2,488 matches
-
se trece, ca prin vise de apă, transparențe ce atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar de ceea ce sus îl dezleagă, vine în lumină, trece în netrecător. Iar ceea ce trece se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înghețată și treceam cu săniuța până departe în fața porții surorii mele, Catrina. Seara, când mă retrăgeam în casă și dădeam jos opincile de cauciuc și oghelile, întindeam picioarele înghețate până la gura sobei, plină cu jeratic... Mintea mă conducea să părăsesc sania și să mă a puc să-mi procur schiuri, așa cum aveau băieții pe care îi vedeam coborând năvalnic dincolo de Trotuș, din dealul Asăului. Dar de ce nu aș putea să-mi fac chiar eu schiurile? mi-a dat la un moment
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dar de ce nu răspunde, unde este bunica? Iar bat, iar strig, tot nimic și în mine a început să se strecoare puțină teamă în fața ferestrelor negre și a tăcerii. Nu aveam unde dormi, nu-mi rămânea decât drumul întoarcerii. Dar sania pentru care venisem? Să fie în pod, să fie în șopron? Pe întuneric, bâjbâind, o găsesc în podul șopronului, o leg cu un capăt de frânghie luat de nu știu unde, mai bocănesc de câteva ori pe la geamuri și, cu regretul lucrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe șoseaua care duce la Epureni și de unde se auzea de departe scârțâitul unor care pe omătul geruit. Ieșisem la lumină, eram lângă oameni și nu mică le-a fost mirarea când au văzut lângă ei atâta omuleț cu o sanie după el la vremea aceea târzie de noapte. Am lăsat în urmă carele și odată ajuns la începutul văii dinspre sat, lângă morile de vânt, m-am așezat pe săniuță și a mea era lumea, m-am oprit tocmai în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
așa de verde Încât o să te doară ochii, privind-o, iazul din Botanica, plin de băieți, iar la teren dacă o să vii, să știi, o să facem un baschet adevărat cu grecii și sigur o să-i batem. La iarnă mergem cu săniile În Botanica, unde vrei, numai să ningă. Noi toți, te așteptăm Maline, te rog, vino! Da? Bine! Te așteptăm... Hai la baschet Maline!” Ginel ,,...Nu. Cum să uit. Nimic n-am uitat, Maline. Astăzi este 18 noiembrie, ziua ta de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Unite și, pe nesimțite, ajungem în Sărărie. Furat de gânduri, nici nu am băgat de seamă că Mișa îmi povestea ceva. Se vedea treaba că Mișa avea mâncărici la limbă. Mă reculeg și ascult. Să vedeți: iarna trecută, mergeam cu sania pe Scăricica și văd dintr-o dată o droaie de copii cu săniile, iar între ei un bărbat voinic, care, nici una nici două, s-a așezat pe o săniuță și dă-i drumul la vale. Copiii au sărit și ei pe
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
am băgat de seamă că Mișa îmi povestea ceva. Se vedea treaba că Mișa avea mâncărici la limbă. Mă reculeg și ascult. Să vedeți: iarna trecută, mergeam cu sania pe Scăricica și văd dintr-o dată o droaie de copii cu săniile, iar între ei un bărbat voinic, care, nici una nici două, s-a așezat pe o săniuță și dă-i drumul la vale. Copiii au sărit și ei pe săniuțe, după el. În urma lor, zăpada zbura ca norul. Când m-am
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
la vale. Copiii au sărit și ei pe săniuțe, după el. În urma lor, zăpada zbura ca norul. Când m-am apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
combate gustul pocit al noilor încercări pe câmpul literaturei”. Colaborarea poetului la revistă i-a ridicat prestigiul. Un deosebit efect asupra publicului a produs apariția în Convorbiri a pastelurilor sale: Sfârșit de toamnă,Iarna, Gerul, Viscolul, La gura sobei și Sania. Când sfârșea vreo scriere mai amplă sau i se părea mai importantă, venea el însuși la Iași și avea o deosebită plăcere să și-o citească personal în fața junimiștilor. Junimea, această doamnă a spiritualității și culturii românești - ca orice doamnă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
accesibilă copiilor, 20.30. Intriga e dintre cele mai simple. Un băiețel, aflat în pericol de a-și pierde credința în Moș Crăciun, e hotărât să stea la pândă toată noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie pentru a descoperi dacă sania Moșului se aude într-adevăr, sosind plină de cadouri. În locul saniei însă, în fața casei sale, oprește, în puterea nopții, o uriașă locomotivă cu aburi și plug de zăpadă, trăgând un tren elegant, numit POLAR EXPRESS, cu destinația Polul Nord. Biletele pentru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
băiețel, aflat în pericol de a-și pierde credința în Moș Crăciun, e hotărât să stea la pândă toată noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie pentru a descoperi dacă sania Moșului se aude într-adevăr, sosind plină de cadouri. În locul saniei însă, în fața casei sale, oprește, în puterea nopții, o uriașă locomotivă cu aburi și plug de zăpadă, trăgând un tren elegant, numit POLAR EXPRESS, cu destinația Polul Nord. Biletele pentru acest tren sunt, așa cum ni se spune în film „autentice, originale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lucrau în păduri aveau norme de lucru greu de realizat. Din povestirile celor puțini care s-au întors, era vorba de circa 16 m.c. de lemn tăiat, fasonat și adus în depozite de fiecare persoană. Transportul era făcut cu sănii sau căruțe la care se înhămau 4-6 persoane. Mâncarea se dădea de două ori pe zi și consta din 200-300 grame de pâine și puțin pește sărat. Foarte mulți se îmbolnăveau de dizenterie sau alte boli de nutriție, iar cei
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
însă, muscalii, acei ruși scapeți, care erau cei mai buni birjari. Trăsurile lor, cu doi cai, erau cele mai frumoase din oraș. Nu se găseau nici la București trăsuri așa de elegante și cu cai atît de frumoși. Iarna, scoteau săniile cu vatrap din dantele de diferite culori, întinse peste crupele cailor și cu zurgălăi la gîturi. Sania avea o banchetă pentru două persoane în spatele vizitiului și la spatele banchetei, în afara saniei, o treaptă de lemn, pe care puteau sta în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cele mai frumoase din oraș. Nu se găseau nici la București trăsuri așa de elegante și cu cai atît de frumoși. Iarna, scoteau săniile cu vatrap din dantele de diferite culori, întinse peste crupele cailor și cu zurgălăi la gîturi. Sania avea o banchetă pentru două persoane în spatele vizitiului și la spatele banchetei, în afara saniei, o treaptă de lemn, pe care puteau sta în picioare alte două persoane. Cu aceste sănii se făceau plimbările de-a lungul străzii Domneasca, strada principală
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
elegante și cu cai atît de frumoși. Iarna, scoteau săniile cu vatrap din dantele de diferite culori, întinse peste crupele cailor și cu zurgălăi la gîturi. Sania avea o banchetă pentru două persoane în spatele vizitiului și la spatele banchetei, în afara saniei, o treaptă de lemn, pe care puteau sta în picioare alte două persoane. Cu aceste sănii se făceau plimbările de-a lungul străzii Domneasca, strada principală, din centru, de la Piața Costache Negri pînă la Grădina Publică și înapoi. În zilele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
culori, întinse peste crupele cailor și cu zurgălăi la gîturi. Sania avea o banchetă pentru două persoane în spatele vizitiului și la spatele banchetei, în afara saniei, o treaptă de lemn, pe care puteau sta în picioare alte două persoane. Cu aceste sănii se făceau plimbările de-a lungul străzii Domneasca, strada principală, din centru, de la Piața Costache Negri pînă la Grădina Publică și înapoi. În zilele de sărbătoare, ca la baluri, în loc de confeti și serpentine, bulgării de zăpadă, aruncați de la o sanie
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
sănii se făceau plimbările de-a lungul străzii Domneasca, strada principală, din centru, de la Piața Costache Negri pînă la Grădina Publică și înapoi. În zilele de sărbătoare, ca la baluri, în loc de confeti și serpentine, bulgării de zăpadă, aruncați de la o sanie la alta, făceau distracția gălățenilor, bineînțeles, a celor avuți. Trăsurile cu un cal nu erau ținute de muscali. Orașul Galați era întins o parte pe vale, la malul Dunării, unde se aflau toate hambarele, materialele portuare, contoarele marelor firme comerciale
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
casa noastră din strada Brăilei, iarna mersul pînă acolo era anevoios. Frigul era puternic și zăpezile mari cît niște munți pentru înălțimea mea de atunci. Erau ani cînd îngheța chiar Dunărea, atît de mare era frigul. Se trecea Dunărea cu săniile și cu piciorul. De aceea, de multe ori, rămîneam la prînz cu mîncarea la școală, cum ziceam noi, băieții. Aducea fiecare cîte ceva de mîncare de acasă. Era un prilej în plus de joacă între orele 12 și 2 după-amiază
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dragostea părintească, simțeam că mă descătușez de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat ani dificili de școală, parcurgeam 7 km. până la școala românească înfruntând intemperiile vremii. Frații mei, mai mici fiind, oboseau ușor, de aceea, iarna, se agățau de sănii ca de ultima speranță, dar vizitii le desprindeau mâinile lăsându-i să se rostogolească în zăpadă. Dar, ca și în alte situații similare, am învins. Mai târziu am rămas trei din patru frați, părinții rămânând îndoliați o viață. După ani
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
aminte, că într-un an, fiind în vacanța de iarnă (de la liceu), după o săptămână de la Iordan, trebuia să mă întorc la internat, căci se reluau cursurile. Mama a vorbit cu Silvestru Clemenciuc de la Țahanău, să-și pregătească caii și sania, pentru a mă duce cu bagajele la școală. (Atunci fiecare elevă trebuia să avem de acasă tot ce ne trebuia, în dormitor: saltea, plapumă, pernă, cearșaf, cuvertură prostire albă, prosoape, haine, schimburi un cufăr mare de lemn cu cărți, mâncare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la Suceava, nu mare mi-a fost mirarea când am văzut-o înghețată boacănă. L-am întrebat pe bădița Silvestru, cu spaimă în glas: Acum ce facem, cum ne descurcăm? Nu-i nicio nenorocire! Mi-a zis el. Trecem cu sania peste gheață! S-a ridicat în picioare, a rotit biciul deasupra cailor și-am pornit cu Dumnezeu înainte. Doamne, ce frică mi-era! Mă tot gândeam: dacă se sparge gheața? Ce mă fac eu cu atâtea bagaje? Dar caii? N-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
are ochi la ceafă și vede tot ceea ce fac ei, timp de un an. Datorită acestei legende, copiii erau foarte cuminți și ascultători. Astăzi, prin deschiderea porților către Occident, „moș Kuroshu” a devenit „Santa Claus” care vine din Laponia cu sania trasă de reni. După Crăciun, japonezii intră în pregătirea petrecerii Revelionului și întâmpinării Noului An. Pentru unii, vacanța de Anul Nou începe de pe 28 decembrie și se termină pe 7 ianuarie. Anul Nou în Japonia (“Soogatsu” sau „Oshougatsu). Este una
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
maior Ionaș familie rămasă săracă care ține restaurant domnu Mișa fetița sora sa care cântă la piano. Atmosfera de bunătate și prietinie. 24 Iulie. Într-o familie de burghezi, sara. Reacționarismul și naționalismul. Povestiri despre petrecerile boerilor de odinioară cu săniile, cu lăutarii, cu samovarul în sanie, cu rachiu și șampanie. Troicele iarna. Cum în timpul ernii se carau petrecerile de la o moșie la alta... Așa s-au părăduit toate averile boerești. Caceaunu Mishodolschi. Nistrul văzut de sus, dela școala technică 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ține restaurant domnu Mișa fetița sora sa care cântă la piano. Atmosfera de bunătate și prietinie. 24 Iulie. Într-o familie de burghezi, sara. Reacționarismul și naționalismul. Povestiri despre petrecerile boerilor de odinioară cu săniile, cu lăutarii, cu samovarul în sanie, cu rachiu și șampanie. Troicele iarna. Cum în timpul ernii se carau petrecerile de la o moșie la alta... Așa s-au părăduit toate averile boerești. Caceaunu Mishodolschi. Nistrul văzut de sus, dela școala technică 25 Iulie. La Vasile Cudalbă, moldovan care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care le-am văzut toamna trecută, când am fost la cheile Bicazului cu dr. Mironescu 8 și Panait Istrati. Câteva cuvinte ale plutașilor: sălcier: un fel de cârlig pe care pune plutașul tarhatul; corcie, târșoiu, un fel de aparat sanie, cu care se cară fânul din poieni; jneamăt, închisoare; șprangă, otgon de ancorat pluta. corlată așezată pe căruță, ca o podină, pe care stau zece, doisprezece oameni. Plutașul spune: buza și curu plutei. Mi-am adus aminte iar de romanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]