29,685 matches
-
serviciul social. Rochia se destramă, mătasea desfăcându-se la fiecare cusătură, tulul explodând în afară, și Brandy zice: — Tipului ăstuia, detectivului ăstuia îi zic: „Nu“, și el zice: „Bun“. Zice că-i place un puști care știe să păstreze un secret. La o deraiere poți strânge câte două sute de creioane odată. Becuri încă perfecte, care nu scot zdrăngănitul ăla înăuntru. Chei neștanțate cu sutele. În camionetă locul era limitat și, oricum, pe-atunci soseau deja alte camionete cu oameni lopătând cereale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încremenire, asigura o perfectă "funcționare realistă" după cum spunea chiar Mihai Mihail, nimeni nefiind tentat să dea din coate, pentru a urca și toți străduindu-se să-și păstreze locul printr-o cît mai bună și eficientă activitate. Tot Mihail introdusese secretul absolut al veniturilor, nimeni din Serviciu neștiind cîți bani încasează un altul, lefurile și alte prime fiind vărsate în contul personal al fiecăruia așa încît era foarte probabil ca un șef de divizie să aibă o leafă mai mică decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Puteai să nu știi decît cîteva dintre ele, mai de suprafață, asta îți permitea să supraviețuiești în Serviciu pînă la pensie, dar cu siguranță locul tău nu era decît unul de margine, la fel de superficial pe cît de superficial cunoscător al secretelor erai. Bîlbîie înțelese destul de repede că nu dorința de acțiune, puterea de muncă ori devotamentul erau factorii care să te introducă în mai adîncul vieții Serviciului, ci calitățile tale personale, particularitatea ta. Fiecare om era folosit de Mihail în funcție de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
telefonic de Mihail. I-a răspuns atunci cum se cuvine și directorul Serviciului, după cîteva secunde de pauză, i-a spus cu voce egală "cînd termini, îmi raportezi direct mie". Asta înseamnă că misiunea se afla sub cel mai mare secret, rezultatul investigației sale privindu-l doar pe Mihai Mihail. N-a schimbat decît cîteva cuvinte, dar a simțit că deja transpirase deasupra buzei, picurii sărați alunecînd încet pe la colțul gurii. Și-a scos batista, s-a șters îndelung, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de negustori prin Moldova, despre crime oribile pentru pămînt în Banat, despre escrocherii financiare ori furturi răsunătoare din depozitele armatei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult, mult mai bine. Asta era desigur unul din "secretele" meseriei, niciodată nu-ți puteai da seama dacă era înainte ori după chef. Era destul de tîrziu, dar nu atît de mult, încît să se îngrijoreze de soarta ziaristului. De fapt nu simțea nici o obligație, asta fusese viața lui pînă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihai Mihail l-a oprit. "Interesant, domnule Leonard. Un restaurator din Medgidia spune că un lucru povestit e la fel de real ca și unul petrecut în realitate... Te rog să ții minte chestiunea aceasta. E o descoperire epocală, domnule. Epocală. Este secretul politicii moderne, care acum se face cu telefonul, cu ziarul, cu radioul. Ceea ce se spune este la fel de adevărat ca și ceea ce se face. Uneori chiar mai adevărat și, în orice caz, mai puternic decît dacă s-ar fi petrecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
începeau într-un fel și se terminau cu totul neașteptat. Avea convingerea că în curînd, de pe o zi pe alta, va fi avansat și atunci i se va da pe mînă un birou. Un birou însemnînd în fapt accesul la secrete care ar putea să-i dea o imagine coerentă a ceea ce făcea. Chinul cel mare la Serviciu era că funcționarii pînă la un anumit grad nu-și puteau da seama la ce anume lucrează. Trebuiau să îndeplinească misiunea încredințată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uzul cadrelor superioare, deși era numai adjutant se considera totuși un cadru bine pregătit, deci superior, dar știa prea bine că orice servitor, oricît de devotat ar fi stăpînului său, pînă la urmă ajunge să dezvăluie și cele mai ascunse secrete. La mijloc puteau fi două motive, fie că se sătura pînă peste poate de "bunăvoința" stăpînului și așa își mai descărca nervii, fie că voia să arate cît de apropiat îi este, uneori, în fața ascultătorului, întîmplător servitorul substituindu-se, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copt fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu și ei secretele stăpînilor. Dar adjutantul Popianu era un spirit științific și de aceea l-a pus pe Hariton, care printre altele era și un fel de chimist al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice clipă am o ceașcă gata pregătită." K.F. s-a aplecat pînă aproape de urechea lui, de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzită. Nu era nimeni în toată Vila care să-i asculte, dar gestul ținea de presupusul secret ce i l-a împărtășit. Nespus de repede și guvernanta domnișoarei Sofie se încadra în schema veche, știută bine de adjutantul Popianu. "Știți, nu bea nimic altceva decît ceai de tei îndulcit cu miere. Iar de mîncat, nu mănîncă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ședința era închisă, cum era și firesc, dar nu lipsea aproape nimeni, nici din opoziție, nici din partea guvernării, pentru că Mihail reușea în cel mult douăzeci de minute să prezinte situația adevărată a țării, fie internă, fie externă. Aici era și secretul supraviețuirii sale într-o atît de agitată și schimbătoare situație politică, Mihail era un tehnician, poate singurul în adevăratul sens al cuvîntului, un tehnician de care toată lumea politică avea nevoie. Fără el ar fi fost orbi și surzi pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se spunea de către toată lumea, dar poate că numele său era altul, cu totul altul, altfel suna fleșcăit moarte. Leonard Bîlbîie însă nu știa mai nimic. De aceea și reușea să se îmbete atît de repede, încît să-i spună un secret atît de serios. Dacă într-adevăr era vorba de Serviciul lui Mihail în care urma să ajungă. L-a privit cu severitate, cît putea să mai fie de sever după atîta vin, și-a trecut palma peste obraz, era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui de a zîmbi nu-l avantajează deloc. "Și ceai, domnule Popianu, e ceai verde, știți, ceaiul verde..." A dat aprobator din cap, și-a încrețit fruntea și s-a străduit să se arate încîntat și mai ales cunoscător în secretele ceaiului verde. Avea gust de leșie și îi făcea gura ca de tablă. Dacă domnișoara K.F. continua tot așa o să o șteargă cît se poate de repede și îi va face o vizită adevărată lui Hariton. O să găsească el ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo. Asemenea italianului erau numai cîțiva temerari, să zicem Nansen și Munthe. La care trebuia adăugat, neapărat, Sven Hedin. Adică nu adăugat, ci pus în fruntea listei, dacă era îngăduit să se întocmească o listă cu astfel de oameni. În secret prințul Șerban dorea să-i semene lui Hedin, de aceea se și aventurase în Africa, chiar în zona în care se desfășurase tragedia generalului Gordon, despre care Hedin scrisese atît de bine și de simțit. Dar cum să fii Hedin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu doar pentru că îl cunoștea pe Șerban Pangratty, ci mai ales pentru că se pricepea la oameni. Dincolo de încîntare, toți în jurul lui Balbo erau încîntați, poate aici se găsea secretul succesului său european și chiar mondial, reușea să-i vrăjească pe cei din preajma sa, mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul pe lume, dincolo de încîntare se afla uimirea, poate chiar teama. Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică o resorbție, cum spunem noi în pirotehnie." Șerban Pangratty se lumină dintr-o dată, de parcă i s-ar fi relevat un mare secret, "formidabil, domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie să fi fost, o implozie. De aceea nu l-au mai găsit, n-au găsit nimic din el. Tănase Berzea nu mai avea nimic în el, se golise, era doar un perete subțire în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era și faptul că o asemenea ofensivă se pregătește cu deosebită grijă, iar una dintre măsurile de siguranță este aceea de a "pieptăna" drumurile, trecerile, de a pune la popreală suspecții, de a strînge bine chingile poliției. Cînd există un secret important, obligatoriu apar în preajmă și cei care vor să-l afle era una din axiomele pe care le descoperise singur, dar care fusese studiată și învățată științific de cei care-l vînau, oamenii colonelului Nicolaj, șeful serviciului de contraspionaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea face mai mult decît unul plin de har și altădată cel plin de har și nestăpînit putea da buzna unde cuminții, înțelepții și prudenții dădeau doar tîrcoale. Cu vremea, felul acesta de a folosi oamenii a devenit unul din secretele eficienței, ale succesului său. Cînd a devenit puternic, atunci, pe malul Dunării, cînd a omorît primul om din viața sa cu mîinile lui, mai muriseră alții din pricina hotărîrilor sale, bune sau rele, dar era altceva, cu totul altceva, atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui, mai muriseră alții din pricina hotărîrilor sale, bune sau rele, dar era altceva, cu totul altceva, atunci nu se gîndea că va fi vreodată puternic, dar cînd a devenit s-a străduit să ascundă cît a putut de mult acest secret. De aceea, aparent, lua măsuri bizare, dădea dispoziții fără noimă pentru cei care le primeau, păstrînd pentru el, cu avariție, cu gelozie, înțelesul acestora. Și ținea atît de mult la acest fel de a lucra, încît nu dădea nimănui nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
da seama că un agent a fost uitat pentru că în referatele centralizatoare pseudonimul acestuia nu-și mai făcea apariția. Dar tot atît de bine se putea ca omul să fi răposat ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin curioși funcționari din lume. Foarte ușor puteai crede că este vorba de indiferență, dar nu era așa. Erau pur și simplu buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie lichidat, ci doar să delireze. Într-un asemenea moment poți să-l iei în stăpînire foarte ușor pentru că ești singurul care știi de ce delirează, cine i-a provocat suferința. Este foarte important să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul este puternic. El o știa prea bine și mai știa că este cel mai puternic om din țară, deoarece deținea cele mai multe secrete. Era printre puținii, dacă nu singurul care nu putea fi înlăturat, ci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
delireze. Într-un asemenea moment poți să-l iei în stăpînire foarte ușor pentru că ești singurul care știi de ce delirează, cine i-a provocat suferința. Este foarte important să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul este puternic. El o știa prea bine și mai știa că este cel mai puternic om din țară, deoarece deținea cele mai multe secrete. Era printre puținii, dacă nu singurul care nu putea fi înlăturat, ci numai distrus. De aceea își pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a provocat suferința. Este foarte important să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul este puternic. El o știa prea bine și mai știa că este cel mai puternic om din țară, deoarece deținea cele mai multe secrete. Era printre puținii, dacă nu singurul care nu putea fi înlăturat, ci numai distrus. De aceea își pierdea atîta vreme în discuții aproape galante cu mai-marii politicii, voia să-și creeze un ecran de protecție psihologică. Oricărui om îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]