3,068 matches
-
-i acoperea gâtul și o pălărie neagră cu boruri bretone Întoarse În sus de jur Împrejurul capului. — Bună dimineața, i-am răspuns cât de amabil am putut În mahmureala mea care semăna cu mieunatul jalnic al unui cotoi. Dumneavoastră trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am zis descuind ușa biroului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sus de jur Împrejurul capului. — Bună dimineața, i-am răspuns cât de amabil am putut În mahmureala mea care semăna cu mieunatul jalnic al unui cotoi. Dumneavoastră trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am zis descuind ușa biroului. Din ce parte a Bavariei sunteți? Accentul era inconfundabil. — Regensburg. — E un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mă bucur să aflu asta, i-am răspuns. Sosi cafeaua și, În timp ce secretarul său se strecura afară pe ușă, Jeschonnek se uită după el cu o privire care-i trăda disconfortul: — Nu mă pot obișnui să am un bărbat drept secretară, mărturisi el. Desigur, Înțeleg că locul unei femei este acasă, să aibă grijă de familie, dar am o mare slăbiciune pentru femei, Herr Gunther. Cred că mai repede mi-aș lua un asociat decât să-mi iau ca secretară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mutat greutatea corpului pe piciorul din spate. — Bună ziua, am strigat Înainte să ajungem chiar lângă el. Dumneavoastră sunteți șeful de echipă? l-am Întrebat, dar nu mi-a răspuns. Mă numesc Gunther, Bernhard Gunther. Sunt detectiv particular, iar aceasta este secretara mea, Fräulein Inge Lorenz. I-am dat legitimația mea. El a Înclinat din cap spre Inge și apoi și-a Întors privirea la licența mea. Felul lui de a se purta avea o precizie simplă care părea aproape simiană. — Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să ajungă la un rapid acord contractual pentru despăgubire. Da, zise Marlene cu un lung oftat. Da, desigur. Am așteptat ca ea să spună ceva, după care, până la urmă, m-am adresat eu ei: — Mi se pare că dumneavoastră erați secretara lui Herr Pfarr la Ministerul de Interne. — Da, așa este. Nu-mi oferea nimic mai mult decât ar fi făcut-o privirea umbrită a unui jucător de cărți. — Mai lucrați Încă acolo? — Da, zise ea, ridicând ușor indiferentă din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și strânse din ochi când fumul Îl Înțepă În ochi. Vrei să-ți chem un avocat? — Nu, mersi. Dar dacă tot ai chef să faci un favor pentru un fost polițist, e ceva ce ai putea să faci. Am o secretară, Inge Lorentz. Dacă vrei, ai putea să-i dai un telefon ca să o anunți că sunt reținut. Îmi dădu un creion și hârtie și am notat trei numere de telefon. Inspectorul părea un tip cumsecade și am vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Jost Îl privi un moment pe inspectorul său, după care se uită la mine: — Numai că vezi tu, colegului meu i se pare cam improbabilă. — Asta ca să vorbim În termeni frumoși, vorbă-lungă, bombăni Dietz, care de când Îmi speriase de moarte secretara și făcuse țăndări ultima mea sticlă de băutură bună, părea să fi devenit și mai urâcios. Jost era un bărbat Înalt, cu Înfățișare ascetică, cu un chip care avea permanent expresia surprinsă a unui cerb și cu un gât groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
antrenați să se descurce fără el de dragul patriei-mamă. În fiecare săptămână, colecta era responsabilitatea unei organizații diferite, iar În săptămâna aceasta era cea a lucrătorilor feroviari. Singurul lucrător feroviar care mi-a plăcut vreodată era tatăl lui Dagmarr, fosta mea secretară. Nu trecuse mult după ce Îmi mușcasem buza și Îi dădusem unuia dintre ei 20 pfeningi, că un pic mai Încolo pe stradă am fost solicitat de un altul. Mica insignă din sticlă pe care o primeai pentru contribuția ta bănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
editat de revista Interval în 2003. În 2004 i-a apărut romanul Est-falia (Paralela 45). A publicat proză și recenzii în revistele Vatra, Observator cultural, Dilemateca. A lucrat ca scenaristă la MediaPro Pictures, București. În 2010 a publicat romanul Poemele secretarei (Cartea Românească). În 2012 a obținut titlul de doctor în filologie la Facultatea de Litere din București. IOANA MORPURGO este autoarea romanelor Fișă de înregistrare (Polirom, 2004) și Imigranții (Polirom, 2011). A început, în 2004, un doctorat pe tema culturii
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
la Colleen. Apoi Jack se opri. Lisa aștepta să înceapă să îi povestească și de restul personalului ei. Dar Jack tăcea în continuare. —Asta e? Cinci oameni? Cinci? Îi venea să râdă de toată nebunia asta. La Femme până și secretara ei avea o secretară. —Ai, de asemenea, și un buget generos pentru colaboratori, promitea Jack. Vei putea să acorzi comisioane membrilor personalului și să folosești consultanți, fie că sunt cei obișnuiți, fie că sunt noi. Lisa simțea că o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se opri. Lisa aștepta să înceapă să îi povestească și de restul personalului ei. Dar Jack tăcea în continuare. —Asta e? Cinci oameni? Cinci? Îi venea să râdă de toată nebunia asta. La Femme până și secretara ei avea o secretară. —Ai, de asemenea, și un buget generos pentru colaboratori, promitea Jack. Vei putea să acorzi comisioane membrilor personalului și să folosești consultanți, fie că sunt cei obișnuiți, fie că sunt noi. Lisa simțea că o apucă isteria. Cum de ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el. Primul meu gând s-a-ndreptat către bătrân. I-am dat blană, am străbătut în viteză cele șase străzi până la primărie, i-am predat mașina lui Sidwell, apoi am luat liftul spre birourile de la etajul patru ale comandantului Thad Green. O secretară mă invită în sanctuarul șefului, unde, în fotolii de piele asortate, erau așezați Lee Blanchard, mai mulți mahări decât văzusem eu vreodată la un loc și un bărbat slab ca un țânțar, într-un costum de tweed, cu vestă. Secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
secretară mă invită în sanctuarul șefului, unde, în fotolii de piele asortate, erau așezați Lee Blanchard, mai mulți mahări decât văzusem eu vreodată la un loc și un bărbat slab ca un țânțar, într-un costum de tweed, cu vestă. Secretara mă anunță: — Polițistul Bleichert. Mă lăsă apoi acolo, conștient că uniforma îmi atârnă ca pe gard pe corpul slăbit. Apoi Blanchard, care era îmbrăcat în pantaloni sport și un sacou maro, de colegiu, se ridică în picioare și făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
știind că mă citise. Apoi m-am desprins din brațele si și am pornit cu mașina spre centru, spre „toate alea“. • • • Ceasul din anticamera lui Thad Green bătu ora șase, dar nici urmă de Lee. La șase și un minut secretara lui Green deschise ușa de la cabinetul lui și mă pofti înăuntru. Comandantul ridică privirea și întrebă: — Unde-i Blanchard? El e cel cu care voiam de fapt să discut. Nu știu, domnule, i-am răspuns, luând poziția de drepți. Green
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la Metropolitană nu aveau cum să-i pună în cârcă lui Lee treaba asta. Dar apoi am auzit niște zvonuri de sus, sus de tot. Comandantul Horrall anulase mandatul de urmărire generală și ordonase „să nu se mai tulbure apele“. Secretara lui Thad Green i-a spus lui Harry Sears că auzise cum că Lee va fi dat afară din Departamentul de Poliție din Los Angeles dacă nu apare în termen de treizeci de zile de la data dispariției sale. Luna ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un caz mai vechi, la care ați colaborat cu Omuciderile. — Aha. Să-nțeleg că lucrați la Biroul Omucideri? — Nu, la Patrulă, la secția Newton. Meeks se așeză la birou. — Un pic cam departe de jurisdicția ta, nu-i așa? Iar secretara mi-a spus că ești detectiv. Am închis ușa și m-am sprijinit de ea. — Este o problemă personală. — Atunci îi vei depăși pe cei douăzeci de caralii negri și căcăcioși de la secția ta. Sau nu ți-a spus nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din Beverly Hills. Am cheltuit tot mărunțișul ca să aflu ceea ce doream. Le-am spus telefonistelor de serviciu că-i o urgență a poliției, iar ele mi-au făcut legătura cu medicii la numerele lor de acasă. Medicii și-au trimis secretarele la birouri să verifice registrele, urmând să mă sune ulterior la El Nido. Toată acțiunea a durat două ore. Iată ce am aflat până la urmă: Pe data de 11 ianuarie 1947, după-amiază târziu, o anume „doamnă Fickling“ și o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
suport, iar Rhyme începu să citească atent prima pagină. Se opri și spuse: - Comandă: întoarce pagina. Spărgătorii au pătruns în birou prin tăierea colțului geamului de la ușă, lucru care le-a permis deschiderea yalei de pe interior. Mai departe, între anticamera secretarei și camera în care procurorul lucra zi de zi, era o ușă confecționată din lemn gros și avea două încuietori. Acest lucru i-a descurajat pe spărgători. Anchetatorii au găsit pe masa secretarei niște fibre, lucru foarte interesant în opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
yalei de pe interior. Mai departe, între anticamera secretarei și camera în care procurorul lucra zi de zi, era o ușă confecționată din lemn gros și avea două încuietori. Acest lucru i-a descurajat pe spărgători. Anchetatorii au găsit pe masa secretarei niște fibre, lucru foarte interesant în opinia lui Rhyme. Raportul indica însă numai culoarea acestora: majoritatea albe, câteva negre și una singură roșie. Nimic altceva. Au mai găsit tot acolo două fragmente de foiță din aur. Tot anchetatorii au dedus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și una singură roșie. Nimic altceva. Au mai găsit tot acolo două fragmente de foiță din aur. Tot anchetatorii au dedus că spargerea avusese loc după ce personalul de serviciu terminase tura; asta însemna că fibrele nu proveneau de la Grady, de la secretara sau de la vreo persoană care se aflase acolo în mod legitim, ci probabil de la intruși. Rhyme termină de lecturat ultima pagină: - Asta e tot? - Bănuiesc că da. - Comandă: telefon, rosti încruntat Rhyme. Sună: Peretti virgulă Vincent. Rhyme era cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre fibrele găsite. Compoziția chimică, lungimea, diametrul, culoarea exactă, vopseaua folosită... - Stai puțin să iau un pix. Gata, continuă. - De asemenea, am nevoie de urmele de pantofi lăsate la fața locului și de toate lucrurile care se găseau pe masa secretarei în acel moment, pe rafturi, în dulapuri sau pe pereți. Și poziția exactă în care au fost găsite de anchetatori. - Tot ce a putut fi atins sau mutat de răufăcători? Bine, cred. Vom... - Nu, Vince. Tot ce a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dulapuri sau pe pereți. Și poziția exactă în care au fost găsite de anchetatori. - Tot ce a putut fi atins sau mutat de răufăcători? Bine, cred. Vom... - Nu, Vince. Tot ce a fost în încăpere. Totul. Agrafe, poze cu copiii secretarei, mucegaiul din sertare. Nu-mi pasă dacă au fost atinse sau nu. - În regulă, spuse Peretti. Voi pune pe cineva să se ocupe de asta. Rhyme era ușor nemulțumit, întrucât nu înțelegea de ce nu se ocupă Peretti însuși de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
te uiți puțin pe el? Pe foaia din interior era scris „L.R. - După cum a fost cerut. V.P.” Rhyme citi detaliile raportului, asistat de Thom, care îi întorcea foaia când acesta solicita acest lucru. Fusese întocmită o investigație suplimentară a biroului secretarei, așa cum Rhyme ceruse, și se identificaseră toate amprentele, fiind pe deasupra și fotografiate. Citi cu atenție sporită de câteva ori, închizând din când în când ochii pentru a vizualiza în minte locul. Apoi citi analiza completă a fibrelor găsite. Cele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să studieze amănunțit raportul despre spargerea din biroul lui Grady, iar Mel Cooper căuta de zor detalii despre fibrele găsite de echipa de intervenție la locul faptei. Analiza urmelor de pași arătase că infractorul zăbovise cel mai mult în dreapta biroului secretarei. În această porțiune a încăperii, era un singur lucru notabil: organizatorul secretarei. Și singura mențiune pentru aces sfârșit de săptămână era legată de recitalul lui Chrissy Grady de la Școala Cartierului. Ceea ce însemna că spărgătorul și-a notat această informație mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cooper căuta de zor detalii despre fibrele găsite de echipa de intervenție la locul faptei. Analiza urmelor de pași arătase că infractorul zăbovise cel mai mult în dreapta biroului secretarei. În această porțiune a încăperii, era un singur lucru notabil: organizatorul secretarei. Și singura mențiune pentru aces sfârșit de săptămână era legată de recitalul lui Chrissy Grady de la Școala Cartierului. Ceea ce însemna că spărgătorul și-a notat această informație mai mult ca sigur. În ceea ce privește identitatea atacatorului, Rhyme bănuise că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]