2,135 matches
-
particule cu dimensiuni între 39-63 um<br> -"arenite" (nisipuri) cu dimensiuni până la 2 mm <br> -"pietriș"<br> -"grohotiș". Diverși autori prezintă limite dimensionale diverse ale acestor clase, insă dimensiunile prezentate mai sus sunt larg acceptate în lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
br> -"arenite" (nisipuri) cu dimensiuni până la 2 mm <br> -"pietriș"<br> -"grohotiș". Diverși autori prezintă limite dimensionale diverse ale acestor clase, insă dimensiunile prezentate mai sus sunt larg acceptate în lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare de liant
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare de liant (material de cimentare) de diverse tipuri. Este realizată prin minerale argiloase (filosilicați), carbonați (CaCO), silice amorfa (SiO) și oxi/oxihidroxizi de Fe (FeO(OH)). 2. Rocile sedimentare chimice iau naștere
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
prin precipitația soluțiilor marine saturate că evaporite (Carbonați, Sulfați, Halogenuri etc.). 3. Roci sedimentare de origine biotica (biogene) sau Biolite se formează prin activitatea organismelor, vii sau moarte, de exemplu: turba sau cărbune inferior din resturi de plante carbonizate. 4. Sedimentele reziduale sau "rocile reziduale" se formează din rocile descompuse de factorii chimici din atmosferă; exemple de asemenea roci sedimentare sunt: lateritul (pe seama rocilor cu conținut în fier) bauxita, (roci calcaroase) și caolinul (pe seama feldspaților din granit, riolit, arkoze). Rocile sedimentare
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
și 12000 de varietăți. După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe, în primele faze se formează "turba". Prin migrația marilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente, creându-se temperaturi și presiuni ridicate, care intensifica procesele de incarbonizare, presiunea elimina apă din "turba" astfel ia naștere "cărbunele brun" (Lignit). Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din "cărbunele brun" rezultând cărbunii cu cea
Cărbune () [Corola-website/Science/304844_a_306173]
-
denumirea provine din latină "Ruthenia" = Rusia patria descoperitorului său) "Karl Ernst Claus" care a descoperit metalul în anul 1844, demonstrând că după scufundarea platinei brute în "apa regală" (un amestec de acid azotic și acid clorhidric) rămâne pe fund un sediment insolubil, acest sediment fiind un element nou.Rutheniul este în 1827 descoperit de Berzelius și "Gottfried Osann", care la fel dizolvă platină brută în apă regală, pe când Berzelius consideră acest sediment irelevant, Osann este convins că a descoperit trei metale
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
latină "Ruthenia" = Rusia patria descoperitorului său) "Karl Ernst Claus" care a descoperit metalul în anul 1844, demonstrând că după scufundarea platinei brute în "apa regală" (un amestec de acid azotic și acid clorhidric) rămâne pe fund un sediment insolubil, acest sediment fiind un element nou.Rutheniul este în 1827 descoperit de Berzelius și "Gottfried Osann", care la fel dizolvă platină brută în apă regală, pe când Berzelius consideră acest sediment irelevant, Osann este convins că a descoperit trei metale noi, numind combinația
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
acid azotic și acid clorhidric) rămâne pe fund un sediment insolubil, acest sediment fiind un element nou.Rutheniul este în 1827 descoperit de Berzelius și "Gottfried Osann", care la fel dizolvă platină brută în apă regală, pe când Berzelius consideră acest sediment irelevant, Osann este convins că a descoperit trei metale noi, numind combinația rutheniu.Acest procedeu este deja folosit în 1807 de Jedrzej Sniadecki numind elementul 44 "Vestium" mai târziu neputând demonstra acest lucru își retrage pretenția de descoperitor. Frecvent rutheniul
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
încă din anul 1875 de savanți germani, care nu o pot crește în condiții de laborator, primul care o studiază mai în amănunt este doctorul Giulio Bizzozero, pentru că în anul 1889 profesorul Walery Jaworski (Universitatea Jagellonă din Cracovia), care studia sedimentele rezultate în urmă spălaturilor gastrice, să identifice aceste bacterii cu forma caracteristică de helix (pe care le numește "Vibrio rugula"), ca fiind responsabile de patogenitatea afecțiunilor gastrice. Observațiile sale rămân în mare parte necunoscute pînă în anii 1980, ani în
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
de carburant în industria automobilului, combătând concepția lui Henry Ford. Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente.Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de ca. 350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
petrecând două luni și jumătate pe continentul antarctic, într-o echipă de cercetare alături de două femei, cercetătoare în domeniul biologiei și biochimiei, primele românce în Antarctica. Scopul cercetării a fost, în afară de preluarea bazei, cel de a preleva probe de sol, sedimente și microorganisme de pe continentul înghețat. La data de 13 ianuarie 2006, a avut loc inaugurarea primei stații românești permanente de cercetare și explorare din Antarctica, Stația Law-Racoviță. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviță a fost oferită României de către Divizia Antarctică
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
cu văi largi și frecvente alunecări de teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în culoarul Vlădeni, pe văile Comana, Lupșa, Șinca, Ormeniș, precum și în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și conurile de dejecție ale rîurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare. Perșanii sînt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sînt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
de Olt prin străpungerea unui complex de roci de origini și duritdți diferite. Incadrată de culmi ale caror înălțimi se mențin aproape la același nivel (700-800m), valea se adîncește cu 100-250 m, Oltul și-a format drum spălînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind roci dure să-și croiască un defileu prin îngustimile căruia își strecoară apele. Eroziunea diferențiată a creat în acest mozaic litologic o alternanță de strîmtori și mici depresiuni apărute mai ales la confluența Oltului cu afluenfii săi
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului paleogen (mai tînăr și dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit, acoperind (șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa îndepărteze, parțial
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
cuarțos — cu participarea largă a cuarțului (fapt vizibil în Masivul Omu, unde cuarțul lăptos apare frecvent la zi, imprimînd peisajului o notă specifică prin culoarea sa alb-strălucitoare) și dintr-un nivel sericito-cuarțos. Formațiunile sedimentare sînt alcătuite în primul rînd din sedimente triasice — dispuse în sinclinalul Iacobeni — și cretacice (cenomaniene), care apar în zona de obîrșie a pîrîului Runcu și a Someșului Mare. Și unele și altele sînt puțin răspîndite. Mult mai extinse sînt formațiunile sedimentare eocene, aparținătoare flișului transcarpatic. Ele sînt
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
o crescătorie de oi, cu aproximativ 3500 exemplare, izolate pe una dintre insulele arhipelagului. Vegetația este în principal foarte scundă, ierboasă, iar pe măsură ce crește altitudinea, solul mineral nu mai permite creșterea vegetației. Nu există arbori pe insulă dar în unele sedimente au fost identificate trunchiuri fosilizate dovadă al unui trecut climateric diferit. Insulele au fost descoperite de expediția exploratorului francez "Yves Joseph de Kerguelen de Trémarec" în 1772, și au fost recunoscute de către expediția lui James Cook în 1776. Insulele au
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
din Munții Aninei în Munții Locvei, iar la intersecția ei cu Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei. Munții Banatului continuă spre nord-vest, dincolo de Depresiunea Caraș-Ezeriș (pe valea râului Caraș) cu Munții Dognecei, mai joși (615 m) și „înecați” în sedimente. Culoarul Timiș-Cerna și Munții Banatului au reprezentat în perioada daco-romană un teritoriu de populare intensa. Dierna (Orșova) și Ad Mediam (Mehadia) erau puncte de tranzit obligatoriu spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana. În secolele XIII -XIX au existat un intens schimb de
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4-7 generații mai înainte, ceea ce indică faptul că tigrul din Borneo ar fi dispărut acum aprox. 200 de ani. Cea mai evidentă dovadă este recenta descoperire a unui fragment de dinte printre sedimentele neolitice dintr-o peșteră din partea malaeziană a insulei (Sarawak). Datele molecularo-filogenice confirmă relațiile strânse de rudenie între speciile genului "Panthera" și demonstrează că tigrul s-a separat de linia ancestrală cu peste 2 milioane de ani mai devreme decât leul
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pentru bogăția istorică și culturală (parcuri, castele și orașe). Numele provine din Limba latină, fiind numită de romani "Liger", care este la rândul său transcrierea denumirii native galice a numelui fluviului. Denumirea galică provine din cuvântul galic "liga", ce înseamnă „sediment, depunere, aluviune”, și este și sursa cuvântului francez "lie", care la rândul lui este sursa cuvântului englez "lees" ambele cu sensul de depunere. În limba franceză un adjectiv derivat din denumirea fluviului este "ligérien", ca de exemplu în "le climat
Loara () [Corola-website/Science/301467_a_302796]
-
sulfați și sulfiți. Dar, intensitatea fenomenelor de levigare chimică a substratului geologic al cuvetei, este redusă în majoritatea cazurilor, datorită de regulă suprafeței mici de contact dintre apă și roca de bază aproape total acoperită, în timp relativ scurt, de sedimente. Levigare mai pronunțată este posibilă doar în primele faze ale inundării, sau în cazul în care cuveta lacustră este alcătuită din roci sedimentare, organogene sau de precipitație chimică, când transferul ionilor este mult mai accentuat. De amintit, că înainte de data
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
regiunii au jucat un rol important vântul și diferențele de temperatură. In urmă cu mai multe milioane de ani regiunea era o depresiune fapt care a permis formarea rocilor sedimentare din vale, materialul fiind adus de ape din Rocky Mountains, sedimentele cimentate sunt formate din gresii și calcare. Ulterior prin mișcările tectonice regiunea se ridică, depresiunea devenind un platou cu înălțimea de 300 de m. In ultimii 50 de milioane de ani rocile sedimentare cu o structură și o duritate diferită
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]
-
Paleoclimatologia este studiul schimbării climei de-a lungul întregii istorii a pământului. Se folosește de datele extrase din ghețari, inele de creștere ale copacilor, sedimente și roci pentru a determina stările anterioare ale climei terestre. Paleoclimatologii folosesc o varietate de strategii pentru a ajunge la teorii și concluzii finale. Dendroclimatologia - știință extragerii informației climatice din inelele de creștere ale copacilor. Inele copacilor existenți foarte bătrâni
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
perioade îndepărtate. Fosilele sunt datate prin datare radioactivă, margina de eroare fiind destul de mare. Inele pot oferi anumite informații privind precipitațiile și temperatura din acea epoca. Pentru o analiză a unei periode mai îndelungate, geologii extrag informații din straturile sedimentare. Sedimentele, uneori pietrificate, pot conține în unele cazuri rămășițe vegetale, animale, plancton sau polen, care pot fi atribuite unei zone climatice specifice. Moleculele de biomarcaj precum alkenonele pot dezvălui detalii privind temperatura lor de formare. Caracteristicile chimice, în special raportul Mg
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al comunei Aliman, satul Dunăreni. Rezervația naturală are o suprafață de 704 ha, și reprezintă o zonă de ape stătătoare (un lac de luncă format în urma procesele de eroziune și de depunere a sedimentelor fluviale pe o vale secundară), mlaștini și terenuri arabile, ce adăpostește și găzduiește specii protejate de păsări acvatice migratoare, cât și specii de păsări care iernează pe teritoriul ariei. "Pelecanus crispus, Aythya nyroca, Branta ruficollis, Chlidonias hybridus, Pelecanus onocrotalus, Phalacrocorax
Lacul Dunăreni () [Corola-website/Science/314025_a_315354]
-
fost inundată, formându-se o lagună de mică adâncime. În numeroasele adâncituri și spații goale dintre rămășițele de corali s-au acumulat diferite depuneri bogate în fosfor. Inundarea insulei cu astfel de substanțe a durat destul de mult, deoarece între timp sedimentele din lagună au suferit schimbări esențiale, cum ar fi îmbogățirea combinațiilor de fosfor existente. A urmat o perioadă lungă de ridicare a insulei. Apele din fundul lagunei s-au retras și pe atol au început să apară plantele. În prezent
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]