4,770 matches
-
cuvinte, între semne...// Plecând de-aici, dar tot venind la mine,/ Adio, însemnând „la revedere”!/ Ce calm resimt a ta apropiere...// Când tot mai mult devine cald și bine,/ E-o nemaipomenită afundare/ În propriile simțuri, în răcoare!“, ne trezim „Scăldându-ne-n iubire” și realizând atunci „Ce cald e sentimentul de iubire,/ Când ari cuvântul de la suprafață!/ Ștergându-ți eu sudoarea de pe față,/ Arzândă chiar de-atâta adâncire,// Atingeri tremurânde și fluide/ Și mâini ce se-ntâlnesc din întâmplare,/ Fiori
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
se îmbrățișează,/ Formând un Tot, un Unic, un Întreg,/ Unim noi buzele, clipim cu ochii,// Privirile flămânde luminează...// Mă-ntreb, te-ntrebi: cu ce-o să mă aleg?/ Dar taci! Eu spun mai bine să te-apropii!” și-apoi, trăind extazul „Scăldați în șoapte și-mbătați cu vise,/ Pierduți și-ndrăgostiți ca doi nebuni,/ Să ne-ntețim încet, ca doi cărbuni,/ Scântâietor de bine! Simt că mi se// Adună lacrimile-n serenadă,/ Să-mi cânte-n valsuri evreiești de seară/ Și să
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
Eram pe un câmp de maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat Galaxiile, în lung și-n lat... În zori, când m-am trezit, stupoare
TOAMNA... VIS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343570_a_344899]
-
rude, ci doar pe ea singură și pe puterea ei de a face față situației. O asistentă o atinse ușor pe umăr, în timp ce plângea. Stătea pe capătul patului în care îi era mama și o privea în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe holul cu telefonul public. - Mulțumesc, domnișoară. - Pentru puțin. Săndica se ridică cu greu de lângă mamă și, ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
dar și prietena copiilor care se adunau pe mal sau peste Dunăre, la scăldat și la făcut plajă. Ne răcorea, ne spăla, ne curăța parcă de orice greșeală. Efectul ei binefăcător aveam să-l simt, atunci când nu m-am mai scăldat în ea, ca un fel de jind, un dor fără sațiu. Am rămas cu nostalgia Dunării de odinioară. De fapt, nu m-am desprins de ea niciodată, m-am învârtit pe malurile ei toată viața: aici am crescut, am învățat
CU ŞI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRE. FRAGMENT DIN CARTEA: PRIVIND ÎNAPOI CU SPERANŢĂ [Corola-blog/BlogPost/343661_a_344990]
-
apoi în focul oglinzilor părtinitoare... ... Pe cărări de „cumpănă” îți deschideai câte o floare ademenind întunericul să-i smulgă frumusețea tăvălind-o ( fără urmă de regret) în primele noroaie... ... Se înălța un cântec în dimineața damnată când zâmbete voalate se scăldau în sânge și-n pudoare... și flăcările dansau, dansau prefăcute-n argint curgător... ... Mult prea înclinat spre stânga mi-era chipul răbdător înșelat de strălucirea unei clipe... un nume scris pe hrisovul vieții ademenind întunericul la sânul celui născut din
ÎN DIMINEAŢA DAMNATĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343720_a_345049]
-
gânduri. - Ai un copil mic, suflă de trei ori peste ghioc. Când o împlini șase ani, văd că ai o fântână în curte, să-i pui capac. Să ferești copilul de apă în ziua aia. Să nu meargă nici la scăldat, nicăieri unde este apă adâncă. Au intrat părinții la idei, au pus capac fântânii și când a împlinit șase ani, copilul a ținut morțiș să scoată el o găleată de apă. Nu l-au lăsat părinții și au scos ei
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343716_a_345045]
-
arată rostul și... drumurile. Multe ecouri au rămas mute! Peste valuri de spini, curg Clopote la margini de inimi, Adevărul sparge neghina din Cupele pline cu negură. De vrem o nouă lume, Dincolo de lacrimi și dureri, Cu vise ce se scaldă-n lumină S-aducem mir și tămâie, Jertfă blândă de ascultare. Umerii cerului vor coborî cu Nori de lumină peste ramuri, Zilele se vor îmbrățișa prin Mărgăritare ce vor îmblânzi Pleoapa minunată a veșniciei. Pe drumul iubiri, nu este rătăcire
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
zburdarnici Prin lanurile fierbinți Ale zilelor împletite cu dorinți. Mi-e foame de seninul Din privirea ta albastră Ce stârnește zborul, liniștea... La început, un vals divin A unit un destin tulburător. Apoi spini mari pe cărare Pe-ndelete ne-au scăldat În durere și în lacrimi Am acceptat durerea ... Am rămas tot trei. Vlăstarul de lumină s-a ridicat La astrul din care a venit. Și se întoarce în gând, se tot întoarce, Privind tenace înapoi, cărarea Pe care Eternul ne-
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
printre frunzele ostenite, fanate, albastrul de septembrie, care nu se aseamănă cu nici un altul. E un azuriu intens, adânc, fermecător, profund, vrednic de orice închipuire, vestitor de mari prefaceri spirituale. Un albastru în care ai putea fără frică să te scalzi, fără teama de înec. De obicei, sunt foarte reticentă, nu comunic cu vecinii de bancă, de scuar, de stradă, de bloc, de credință. De data aceasta s-a produs o prefacere, nici nu știu dacă-i benefică. Fără nici un fel
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
necugetatului meu tată, înlănțuit de egoismul său! Să-mi plâng iubirea neîmplinită a nefericitului meu iubit! Să plâng iubirea celor amărâți, ce în zadar m-așteaptă! - A, fiică a Speranței, nepoată a Durerii, știam că, până la urmă, lacrimile te vor scălda, ca și pe mama sau bunica ta. Voi da poruncă să fii pedepsită, iar Vânturile Turbate îți vor spulbera lacrimile în cele patru zări ale Universului. Știam că așa se va întâmpla, de s-o-mplini blestemul... Și-n durerea
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
asupra modului cum s-a produs accidentul și aștepta ca fata să-și revină din amnezie, pentru a se afla cum s-a întâmplat să se lovească la cap. Viorel a trecut pe la magazie să vadă în ce ape se scaldă nea Ion și când l-a găsit la întrebat: - Ce ai făcut, nea Ioane, ai spălat pardoseala? - Nu, tovarășul inginer. Mi-a fost teamă. - De ce, nea Ioane? - Păi de asta, și se duse în colțul unde a ascuns chiloții fetei
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
să mă cobor din vise Și-n pași de vals la viață să-i dăm roată. * Mai lasă-mă să-ți înfloresc mălinii În vara când și frunzele doinesc Sub poala timpului cu dor să te opresc Și să te scald în apele luminii! * Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fost Când versul l-ai pictat într-o chemare Un țipat alb de pescăruș pe mare Ce-a luat deodată zările la rost. * Mai lasă-mă prin timpul
MAI LASĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377354_a_378683]
-
să îmi sărute... Lumina ochilor din sufletul fierbinte. IMAGINEA ALBINEI Miere și flori, albinele culeg, Polenul dulce e o primăvară, Aleg viața și aromele aleg, Și se resimte-n lume zvon de vară; Și prin câmpii, cu iarbă verde Se scaldă , în lucida oază, mierea, Albinele ce zboară, nimeni nu le vede, Iar ele văd , dansând cu nemurirea. Cu fluturii , culoarea florilor o gustă, Se-ascund de zâmbete și voci, Și nu se aud, și nici nu se-nfruptă Din seva
DE DRAGUL LUI; IMAGINEA ALBINEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377396_a_378725]
-
le îngroșam numărul... Dacă s-ar pune taxă pe prostie, atunci ne-am îmbogăți cu toții... Ori de-ar durea prostia... atunci mulți s-ar zvârcoli în chinuri!... Miramoț fu încurajată de îndată să lanseze versurile lămuritore: -Sunt unii dintre semeni scăldați în plin de soare,/ ce dă lumină minții și faptelor grandoare./ Sunt alții, mulți la număr, zălog în noapte grea,/ adâncă, fără lună și fără de vreo stea! În timp ce camarazii își regăsiseră, surprinzător, buna dispoziție, Americanul își aruncă ochii spre peretele-oglindă
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
bunică sau un tată, Ori o rudă-ndepărtată! -Nicidecum, Măria voastră! Niciunul din turma noastră! -Taci odată, obraznicătură! Îndrăznești să te măsori Să te iei cu mine-n gură? -Dar... -Nu mai plânge în zadar! Chiar de altul s-a scăldat, Singur tu ești vinovat! Din nou, Lupul a tunat Și pe Miel l-a înhățat. Fără altă judecată, L-a-nghițit dintr-o bucată. Morala: Autorul vrea să spună: Judecata celui mai tare Este judecata cea mai bună. Referință Bibliografică: Lupul și
LUPUL ȘI MIELUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377475_a_378804]
-
un centru plastic al lumii. La Eminescu imaginația lucrează retrospectiv, făcând ca depărtarea de locurile natale, de locurile sale dragi să amplifice distanța în timp. Iată un exemplu care deține aceste amintiri: ,, Aș vrea să văd acum natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul râului de-argint, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint...,, Prin cultura acumulată Eminescu reface imaginea cu o largă deschidere spre universal, trasee spirituale tonifiante. Opera eminesciană se situaează în ansamblul ei printre
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
trebui să mă facă mai fericită de atat sau mai tristă dar știu că tu îmi pari o veșnică dimineață și trupul tău un soare de care nu mă mai satur trupul tău e nisipul în care vreau sa ma scald inima ta e oceanul în care aș vrea să mă pierd daca as fi o frunză tu ai fi copacul pe ramul căruia mi-aș face veacul despre iubire nu știu ce să-ți spun niciodată nu este prea multa și niciodată
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
o iubire așa mare. DOR DE ȚARĂ Mi-e dor de lacrima visului, de glasul ciocârliei ce cântă pe câmpie la răsărit de soare, de turmele care curg, la vale, adâncind bucuria de a fi, în raiul ăsta mare. Te scald cu privirea pământ umbrit între cer și mare. În suflet doare urma pașilor acestui neam călăuzit de glasul Tău mare. Doamne, în rugă-ți cerem iertare cu tărie, izbândă și glorie să dai României! Îmi este și-mi va fi
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
cititori / articol I. FATA MĂRII, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. sunt norii care nu ne leagă și se destramă în râuri de mătase singurătatea cine să o înțeleagă când dimineața în valuri se scăldase, s-a spulberat și zarea dar și vântul când fata mării a ieșit din valuri lasându-și pe nisipuri jurământul și îmbrăca eșarfele de voaluri, din când în când se întorcea acasă dar marea nicidecum n-o mai primea, deacuma ea
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
măsură căci ușile le-a închis cu multe chei și-n jurul ei a pus armură. Citește mai mult sunt norii care nu ne leagăși se destramă în râuri de mătase singurătatea cine să o înțeleagăcând dimineața în valuri se scăldase,s-a spulberat și zarea dar și vântulcând fata mării a ieșit din valurilasându-și pe nisipuri jurământulși îmbrăca eșarfele de voaluri,din când în când se întorcea acasădar marea nicidecum n-o mai primea,deacuma ea primise altă rasăși nașă
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN NOPȚI DE SÂNZÂIENE Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Se prind în joc fecioare despletite Iar ceru-ntreg se scaldă în lumină, Pe fruntea lunii saltă-nlănțuite Umbre de foc - pământului se-nchină. Poartă cununi din flori de sânzâiene Și-n dans străvechi cu soarele conspiră Să stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră. Merg în
ÎN NOPŢI DE SÂNZÂIENE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377608_a_378937]
-
pe numele ei, să fie transcris! Joacă bine, îți vine să-i plângi de milă, Dar numai cui, nu o cunoaște, Celor ce-o cunosc le vine silă Întreagă e, singură ar putea renaște! Tatăl său blând, naiv des o scaldă Și-i dă credit mereu, prea mereu, E slab, cu inima-i prea caldă Știe că minte, dar îi este greu! Nici nu știe dacă-i copilul lui, Îi este frică și rușine de adevăr Și de rănirea sufletului, ego-ului
INIMĂ DE ŞARPE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377658_a_378987]
-
odihnea și astfel după prânz petreceam un pic de timp împreună, acolo unde lucra. Am ajuns la mare în câteva minute. Am inspirat cu nesaț aerul proaspăt, sărat, cu miros de alge, mergeam agale în lungul mării pe nisipul umed scăldat de valurile înspumate ce luau cu asalt plaja, în mod constant dorind parcă să mi arate că teritoriul le aparține. Îmi scăldam privirea în scânteierile de smarald ale valurilor și-mi încărcam sufletul cu energia binefăcătoare, oferită de priveliștea nemărginită
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
inspirat cu nesaț aerul proaspăt, sărat, cu miros de alge, mergeam agale în lungul mării pe nisipul umed scăldat de valurile înspumate ce luau cu asalt plaja, în mod constant dorind parcă să mi arate că teritoriul le aparține. Îmi scăldam privirea în scânteierile de smarald ale valurilor și-mi încărcam sufletul cu energia binefăcătoare, oferită de priveliștea nemărginită a mării, de soarele ce-și înălțase fața din valuri, surâzător, de briza ce-mi răvășea ușor părul, și-mi alinta făptura
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]