2,096 matches
-
viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își fac scrupule din a sacrifica un inocent ies la lumină într-un mod ce amintește de Boule-de-Suif, nuvela lui Maupassant. Din perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul lui P. Acțiunea dramei Passacaglia (1960) se petrece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
acestui fals, care marchează începutul propagandei negre în cinema, a fost fulminant. Trucajul vizual folosit a făcut apoi epocă în cinema : steagurile filmate erau mici, dar păreau mari proiectate pe ecran. Câteva luni mai târziu, Blackton și Smith, lipsiți de scrupule, fac un remake, intitulat Ridicarea drapelului american pe castelul Morro, fortăreața simbol care străjuia intrarea în portul Havana. De astă dată, contrafacerea era și mai grosolană : „Castelul Morro” nu era decât o pictură pe carton în fața căreia fâlfâia bucățica de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dintre proprietarul fermei și erou, despre soția mulatră ; - bătaia cu cuțitul de la fermă ; - secvența bătăii finale dintre negri, fermieri și bandiți ; - replica referitoare la triburile negre din Israel [27 august 1973]. Aceste vivisecții practicate pe peliculă erau însoțite și de scrupule „estetice”, ca la coaserea unui cadavru scos de la autopsie : Comisia de vizionare a filmelor revizionînd copia prescurtată cu 30’ a filmului DOI PE UN BALANSOAR a făcut observația de mai jos, de care vă rugăm să țineți seama. „A se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cunoscut pozitiv- negativ de până atunci, Pavel Stoian din Puterea și Adevărul, face greșeli mari, dar crede sincer în comunism și nu e pus pe căpătuială. Axente e un exemplar specific României comuniste fără comuniști, doar ariviști fără ideologie și scrupule, a anilor ’80. Imaginea aceasta e întărită și cu personajul secretarului de partid venit în locul onestului Vardaru, accidentat la inundații. Insul e o colecție de verbe ale limbii de lemn : „Dumneata dai prea multă amploare”, „Trebuie să cumpănim bine lucrurile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Iliescu, între 1990-1996, apoi între 2000-2004, și nu este sancționat de către o parte a societății, care vrea să "uite" ca să accelereze ritmul, totul este învăluit în mister, mascând adevărul despre trecutul multora. Cu excepția câtorva tornade care dezvăluie câte ceva... Numai că scrupulele de conștiință și familiaritatea regăsită cu mișcările de gândire din Europa și Statele Unite provoacă unora insomnii care, uneori, devin coșmaruri atunci când trezirea este prea brutală. Timpul dezvăluirii crimelor comunismului, pentru a relua formula istoricului Stéphane Courtois, a fost într-un
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Iliescu împreună cu Ceaușescu 64, lansează lozincile care vor căpăta imediat o tristă celebritate: "Noi muncim, nu gândim!" și "Moarte intelectualilor!" epitomă a violentului antiintelectualism căruia FSN îi îngăduie să se dezlănțuie și pe care va continua să-l stimuleze fără scrupul. Iliescu: fenomen sau sindrom? Fenomenul, poate chiar sindromul Iliescu, apare ca o componentă esențială, dar și paradoxală, a acestor primi ani de postcomunism. Desigur, după aproape o jumătate de secol de dictatură, după delirul Ceaușescu, zâmbetul perpetuu al lui Iliescu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu dălți subțiri a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
în anul 753 î.e.n., anul întemeierii Romei. Ideea identității romano-române, patentată de Micu, este reiterată în forță de A.T. Laurian, diseminatorul Școlii Ardelene și a paradigmei sale istoriografice în principatele danubiene. Gheorghe Șincai, în schimb, taie fără prea multe scrupule întinsele rădăcini ale (pre)istoriei romane din tabloul cronologic al istoriei românilor, fixând startul istoriei românilor în anul 86 e.n., odată cu războiul inițiat de Domițian Daciei aflată sub conducerea lui Diurpaneus Decebal. Abandonând latinitatea pură a românității, care in extremispresupunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii căreia nimic nu i se poate împotrivi. Cu toate acestea însă „mulți consideră că târgoveața din Bath este veridică.”386 Tot ce ține de ea stă sub imperiul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înainte poziția lui Titu Maiorescu față de el va fi una strict, sau aproape exclusiv oficială. Ca să-l viziteze trebuia să se înscrie în audiență, să fie bine îmbrăcat. Poetul are chiar emoții și amână de câteva ori o întâlnire, din scrupule de tot felul. Mai mult decât ne dau documentele nu putem avansa, dar sunt suficiente indicii să considerăm că Titu Maiorescu a cerut avizul medical al doctorului Isac pentru Eminescu și l-a preluat (primit) cu rezerve. El îl va
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
elogii se Întreține prin el Însuși. * „Nebunul nu este omul care și-a pierdut rațiunea; nebunul este cel care a pierdut totul, În afară de rațiune.” (G.K. Chesterton) Într-adevăr, aceasta este categoria cea mai relevantă de nebuni: dintr-un exces sau scrupul al conștiinței să ajungi să nu-ți mai găsești rostul În lume, sau să consideri că totul nu este decît deșertăciune. Însă mai este o categorie, și aceasta destul de remarcantă: a celor care cred, din aceeași supraestimare de sine, că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ale existenței lor, oamenii urmăresc, În primul rînd, impunerea intereselor și a orgoliilor lor. * „Dacă vei vedea doi bani În buzunar, să știi că pe unul a plîns cineva cînd l-a dat.” (N. Iorga) Cel care este lipsit de scrupule În obținerea banilor, ar trebui să știe că alții nu concep să-i obțină altfel decît prin muncă cinstită și prin multe sacrificii. * „Pasărea din cușcă te Învinuiește cîntînd.” (N. Iorga) Mai mult chiar, are o demnitate a ei: „Privighetoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să lege „adevărul” de conștiință, crezînd că astfel Îi asigură o demnitate, uitînd faptul că, de cele mai multe ori, conștiința este un factor care tulbură adevărul (ex.: teama unora de propria conștiință, sau tendința altora de a suprasolicita valoarea adevărului prin scrupule de conștiință). * Suferința - factor de remodelare spirituală „Cine știe să sufere totul „poate Îndrăzni totul.” (Vauvenargues) Unii reflexologi merg chiar mai departe, spunînd: „A suporta Înseamnă a birui destinul nostru” (La Bulwer Lytton). Credem și noi că suferința conștiinței este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dostoievski, deoarece Îl considera condiția psihologică de bază pentru realizarea stării de suferință, fără de care „conștiința” nu se naște: „Suferința? Dar este singura cauză a conștiinței”. * „CÎnd mă analizez, mă detest. CÎnd mă compar, sînt mulțumit.” (B. Pascal) Din fericire, scrupulul conștiinței proprii cu privire la imaginea de sine, provenit din „complexe” și din „rezistențe interioare”, este atenuat, adesea, de realizarea faptului că nivelul valoric al personalității altora este sub cota deprecierii fixate de propria autodepreciere. * „Să te gîndești că nu se află
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
săvîrșite În gînd, Înainte de a fi traduse În fapte.” (J. Lubbok) În mod paradoxal, adevărata slăbiciune a „păcatului” este cea pe care o dovedim În intențiile noastre intime, În tendințele noastre primare, care n-au apucat Încă să fie supuse scrupulelor cenzurii conștiinței noastre. * „Ai dreptul să ierți vinovatul, dar nu să-i ierți și greșeala.” (N. Iorga) Pentru că, spune P. Syrus: „Cine trece cu vederea greșeala, Îndeamnă la fărădelege”. * „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de-a fi achitat de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bune; dacă Însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde și mintea pe care o ai”. * „Omul este prin natura sa o ființă socială.” (Fr. Fenelon) Văzînd Însă cît de mult este omul de astăzi centrat pe realizarea, fără scrupule, a propriilor scopuri și interese, sîntem tentați să nu mai credem Întru totul, În remarca de mai sus - omul de azi este social atît cît acest fapt Îl ajută să-și realizeze propriile interese!... * „Poți dobîndi totul În singurătate În afară de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atitudinei energice a președintelui care pricepuse intenția individului Rudăreanu de a compromite pe studenți prin provocarea unei bătălii în regulă, totul s'a petrecut în liniște, iar tânărul provocator, rău montat, pricepu că era [să] fie victima unui mișel fără scrupul. Văzându-și planul dejucat, Rudăreanu insultă pe d. Becescu cercând cu ori ce preț a provoca scandalul. Afirmă că d-sa ca președinte a încasat pe socoteală proprie, taxele în bani ce primise de [la] mai mulți membri de onoare
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
nu roși în public, mirosuri neplăcute etc. g) Fobii legate de relațiile publice: fobia de a nu comite gafe, impolitețe, de a nu uita, de a nu greși, de a nu comite crime involuntare etc. h) Fobii morale și religioase: scrupule, mărturie mincinoasă, păcat, sacrilegiu etc. Sindroamele psihopatice Sindroamele psihopatice sunt alterări sau trăsături anormale de caracter (caracteropatii) care se manifestă în activitatea voluntară a individului, în relațiile acestuia cu lumea și cu el însuși. Ele se caracterizează prin dizarmonie, dezechilibru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ei sunt persoane înclinate către introspecție. 3) Psihopații timorați Sunt personalități apropiate de cei deprimați, descriși mai sus. Ei se caracterizează printr-o lipsă de securitate interioară și o lipsă de încredere în ei. Comportamentul lor etic este dominat de scrupule. Pe acest teren se dezvoltă, de regulă, procesele obsesionale. 4) Psihopații fanatici În această categorie sunt incluși cei care-și exagerează meritele personale, supraestimându-și opiniile. Fanaticul este o personalitate de tip expansiv, care se supraestimează, este virulent, conflictual, agresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
moral, între două momente: trecerea la act și consecințele actului realizat. Trecerea la act presupune evaluarea consecințelor: pot face?, îmi este permis?. Ce mă oprește să fac răul și ce mă îndeamnă să fac binele? Conștiința morală se manifestă prin scrupule. Dar dacă realizez actul dorit sau propus? Din nou conștiința morală va interveni ca factor de evaluare: am făcut bine?, am greșit?, trebuia să mă abțin?, am prejudiciat pe altul?, m-am dezonorat pe mine prin actele comise?. Dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intenții și de consecințe. Cine se opune acestora? Conștiința morală. Ea este instanța de cenzură a actelor Eului. Cenzura conștiinței morale privește cele două aspecte sau momente ale acțiunilor Eului: intențiile și consecințele actelor acestuia. Cenzura intențiilor este realizată de scrupulele morale, care mă avertizează, oprindu-mă de la trecerea la acțiune. Ele îmi arată că ceea ce fac este nepermis, în contradicție cu legea morală și mă obligă la reținere sau la renunțarea completă. Cenzura consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
arată că ceea ce fac este nepermis, în contradicție cu legea morală și mă obligă la reținere sau la renunțarea completă. Cenzura consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței. De regretul de a fi comis acte nepermise moral, imorale, reprobabile. Dacă scrupulele mă avertizează, remușcările mă condamnă, mă culpabilizează, mă fac să sufăr. Orice remușcare este însoțită de o durere morală, pe când scrupulele determină o rușine morală. În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În cel de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței. De regretul de a fi comis acte nepermise moral, imorale, reprobabile. Dacă scrupulele mă avertizează, remușcările mă condamnă, mă culpabilizează, mă fac să sufăr. Orice remușcare este însoțită de o durere morală, pe când scrupulele determină o rușine morală. În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În cel de al doilea caz mă întreb: cum de m-am gândit că ași putea face așa ceva?. Dacă am făcut, am remușcări. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În cel de al doilea caz mă întreb: cum de m-am gândit că ași putea face așa ceva?. Dacă am făcut, am remușcări. Dacă intenționez să fac, intervin scrupulele care mă opresc. Suferința psiho-morală este, prin urmare consecința actelor mele reprobabile, pe care conștiința morală le atribuie Eului personal, de regulă ca pe niște vinovății pe care Eul trebuie să le repare. 3) Consecințele actelor Eului Din cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]