1,987 matches
-
ai Yaltei constituie reminiscen? e sinistre ale lui Disraeli (c? ruia nu? i p? să de �o existen?? ideal? pentru cre? tinii din Balcani�) sau ale incalificabilului dispre? al lui Churchill fă?? de Gavrilo Princip. ?i nici asta nu este totul. �ntr? o sclipire de f? urîre a politicii externe f? r? paralel, cei trei ani de negocieri (care au pus cap? ț R? zboiului Rece) dintre Bush ? i Gorbaciov s�nt discuta? i �n mod conving? tor. Dac? Bush a avut o contribu? ie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică, dar a avut, în schimb, sclipiri de geniu în politica externă. I-auzi! Să regrete, oare, Brucanul, lipsa marelui sforar (de a cărui lichidare n-a fost străin), să-i regrete, oare, lipsa în fruntea actualului Minister de Externe? În locul lui Adrian Severin? Ce fitilist și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-l ude.) Odăile fabulosului Miki erau pline-ochi cu nu mai puțin fabuloasa lui colecție de tablouri, semnate de vîrfuri ale picturii ieșene, mai toate pășind, în vreme, cinstitul prag și bucurîndu-se de ospitalitatea șeicului cu mustăcioară Clark Gable. Sub sclipirile calde ale dauritelor rame, lumea ad hoc a lui Miki îi includea deopotrivă fără fandosite discriminări pe literați, matematicieni, actori, sportivi, agronomi, compozitori, pivniceri, economiști, voiajori. Doamne și domnișoare, periculos de frumoase, ornau cu rasa lor naturală antrenurile întinse pînă-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mic, muiat în tuș și pe aripi pudrat cu brumă se aude cântând din vioară. Un plop negru încrustat în cer pare un uriaș . Liliacul cel mărunt a ieșit din cuib după pradă, zburând amețit dintr-un loc într altul. Sclipirile stelelor se zăresc pe bolta întunecată. Robert Brașoveanu DATINI DE IARNĂ Este iarnă. S-a lăsat gerul și ninsoarea a căzut. Fulgii albi plutesc de parcă ar fi niște fluturi jucăuși. Odată cu iarna, s-au ivit și datinile de iarnă:Plugușorul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cred că am ajuns în alte părți ale tărâmului fantastic. Aici, totul e bine și simt cum aerul mă îmbată, neștiind să mă ducă mai departe, dar călătoria mea continuă spre îndepărtatul Soare. De acolo, din planeta lui, se vede sclipirea boabelor mari de aur, o pulbere fină de smaralde lucitoare care dansează în jurul mărețului Soare. Eu vin spre el, parcă mă atrage, înaintez încet, dar ce se întâmpă ?... Simt ceva, vraja se rupe... O ! nu !...Culoarea... muzica s-au dus
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
legii poeziei pure și, totodată, un manifest liric „al generației de la 1930”, însă ideile iau o turnură aberantă, pe care lexicul, excesiv de prețios, nu o poate acoperi. Cele cinci poeme amalgamează maniere diverse, incompatibile adesea, verbozitatea strivind și cele câteva sclipiri de sensibilitate lirică. Versurile lui A. din Poezii postume, eliberate de povara unui modernism căutat, izbutesc mai mult să dea expresie dramei personale. Proza, tratând liric teme ca dezrădăcinarea ori viața „otrepelor sociale”, a „oropsiților”, e vădit anacronică. Renumele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de lumină, mirosul înțepător al ierburilor și niște dâre argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se apropia de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca și cum și-ar fi adunat gândurile care, eram sigur de asta, aveau negreșit să-i facă pe ascultători să simtă duritatea scaunelor lor de lemn. Mirosul de praf devenea tot mai puternic. Deodată, bătrânul director și-a ridicat capul - o sclipire de malițiozitate i s-a aprins în privire - și a spus: - Sire, Doamnă! Cu aproape două sute de ani în urmă, a sosit într-o zi, pe neașteptate, Petru cel Mare, în locul unde se reuneau membrii Academiei și li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mare decât ea. Acum nu mai spera nimic, se străduia doar să facă o lecție bună. Rapidele priviri disprețuitoare ale elevei sale nu o mai atingeau. Charlotte o asculta, intervenea din când în când, dar privirea i se cufunda în sclipirea frumoasei broșe de chihlimbar. Numai fiica guvernatorului avea voie să poarte, la școală, o rochie cu guler răsfrânt, cu podoaba aceea în mijloc. Conștiincios, Charlotte sublinia toate greșelile de accent sau de gramatică. Din adâncurile aurii ale chihlimbarului se ivea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta!”, a mormăit el clipind din ochi și, fără să mă privească, s-a întors în barcă. Acolo, împingându-și picioarele înghețate spre jăratic, m-a întrebat cu o insistență mânioasă: - Și după aceea? L-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fapt, nu știu exact... - Cum nu știi? Doar mi-ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu l-au împușcat. Un sergent bătrân, care era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am tradus în rusește și le-am reținut așa. Asta a dat o frază lungă, pe când franceza Charlottei a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu spatele lipit de trunchul unui pin imens și privește tăcut sclipirea valurilor stingându-se dincolo de copaci... În traducerea rusească păstrată de memoria mea, vocea Charlottei adăuga pe un ton de justificare: „Și uneori îmi spun că înțeleg această țară mai bine decât o înteleg rușii înșiși. Căci port în mine chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Isaia și în psalmi, viitoarea eliberare a poporului e adesea descrisă că o nouă revelare a „slavei lui YHWH”. Un exemplu: „Va crea Domnul pretutindeni pe muntele Sionului și pește locurile de adunare un nor în timpul zilei și fum și sclipire de văpăi de foc în timpul nopții, căci, peste toate, slavă va fi un acoperământ și un cort că umbrar împotriva arșiței ziua și ca adăpost și apărare de vijelie și de ploaie.” (Is 4,5-6) (t.n.) Partea a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
culoare leagănă creația, dorința de cunoaștere, bucuria de a trăi. Numai așa sălășluiesc clopotul timpului, nemoartea liniei, “acel vis care se înfăptuiește imediat“, de vreme ce lumea Mediteranei o poți străbate de la un țărm la altul în câteva zile. “Mărgăritar latin cu sclipiri liliale“ (G. Ungaretti), “cu incendii în plină zi“ (Suaréz), “cu trandafiri și violete“ (Simone de Beauvoir), “cu moarte dulce născătoare de umanitate“, Mediterana văzută de Viorica TOPORAȘ te face să o înțelegi și să o iubești ca pe însăși steaua
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
1998 VIORICA TOPORAȘ ÎN SALA VICTORIA Viorica Toporaș apare de fiecare dată cu piese consistente, în care idilicul e copleșit de potențarea spre starea de fantast ușor și culoarea rămâne veșnic proaspătă datorită impresiei de notație spontană. Iernile ei cu sclipiri de albastru sideral au o răceală nobilă, albul râvnind frumosul absolut prin candoare, după cum nudurile ei sub torida lene copleșitoare sunt un spectacol al uitării de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
construiesc teorii meteorologice și cosmologice naive, dar În care mitologia nu Își mai găsește loc: tunetul nu se datorează egidei agitate de Zeus, ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea apelor mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde sunt fixate stelele (P.-M. Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni din alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate. Viața se urzește aici după modelul regnului vegetal. Totul dă sentimentul că răsare și crește din ierburi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
vegetația luxuriantă din jur. În „zborul” nostru cu telegondola, pe deasupra miraculoasei jungle, ne umplem retina ochilor și sufletul cu priveliști extraordinare. La orizont Întrezărim fantastica Great Barrier Reef (Marea Barieră de Corali) și Green Island (Insula Verde), lacurile vrăjite cu sclipiri argintate. „Plutim” deasupra pădurii tropicale virgine, ca sub bagheta miraculoasă a zânei 186 pădurilor, prin ținutul aborigenilor, la 175 m Înălțime, circa opt kilometri, de vis. La umbra uriașilor și bătrânilor arbori ne copleșește diversitatea formelor de viață, vegetația suculentă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sute de metri pe pantele celui mai Înalt și celebru munte din lanțul Alpilor Sudici. Apoi, totul s-a transformat Într-o Întrecere acerbă, supraestimându-ne posibilitățile fizice. Atmosfera rarefiată schimbă puțin culorile Împrejurimilor, steiuri pustii de piatră, ghețari cu sclipiri demonice, lacuri glaciare, oglinzi de apă fosilă ce-și trimit curenți reci spre apus, croncănit funebru de vulturi ce plonjează cu mare rapiditate spre Înșfăcarea posibilei victime...Lipsa de oxigen, altitudinea, oboseala se fac simțite, Îmi curge puțin sânge din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a zonei. Pe parcursul a câtorva ore, străbatem toată lungimea fiordului până la Marea Tasmaniei, străjuit de peisajele dramatice ale munților Înalți acoperiți de păduri, stânci uriașe verticale și cascade care se revarsă de la sute de metri altitudine. În urma valurilor verzui cu sclipiri de jad despicate cu brutalitate ciclopică de vasul nostru se agită delfini jucăuși, adevărați acrobați În magistrale salturi aeriene, pe stânci Își fac siesta lucioasele foci și elefanți de mare, nelipsiții pinguini mici și zgribuliți se agită pe piciorușele lor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera, gemea și urla În răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, Întunecimile fioroase ale nopții Înalte... Și, Între cele patru hotare ale nesfârșitului, Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de Întuneric și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]