2,314 matches
-
dă romancierul acestui joc amoros este de o întunecime radicală. Se situează la antipodul florii albastre sau al nuanței roz pastel care tinde se să impună în Franța începând cu anii '30. Descrierea făcută de Styron ține de caricatură, de satira mușcătoare. Cu toate acestea, și el, ca toți marii romancieri, spune "minciuni adevărate". Oricât de sumbru ar fi el, episodul acesta rămâne emblematic pentru anii de după război. Asemenea unei lupe, el face să devină mai ușor perceptibile toate frustrările pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale violenței, focului, imagini de femei goale și de muzică heavy-metal, dar declarînd pe de altă parte că muzica clasică, cuvintele și orice gen de complexitate din aceste videoclipuri sînt "suck". Pe de o parte, așadar, serialul reprezintă o incisivă satiră socială și o critică a culturii și societății. Este ironizată în mod constant televiziunea, în special videoclipurile muzicale, dar și alte forme ale culturii media. Sînt criticați reprezentanții autorității conservatoare și liberalii indeciși. Sînt satirizate instituțiile autorității, precum școala, locul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este altceva decît un "realist", în sensul "brechtian" de a încerca să descrii situații "reale", însă el nu implică și realitățile vieții clasei de jos ori ale oprimării de clasă. Într-adevăr, asemenea lui Brecht, el folosește comedia, întreruperile estetice, satira, farsa și alte mijloace în scopul confruntării cu probleme precum rasismul, diferențele între sexe și sexualitatea. Acestea sînt subiecte fierbinți în prezent și mare parte din interesul angajat în opera lui Lee constă tocmai în declanșarea acestor "resorturi". Totuși, apare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a supraviețuit. 32 Într-un articol legat de procesul celor de la 2 Live Crew (în New York Times, 1990) se spune că renumitul cercetător de culoare Henry Louis Gates a apărat grupul, susținînd că excesele verbale ale acestora nu erau decît satiră, cîntece precum "Me So Horny" fiind o transgresie carnavalească a comportamentului corect și că grupul dădea dovadă de "o mare virtuozitate". Unul dintre cei mai importanți critici ai culturii afro-americane, Houston Baker, a replicat că o asemenea pledoarie îngăduitoare nu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a stîrni reacții ce pot merge pînă la răsturnarea imaginilor și stereotipurilor tradiționale și interschimbul și amestecul lor în noi sexe ale viitorului care, se presupune, vor fi nu binare ci multiple. A existat dintotdeauna un amestec de ironie și satiră în creația Madonei încă de la început; concertele sale deveneau din ce în ce mai ironice 14, așa cum este cazul dramatizării experienței sale de viață căpătate pe șoselele Americii din filmul Truth or Dare. Interpretarea cîntecului "Material Girl" din turneul "Blonde Ambition", de exemplu, este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
G.B. Shaw, Knut Hamsun, James G. Frazer - fondatori ai unei lumi în care el este străinul desăvârșit. Între toți, (literalmente) nemuritorul conte de Saint- Germain se izolează ca mesager al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lunar, Apolodor își câștigă un binemeritat statut eroic. Într-atât de puternice sunt ecourile faptelor sale, încât Naum îi dedică un "Imn de slavă pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut". În tradiția lui Swift, Naum își permite un intermezzo subtil de satiră politică (într-atât de subtil, încât e eliminat din ediția din 1988): "Trăiască, deci, Apolodor/ Care-a trecut pe lângă stele/ Și nici nu s-a atins de ele!/ Trăiască regnul animal/ Și specia care-a născut/ Cosmonautul ideal!/ [...] Trăiască, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
poporul este forța eficientă a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă, aceste admirații colective care nu costă nimic amorul-propriu al persoanei, cu satirele impersonale care nu ofensează pe nimeni pentru că se adresează în cel mai nediferențiat mod tuturor"254. Deși făcute cu ceva vreme în urmă, remarcile lui Tarde sînt încă de actualitate. Oare astăzi nu avem de-a face cu atîția indivizi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
than Human ⁄ Mai mult decât oameni (1953)51. Perspectiva lor asupra "americanizării" lumii această viziune care presupune ca subînțeles faptul că normele civilizației ar fi specifice Statelor Unite devine tot mai critică. Galaxy contribuie la această conștientizare. Noua atitudine contabalansează prin satiră tratamentul paranoic al temelor invadării Statelor Unite de către spioni deghizați în extratereștri. Robert Sheckley parodiază tema invaziilor terestre (sau ET) în Accept No Substitutes / Invazie în zori (1958), unde una și aceeași creatură este cotropită de rase diferite, obligate să coabiteze
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
G. dintr-o primă etapă se mulează perfect pe șablonul literaturii de spionaj și aventuri, combinat cu acela al „oglindirii” moralist-pedagogice a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul, oportunismul, parvenitismul etc. Cea mai izbutită dintre proze este Dosarul Urecheatu, în care autorul manevrează un reușit umor de limbaj și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
roman de șantier sufocat de șabloane, reprezenta un pas înapoi față de debut, tema fiind, în rezumat, cam asta: un bibliotecar cu studii medii pe un șantier, față cu reacțiunea/ birocrația. Elementele de senzațional abundă, coroborate cu o oarecare intenție de satiră a birocrației. După Noaptea muzicanților (1978), culegere de proze care continuă linia mâlos-fantastică a narațiunilor de început, T. publică ceea ce critica va considera a fi cartea lui cea mai bună: romanul Coroana Izabelei (1982), o parabolă care ambiționează să înghesuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
salvare. S-a ridicat în picioare, a bătut cu pumnul în masă și-a rostit tunător, cu o voce care semăna teribil cu cea a lui Ceaușeșcu: "Tovarășul secretar general a spus: să dăm umorului ce-i al umorului și satirei ce-i al satirei!"... Atît de bine și-a dozat strigătul și-atît de teatral, încît după două secunde de consternare, auditoriul a-nceput să aplaude, să scandeze lozinci (în mod aberant, firește), iar cetățeanul turmentat a fost evacuat cu discreție
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în picioare, a bătut cu pumnul în masă și-a rostit tunător, cu o voce care semăna teribil cu cea a lui Ceaușeșcu: "Tovarășul secretar general a spus: să dăm umorului ce-i al umorului și satirei ce-i al satirei!"... Atît de bine și-a dozat strigătul și-atît de teatral, încît după două secunde de consternare, auditoriul a-nceput să aplaude, să scandeze lozinci (în mod aberant, firește), iar cetățeanul turmentat a fost evacuat cu discreție. Am fost pupați de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
greu și nesigur este drumul pe care și l-au ales. În anii de tinerețe ai marelui regizor însă, el era și mai dificultos, deoarece, cum înfricoșător de exact zice intervievatul, atunci "dispăruse și acel simț al umorului românesc, dispăruseră satira și hazul de necaz. Cutreiera peste tot doar frica și nu numai cea camusiană, care se trăgea din burtă, ci chiar frica de a nu fi auzit chiar cînd nu spui nimic, frica de închisoare, frica de-a-ți pierde viața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
îndrăzneli pe care autorul și le permite sunt de ordin psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a treia piesă (Un singur drum), cartea O seară de noiembrie anunță cealaltă axă de evoluție a prozatorului, care se va orienta către satira corozivă și sabotarea sistematică a clișeului, concretizate deocamdată prin persiflarea zeloșilor agenți ai regimului (în fapt, măcinați de frustrări și resentimente) sau prin parodierea poncifelor realist-socialiste. Probând afinități vădite cu scrierile lui Teodor Mazilu sau ale lui I. D. Sârbu, această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
pună mai bine În valoare nuanțele ironice și să dea „tâlcului” o notă sporită de subtilitate sau de expresivitate. De obicei, În proverbe exprimarea este alegorică, are un Înțeles ascuns (indirect, figurat), deoarece adevărul exprimat direct, printr-o ironie sau satiră nevoalată, ar putea răni prea mult sensibilitatea celui care s-ar simți vizat de un astfel de proverb. Acest Înveliș artistic, figurat al proverbelor te face să te oprești uneori mai mult asupra frazei, asupra conciziei sau plasticității ei expresive
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care făcuse deja, după părerea lui, mai multe victime: În prima carte am tratat despre tragedie și cum ea, cerând milă și teamă, produce purificarea unor asemenea sentimente. Așa cum am făgăduit, vom trata acum despre comedie (și de asemenea despre satiră și despre mimă) și cum, producând plăcerea ridicolului, ea duce la purificarea unei asemenea pasiuni. Despre cât de demnă de considerație este asemenea pasiune am și spus În cartea despre suflet, Întrucât - numai el din toate animalele - omul are putința
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe care textul conferinței le suscită, nu putem să nu remarcăm cumințenia armei cu care luptă Lydie Salvayre - un discurs funambulesc pe alocuri care se ia, În ciuda ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În La Compagnie des spectres, satira se Îngroșa și monologul galopa prea repede pentru a fi oprit la timp. Alături de Lucienne, naratorul schițează câteva portrete de personaje caragialești, stinghere Însă, Înecate În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
universel” dar “les estheticiens ont récupéré ce mot admirable”. Cititorului ingenuu romanul Îi oferă un produs al capitalismului turgescent, personajul Jérôme Angust, tipul occidentalului mediocru mereu Înfometat de bani și atît de nefericit În fond - personajul negativ prin excelență al satirei franceze contemporane; un funcționar Într-o mare companie comercială. De partea cealaltă, Textot Texel, așadar, acest avatar mult mai eficace În plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să trebuiască să citești volumul de la Început. Lipsește construcția, tocmai pentru ca piesele să poată fi detașate și Întrebuințate de citittor În numărul și pe perioada dorită. Autoficțiunile lui sînt În același timp autoiroince, orizontale, nu apelează la nici o transcendență, iar satira socială care le traversează e autoimună: naratorul se scuză că este un privilegiat al Sistemului pe care-l disprețuiește, dar declară că nu vrea să iasă din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen Frunză au scris o poezie cu o anumită culoare a reconstituirilor, mesaj generos, suflu social impulsionat de revoluționarea realităților social-politice. Transcrierea poetică a realității
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii existențe poetice. De la "Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele elegiace se împletesc, și până la ultimul volum: "Nu o să te uit... cum ai venit... Cu zâmbetul tău de sabie/ totuși un pic tăiată.../ Cu buzele tale de fecioară/ căutând să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea. În cest context poezia este "iremediabil demodată" și din vârful celor 300 de etaje "nu-ți vine niciodată să zbori". Universul este prezentat alegoric, hiperbolizat în combinații de tonuri grave, de gândire lucidă, cu jocul, cu atitudinea alertă de satiră și umor, moduri de a ascunde faptul că este un sentimental. Revoluția îi va da certitudini și "negația" se va transforma în "afirmație". "Aventurile lirice" (1963) sunt o patetică adeziune la marea construcție poetul cântă cu har hidrocentralele, eliberarea Cubei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani, să se revină la unii dintre poeți, la tiparele fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
presupune și o monstruozitate morală: "Femeie ne femeie, la bine și la rău/ Turtită ca o tavă și-un sul de rogojină/ Sătulă de-ntuneric, scârbită-i de lumină/ Făptură neîmplinită și fată fătălău." Doinele din cuprinsul poemului sunt niște satire la adresa lumii moșierești: "Îi țes țării, pe gherghef,/ fire-n jur, ca de sidef/ Să ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu ne-mpuște." Ceea ce caracterizează poemul este marea simplitate,vibrația discursului liric, vorbirea suculentă specifică țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]