2,236 matches
-
moment ea fiind sterilă. c) Se pare că au existat și forme portabile de sanctuar numite „arca”, „cortul întâlnirii”, „tabernacolul” sau „sanctuarul”. Arca, un obiect menționat doar în timpul preistoriei, în timpul migrației prin pustiu și stabilirea în Canaan, îndeplinea funcțiunile unui sanctuar mobil, iar în bătălii era asemenea unui carroccio; conform 1Sam 4-6 arca a fost capturată de filisteni, dar foarte repede restituită ca urmare a dezastrelor provocate prezența sa, în absența unor indicații rituale prin care credincioșii sau alte persoane să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
precauțiile necesare putea duce la efecte negative; cf. 1Sam 5 și 2Sam 6); în alte cazuri e descrisă ca o simplă casetă în care erau depozitate tablele Legii divine primite de Moise pe Muntele Sinai. O altă formă portabilă de sanctuar proiectat în trecut, în preistorie, era cortul întâlnirii (ebr. ’ōhel mô’ēd) sau tabernacolul (erb. Miškăn, cuvânt atestat deja în Mesopotamia și Ugarit), numit și „sanctuar” în unele texte tardive („sacerdotale”) (ebr. Miqdăš; Ex 25,8 și altele); se vorbește
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tablele Legii divine primite de Moise pe Muntele Sinai. O altă formă portabilă de sanctuar proiectat în trecut, în preistorie, era cortul întâlnirii (ebr. ’ōhel mô’ēd) sau tabernacolul (erb. Miškăn, cuvânt atestat deja în Mesopotamia și Ugarit), numit și „sanctuar” în unele texte tardive („sacerdotale”) (ebr. Miqdăš; Ex 25,8 și altele); se vorbește despre acesta de la începutul drumului prin pustiu (Ex 25,8; 26,1 ș.u.; 33,7-11 și altele; din Ex 40,34 reiese că, în ciuda numelor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în preistoria templului. Nu ne sunt date informații despre funcțiunile pe care le avea în timpul monarhiei. d) 1Reg 12,26 ș.u. ne relatează că regele Ieroboam I în nou-apărutul Regat de Nord (Israel în sens strict) a instituit două sanctuare, unul la Betel (la câțiva km nord de Ierusalim, înainte de localitatea actuală Beitin) și altul la Dan (în extremitatea nordică a țării). Primul era un loc sacru ce păstra memoria patriarhilor Abraham (Gen 12,8 și 13,2) și Iacob
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al doilea este povestită în Jud 17-18 unde se afirmă că era venerat un chip cioplit de argint și slujea un preot din descendența lui Moise (Jud 18,30). Textul biblic spune că în timpul domniei lui Ieroboam I în aceste sanctuare erau adorate statui laminate din aur ce reprezentau tauri, numiți cu dispreț „viței” (1Reg 12,28). Legătura lor explicită cu exodul („Iată-l pe dumnezeul tău care te-a scos din Egipt, ibid; cf. Ex 32,1-6”) demonstrează că aici
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
arăta templul? Descrierile pe care ni le oferă textele nu ne permit o reproducere a formei sale. Iată de ce machetele moderne ale templului nu se aseamănă una cu alta. Însă planul topografic este cel tipic templului acoperit din Siria-Palestina (planul sanctuarului în aer liber era diferit) cu trei sectoare (cf. imaginile următoare). Nu trebuie să ne mire acest lucru pentru că edificiul a fost realizat de meșteri fenicieni, care, evident, au ridicat un templu fenician. În ebraică este deseori numit bayit, literal
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sunt indeciși asupra identificării naturii simulacrului) numite „idolul geloziei”; după aceea Ezechiel este dus să vadă „toate chipurile de târâtoare, de animale necurate și toți idolii casei lui Israel”. Îndreptați către soare și spre aceste reprezentări, cu spatele întors față de sanctuarul lui Yhwh (Ez 8,5 ș.u.) și cu cădelnițe în mâini, aduceau cult solemn preoții și persoanele importante din Iuda; la versetul 14 profetul povestește că vede femei care plângeau pe Tammuz, o divinitate din Mesopotamia și Canaan care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
reginei Cleopatra II a construit un templu la Leontopolis (la nord de Memfis, astăzi Tell el-Jehudije). Era un act cu totul neortodox: trecuse deja timpul în care prezența unui alt templu la Elefantina era tolerată, astfel că vestea construirii unui sanctuar schismatic ar fi putut avea drept obiectiv explicarea și legitimarea declasării familiei Oniazilor din funcția de mari preoți. Josephus Flavius, în Ant. XIII 62-79 și XX 235-237 confirmă această tradiție. b) Totuși, același Josephus (Războiul iudeilor I 33 și VII
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prezintă și o versiune total diferită a evenimentelor, adică: Onia II ar fi fugit din exilul din vecinătatea Antiohiei, pentru a se refugia în Egipt, unde a construit templul mai sus numit; și prin urmare n-ar fi fost asasinat. Sanctuarul ar fi fost distrus după aproximativ două secole de către Lupus guvernatorul Alexandriei, din ordinul lui Cezar, (45/4 î.C.). Așadar Onia IV ar fi o persoană inventată pentru a-l disculpa pe Onia III și totodată pentru a explica
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Josephus Flavius, Ant. XI 321-324 și Soggin 1984, pp. 427 ș.u.), fapt dovedit de 2Mac 6,2 care confirmă că templul samaritenilor exista de dinainte de primele decenii ale secolului al II-lea î.C. Pe de altă parte, argumentul sanctuarului alternativ nu trebuie exagerat: după cum am văzut, existența templului la Elefantina câteva decenii mai înainte (vezi 5.4.d) nu-i îngrijorase pe preoții de la Ierusalim care au continuat să mențină raporturi frecvente și cordiale cu „diaspora” din sudul Egiptului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Os 2,18); în Is 11,6-9, în timpurile mesianice, animalele sălbatice vor fi îmblânzite, conturând o restaurare a paradisului pământesc. Tema aceasta se repetă și în al doilea fragment (37,26), la care se adaugă promisiunea menținerii veșnice a sanctuarului. 8.6. Deutero și Trito-Isaia Unele tematici din Ier 31,31 ș.u. și Ez 16,59 ș.u.; 34,23-25; 37,24-26 sunt reluate în Deutero-Isaia și Trito-Isaia (Soggin 1987, capp. 25 și 28) cu diferența că ele nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
concluzii irevocabile. c) Constatăm foarte des deosebiri importante între conținutul, restrâns, databil înainte de exil și masa mare a izvoarelor mai recente, ceea ce dovedește că, în Israel, cultul nu a fost dintotdeauna la fel și că, de-a lungul timpului, în sanctuare, se exprima în forme variate. Un grăitor exemplu sunt templele de la Ierusalim și Betel (situat câțiva km mai la nord), unde cultul era celebrat în forme și după date diferite; conform expunerii Dtr din 1Reg 12,26-33, templul din Betel
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și toate sunt reglementate cu precizie; pe de altă parte, știm din alte izvoare (Mișna, Talmud, comentariile rabinice antice, chiar și Noul Testament) că cultul sacrificial se desfășura în special la templul din Ierusalim, dar nu erau excluse probabil nici celelalte sanctuare, ca de exemplu la Șilo (cf. 6.1.b), unde erau oferite sacrificii animale (1Sam 2,12 ș.u.), și la Betel (1Reg 13,26 ș.u.). Persistența conceptului de-a lungul mileniilor reiese clar și din faptul că biserica
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
versetul 21 există un alt termen necunoscut, sĕ’ippîm, tradus diferit cu „picioare”, „cârje”, „genunchi” „opinii”. În orice caz reiese clar că profetul Ilie face aluzie la un act de cult, probabil cananean, ce făcea parte din ritualurile celebrate în sanctuarul de pe Muntele Carmel unde se desfășura scena; prin urmare, nu trebuie să excludem aici posibilitatea unei forme de dans ritual. În Ex 12 și Is 31,5 semnificația este cu siguranță „a trece peste [cu grijă]” sau „a sări pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
casele marcate cu sânge, nu persoanele. Chiar și după introducerea cultului oficial sub Iosia caracterul familial s-a păstrat până astăzi. Dacă ar fi existat într-adevăr un dans ritual era nevoie de un spațiu deschis, larg, eventual în interiorul unui sanctuar. Așadar, din motive atât etimologice, cât și practice, trebuie să respingem ideea ritului pascal celebrat în locuința familiei și care să aibă totuși în cadrul său un dans ritual. b) O altă problemă privește raportul dintre sărbătoarea Paștelui și săptămâna azimilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
menținem această distincție. Să vedem pe scurt de ce. După cum am văzut, Paștele era celebrat în casă, în timpul nopții, și era lipsit de orice referință la activitățile agricole. Azimele sunt în schimb o sărbătoare a comunității agricole și sunt celebrate în sanctuarul local („în fața Domnului Yhwh” (Ex 23,15-17; 34,18-23) unde comunitatea se îndrepta în pelerinaj (din evreiescul ḥag, „pelerinaj”, sau generic „sărbătoare”; rădăcina ḥăgag, „a merge în procesiune, în pelerinaj”; cf. limba arabă ḥağğ, „pelerinaj [la Meca]”). Biblia ebraică aplică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că ne aflăm la începutul secerișului. Ei bine, Ios 5,10 ș.u., o tradiție autonomă, probabil antică (Soggin 1972, ad loc.), deși textul actual a fost redactat relativ recent, se exprimă astfel cu privire la originile sărbătorii populare celebrate probabil în sanctuarul de la Ghilgal, aproape de Ierihon: „și au mâncat din rodul pământului [în ziua următoare a Paștelui]: azime și pâine de orz coaptă [ebr. qălûj], în aceeași zi” (Ios 5,11). Partea inserată între paranteze pătrate lipsește în două manuscrise ale traducerii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din recolta precedentă, pe baza unor vechi obiceiuri, pierdute în timp, pe care unii cercetători le consideră animiste, conform cărora sufletul noii recolte nu trebuia să fie contaminat de prezența sufletului celei vechi. d) În acest context subliniem incidental importanța sanctuarului de la Ghilgal în liturgia căruia este inserată atât celebrarea trecerii Mării Roșii și a Iordanului (cf. Ps 114,3.5) însoțită de fenomene foarte asemănătoare, cât și începutul stabilirii în Canaan. e) Amintirea sărbătorilor agricole ne duce cu mintea imediat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
chestiunea rămâne pentru moment deschisă. Putem doar presupune că e vorba de un rit local, limitat la zona de centru-sud a Canaanului. În orice caz, nu este exclus ca tradiția păstrată la Ghilgal să fi fost respectată și în alte sanctuare locale. f) Prin urmare, probabil doar după reforma regelui Iosia (622/621 î.C.) celebrările publice ale Paștelui au fost și ele centralizate la templul din Ierusalim (2Reg 23,21; 2Cr 35). Se afirmă totodată că, în timpurile reformei lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
atestată în Ios 5, un fragment cu siguranță preexilic, chiar dacă nu poate fi datat, după cu susțin unii, în perioada preistorică. Pe baza textelor biblice nu putem stabili cu certitudine natura și durata sa, dar este sigur că odată cu suprimarea sanctuarelor locale, totul este centralizat la Ierusalim; și în cazul samaritenilor se poate constata un proces asemănător. În orice caz, Paștele, unit inseparabil de sărbătoarea Azimelor, continuă să-și păstreze caracterul eminamente familial. 10.3. Calendarul Mai rămâne problema datării și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o sărbătoare agricolă, e posibil să fi fost preluată din propriul context cananean; în rest, obiceiul de a aduce oferte divinității este universal. În orice caz, textele țin să sublinieze că e o sărbătoare „pentru Yhwh” ce trebuie celebrată în sanctuarul unde se mergea în pelerinaj de trei ori pe an; acest aspect ar putea fi un argument în favoarea originii cananeene a sărbătorii. d) Este interesant de notat că sărbătoarea săptămânilor nu a fost istoricizată de textele biblice. Într-un singur
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sărbătorii în templul lui Solomon apare în 1Reg 9,25 și în textul paralel 2Cr 8,13; din păcate manuscrisul primului text este alterat în acest loc, iar al doilea text ne oferă doar o listă a sărbătorilor celebrate în sanctuar. Nu se specifică ce legătură exista între celebrarea publică la templu și celelalte sanctuare locale. Se presupune că sărbătoarea n-ar fi o importanță deosebită înainte de exilul babilonian; e posibil ca, datorită caracterului său eminamente agricol, în lipsa unei încercări de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
2Cr 8,13; din păcate manuscrisul primului text este alterat în acest loc, iar al doilea text ne oferă doar o listă a sărbătorilor celebrate în sanctuar. Nu se specifică ce legătură exista între celebrarea publică la templu și celelalte sanctuare locale. Se presupune că sărbătoarea n-ar fi o importanță deosebită înainte de exilul babilonian; e posibil ca, datorită caracterului său eminamente agricol, în lipsa unei încercări de istoricizare sau de corelare cu istoria sacră, să nu fi fost tratată cu multă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Ez 45,21 sărbătoarea săptămânilor este inclusă în sărbătorile ce trebuiau celebrate în templul reconstruit. În fine, în Dt 16,11 ș.u. se precizează și că celebrarea acestei sărbători a fost centralizată la templul din Ierusalim, mai exact în sanctuarul „ales de Yhwh pentru a face o locuință numelui său”. 11.2. Trăsăturile sărbătorii Am notat două fragmente care precizează timpul prevăzut celebrării sărbătorii săptămânilor: primul, Dt 16,9 care stabilește șapte săptămâni „de când secera începe să taie spicele”, text
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
liturgice antice care au la bază un ciclu predominant agricol al festivităților principale ale anului (cf. textele citate Ex 23,16; 34,22), după cum am observat deja (cf. 11.1.a), mai apare o festivitate legată de un pelerinaj la sanctuarul local: sărbătoarea recoltei, în ebraică ḥag hă’ăsîf (rădăcina ’ăsaf, „a aduna”). Se deosebește de sărbătoarea secerișului deoarece aceasta se referă la strângerea cerealelor (cf. 11.1.a pentru „calendarul agricol de la Ghezer”); „recolta” (ultima) are loc însă la sfârșitul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]