucată n-o să-i dea voie să se gândească la altceva. O să-și ia viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se pare! Înainte de călătorie și în timpul călătoriei, am avut mereu sentimentul că eu merg pe o cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că suntem cu toții legați prin același fir. De acum încolo vom merge toți patru umăr la umăr pe același drum, loviți de aceleași ploi și bătuți de aceleași vânturi. Flacăra lumânării pâlpâi și clopotul bătu ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la drum. Samuraiul nu putea îndura chipurile întunecate cu privirile ațintite în pământ ale celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aceleași vânturi. Flacăra lumânării pâlpâi și clopotul bătu ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la drum. Samuraiul nu putea îndura chipurile întunecate cu privirile ațintite în pământ ale celor doi însoțitori ai săi, fără să-l mai pună la socoteală și pe Yozō. Îi era dor de priveliștea văii sale, de mirosul vetrei, de chipurile soției și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mirosul vetrei, de chipurile soției și ale copiilor. Toate se îndepărtau de el ca un val la reflux. „Mâine trebuie să le spun. Dar în seara asta am să uit totul și am să dorm. Sunt frânt.” În noaptea aceea, samuraiul visă din nou valea. Se făcea că două lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În noaptea aceea, samuraiul visă din nou valea. Se făcea că două lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezilor ieși din castelul pătat de murdărie de porumbei, de furtuni și de ploi de la Santa Severa. Coborau agale prin luncă înconjurându-l ocrotitor pe Nishi care tocmai se ridicase după boală. Mergând în frunte alături de Tanaka și de Velasco, samuraiul se întorcea din când în când îngrijorat înspre tovarășul său mai tânăr și aștepta răbdător până când ceilalți îi ajungeau din urmă. Cât au mers prin Nueva España, pașii lor au fost plini de speranță și putere, cu tot soarele nemilos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin vreo țară caldă. Își aruncă sapa pe ogor și o porni la fugă înapoi spre casă. Florile albe ale merilor și ciripitul păsărilor nu-l mișcau deloc pe samurai. Acum nici nu-i venea să se mai lase cuprins de dorul după primăvara din valea sa. Pur și simplu se lăsa în voia calului mergând în urma lui Velasco. Se întreba de câte ori fusese trădat de omul acesta. Velasco îi dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi dăduse speranță și speranța se năruise. Apoi, îi fluturase prin fața ochilor altă nălucă și el o urmase călătorind până în țara asta îndepărtată. Cu toate acestea, în inima lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]