2,500 matches
-
alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania cu cealaltă mână, tânărul s-a apropiat zâmbind. Ajuns la doi pași de femeie, se opri și o salută, înclinându-se ușor: - Bun găsit, doamnă! Presupun că săniuța vă aparține... Mi-am permis să vă scutesc de efort și.. - Vai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pus la cale cum să petreacă împreună întreaga zi și, aproape de masa de prânz, s-au mirat că timpul s-a scurs atât de repede. El a învățat-o câteva trucuri referitoare la modul de așezare și de mânuire a săniei în diferite situații: prinderea ei în siguranță, schimbarea direcției de mers în funcție de poziția pe sanie, efectuarea salturilor, reducerea vitezei, oprirea, iar ceva mai târziu a convins-o să-și prindă schiurile și să facă primii pași. Cu el alături nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
au mirat că timpul s-a scurs atât de repede. El a învățat-o câteva trucuri referitoare la modul de așezare și de mânuire a săniei în diferite situații: prinderea ei în siguranță, schimbarea direcției de mers în funcție de poziția pe sanie, efectuarea salturilor, reducerea vitezei, oprirea, iar ceva mai târziu a convins-o să-și prindă schiurile și să facă primii pași. Cu el alături nu a căzut niciodată și, foarte curând, a putut parcurge jumătate de pârtie singură, fără probleme
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai veseli și, curând, urcau ținându-se de mână. Se sorbeau din priviri, dar cu mare grijă să nu fie văzuți unul de celălalt. Se întreceau în viteză, făcând slalomuri mari printre alți oameni la fel de veseli ca ei, ea pe sanie și el pe schiuri. Laura își însușise foarte repede tehnica mânuirii săniei Tainicele cărări ale iubirii și era chiar mândră de acest lucru, nu de puține ori tăindu-i lui calea ori frânând brusc și simulând căderea doar de plăcerea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
priviri, dar cu mare grijă să nu fie văzuți unul de celălalt. Se întreceau în viteză, făcând slalomuri mari printre alți oameni la fel de veseli ca ei, ea pe sanie și el pe schiuri. Laura își însușise foarte repede tehnica mânuirii săniei Tainicele cărări ale iubirii și era chiar mândră de acest lucru, nu de puține ori tăindu-i lui calea ori frânând brusc și simulând căderea doar de plăcerea ca el să o ajute să se ridice. Se făcea că nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încât îmi vine să râd, dar el?! L-am văzut mai cu capul pe umeri... Totuși, gândind pozitiv, este un semn bun. Înseamnă că din aceleași motive ca mine a omis acest amănunt... Și acum, încotro? Păi..., nu mai trage sania după tine degeaba, Laura dragă! Mergi lejer direct la pârtie. Acolo te-a cunoscut, acolo să te găsească. Nu vine..., treaba lui. Nu știe ce pierde! Nici la telefon nu ne-am gândit.... Hi, hi! Suntem amândoi la fel de aiuriți”, stabili
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
gândit.... Hi, hi! Suntem amândoi la fel de aiuriți”, stabili Laura mulțumită de atributul găsit. Niciunul nu a avut de așteptat. Au apărut în aceeași zonă aproape în același timp. S-au apropiat râzând și s-au îmbrățișat scurt. - Unde îți este sania? Marian Malciu - Nu am mai luat-o, pentru că... îmi era greu să o trag și mă temeam să nu întârzii la întâlnire, răspunse Laura chicotind. Unde îți sunt schiurile, dragul meu? - Nu le-am mai luat, pentru că... erau grele și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te văd în stare să-l inviți la apartament, acolo, în vilă... Am dreptate? - Într-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
telefon. Regreta imens de câteva zile, de când, lucrând atent cu subconștientul său, așa cum se obișnuise și îl instruise în plus doctorul Cezar Nistorescu, a înțeles cât de grav a greșit. A revăzut a doua oară momentul în care a observat sania lunecând la vale, pe pârtie, singură. A văzut cu ochii minții și momentul în care unul dintre cei doi bărbați care o ajutau pe Laura să se ridice, făcea fotografii. Apoi, l-a identificat pe cel care o prinsese pe după
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
asta. Uită-te la hainele marii majorități a valahilor. Din 20 doar unul-doi îmbracă o haină de iarnă nouă, cumpărată recent, în ultimii ani. Uneori, mi se pare că seamănă cu nenorociții aceia de leningrădeni asediați de germani, trăgându-și săniile cu cadavrele țepene. Și aceia erau la fel de prost îmbrăcați ca și românii anului 2006. Recunosc, este și vina mea, pentru că aleg mijloacele de transport în comun. Românii cu haine noi călătoresc în mașini scumpe și sunt sigur că se uită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
14. echilibru pe suprafețe mobile (suspendarea unui capăt al băncii pe o frânghie, așezarea unei bănci întoarse pe bastoane, deplasare pe mingi medicinale aflate în serie, deplasare pe un cilindru, butoi, țeavă groasă, stând în picioare pe un cărucior sau sanie trasă de un alt elev, planșă pe apă, etc.) 15. deplasare pe accesorii care modifică echilibrul corporal (picioroange, patine cu rotile și de gheață, schi, bicicletă, etc) b) Însușirea exercițiilor de echilibru începe pe sol prin executarea diferitelor poziții pe
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
am umplut rucsacul și era cât pe ce să pierd ultimul tren. Un instinct m-a împins pe ușa librăriei, dacă nu îl aveam ratam întâlnirea asta. Speranța mea este Atanasie, prietenul și omul meu de încredere. Poate vine cu sania să ne salveze, el anticipează mai bine ca mine faptele mele. Și pe el l-am moștenit de la tata. "Miraculoasă întâlnire !" nu contenește Dora să se mire, ca apoi să insiste : Mă gândesc că obiectivul meu este acest sat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu X pe o rază de două sute de kilometri, nu ne va scăpa, fiți liniștită. Dar acum... Ascultați ! Se aud zurgălăii. Este desigur sania lui Atanasie, omul meu care vine să mă caute. Deîndată ce ne va lua dânsul sub protecție nu trebuie să mai avem grijă sau teamă de nimic. Vrei să spui că este un geniu bun ? Cam așa ceva... Sau mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atât de incert și de "rar" cum spui tu, ca cel de acum. Mâna caldă, ocrotitoare, bărbătească, îi strânge cu putere mâna în timp ce o conduce spre ușa dezolantei săli de așteptare a gării uitate de lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să zboare, într-o cristalină și învăluitoare melodie. Dora și Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o cristalină și învăluitoare melodie. Dora și Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de rădvan, condusă de vizitiul ciudat, ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă delicatețe în intimitatea începutului începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi adăpostește ca pe doi copii care s-au înfruptat pentru prima dată din fructul oprit. Sania pare să se fi ridicat deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici cred că pe la aceeași oră. L-am grăbit de mai multe ori, bănuiam că vii cu trenul ăsta, dar el nu știu ce tot a trebăluit la sanie. Măcar a fost confortabilă ? O fi pus în ea și șuba pentru picioare ? Doamna Dora a venit și ea cu trenul de ora patru, nu-i așa ? V-ați întâlnit în oraș sau în gară ? Dragoș gândește: "Ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pianist i s-a lipit de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale să se înfiripe... Doamna Dora, scuzați-mă că vă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac bine, va trebui să mă duc s-o văd și asta e mai greu, stau departe, trebuie să mă ia cu sania. Dacă te-ai odihnit bine pot să încep să răspund la multele întrebări care cu bună seamă te frământă și te-au adus atâta amar de drum până în acest loc uitat de lumea de azi. Ce crezi, ești pregătită ? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu au întârziat să își arate colții, dar noi, în simplitatea extremă a vieții în care fuseserăm azvârliți, ne încurajam zicând că avem tot ce ne trebuie pentru a supraviețui și mai ales să nu sufere copiii. Într-o dimineață, sania lui Axel a venit să ne aducă o parte din obiectele strict necesare cerute la care mai adăugase de la el un pachet de ceai și o căpățână de zahăr ale căror gusturi le uitasem. Ulitia i-a mai dat ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum era. A deschis un mic comerț și și-a dus viața în Gherasimovka ; suferea mult că nu avea copii, dar în același timp se întreba : "La ce bun ? În ce lume să îi fi lăsat ?" La întoarcerea spre Brodoc sania era ceva mai grea, căci Zera a rupt din provizia lor și mi-a dat câteva căpățâni de varză, un săculeț de cartofi și mai ales doi colaci din pâine albă, aproape ca și cei pe care îi coceau cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe tânărul evadat. Vasili a devenit mai îndârjit și mai tăcut, de parcă și-ar fi pierdut copilăria. * * * "Miracolul" pe care îl desăvârșisem la Gherasimovka punându-l pe picioare pe Axel, nu a rămas fără urmări. Numai peste câteva zile, o sanie a venit să mă ducă din nou în sat, de data asta la căpătâiul unei femei lăuze care, după ce născuse doi prunci zdraveni, acasă, cum era obiceiul pământului, nu reușise să elimine placenta și se simțea tare rău, avea fierbințeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]