50,569 matches
-
în titlul-îndemn și detaliat de subtitlul explicativ al ediției românești (perfect găsit), demersul dovedește o inconsecvență copilărească. Mi se pare foarte ciudat și contradictoriu să argumentezi despre necesitatea și mijloacele unei relansări afective a individului recomandând ca soluție tocmai "controlul sentimentelor" și "modelarea gândurilor"! Căci aici e toată problema: obstacolele care apar în calea unei individuații capabile să genereze sentimentul reușitei provin din restricționări arbitrar exercitate din exterior. De ce și prin ce s-ar dovedi tipul de control propus de autorul
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
pare foarte ciudat și contradictoriu să argumentezi despre necesitatea și mijloacele unei relansări afective a individului recomandând ca soluție tocmai "controlul sentimentelor" și "modelarea gândurilor"! Căci aici e toată problema: obstacolele care apar în calea unei individuații capabile să genereze sentimentul reușitei provin din restricționări arbitrar exercitate din exterior. De ce și prin ce s-ar dovedi tipul de control propus de autorul cum să (sub justificare autocontrolului și a autoperfecționării) mai bun decât celelalte? Dezirabil ar fi ca acest control să
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
și să-l trezească din hipnoza părintească a atâtor recomandări în cascadă, lăsându-i loc în schimb pentru propriile constatări și pentru un spirit mai liber și mai critic. Timothy Miller, Bucură-te de ceea ce ai. Cum să-ți controlezi sentimentele și să-ți modelezi gândurile, trad. de Sorana Corneanu, București, Ed. Humanitas, 1999, 247 pag., preț nemenționat.
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
o formă de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea concepe totul ca "posibil", în afara timpului. Ea oferă o misterioasă posibilitate de a coexista cu realitatea nemijlocită a lumii, se dilată și o cuprinde dinăuntru. Creează un prea plin de sentiment și imagini, o altă lume, înlocuiește curgerea timpului viu cu repetarea aceluiași timp fictiv înzestrat cu un ritm constant. Fictivul modelează și normează cu facilitate o lume paralelă, sursă nesfîrșită de iluzie și dezamăgire. Prezență și absență Gîndirea fictivă este
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
Distanțele sunt relative și iluzorii, și morții și viii, toate celelalte lucruri sunt în vecinătate, unele cu altele. Subiectivul este adevărul însuși căci el ne aparține în mod exclusiv. Ideile Ideile generale sunt sensibile. Ele apar la fel de neprevăzut ca și sentimentele. Ele nu pot fi programate ci doar căutate. Prezența lor nu poate fi decît constatată, - ființa lor capricioasă se revelă în conjuncturi de gîndire care nu pot fi precizate dinainte. Ideile generale planează deasupra noastră ca niște nouri. Prezența lor
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
narative”. Analizând multiplele valente ale acestei metafore, am putea spune că ceea ce ne încearcă la începutul unui text este o mare bucurie, pentru că am văzut pădurea, însă pe masura ce ne afundam în ea putem alege diferite drumuri, diferite cărări, stări, diferite sentimente, de la frică, teama, perplexitate de la mirare, beatitudine și vis. Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face alegeri proprii, am putea ajunge astfel în locuri noi pe care
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
căutare și cercetare, către acel ceva inefaubil al trăirii și al contemplației. Aceasta este taină unei creații și măreția veșniciei revelata într-un text. Străduindu-ne să devenim cititori ideali ai unui text revelat poate vom trăi o scânteie de sentiment din revelația creației.
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
radiografie exactă a sistemului totalitar ceaușist și a evoluției lui inevitabile, în funcție de datele personale ale dictatorului. Pe care inițiatorul perestroikăi l-a antipatizat de la început: "Pe Ceaușescu l-am cunoscut personal încă înainte ca eu să devin secretar general [...] Un sentiment ciudat mă stăpînea de fiecare dată cînd observam cum încerca Ceaușescu prin toate mijloacele să accentueze independența părerilor sale. Toate acestea erau artificiale; orice persoană, chiar și cu o precară cultură politică, observa limpede limitele personalității lui și labilitatea sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
își folosește poezia ca pe o mitralieră, ciuruindu-și iubita cu metafore: " Tu ești papagalul meu boit cu multe culori, jumulit și cu pene triste când plec [...] ești boul meu moscat, care trăiește la poli/ și care se tolănește pe sentimentul meu de liniște, de eu, de bărbat. [...] Ești priza mea de hașiș, pe care o iau seara și dimineața, [...] ești Animal Planet-ul meu, la care mă uit/ ca la un documentar despre inima fierbinte a polilor" etc. (Cântec de
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
avut pașaport până în 1989? Aș întreba chiar: câți români călătoresc după 1990? Pentru a înțelege de ce vom ieși curând de pe lista neagră a vizelor, trebuie să înțelegem de ce ne aflăm pe ea astăzi. Nu de milă și nici din vreun sentiment, brusc descoperit, al echității ni se vor acorda facilitățile acestea. Ci, pur și simplu, pentru că în ultima perioadă în Occident s-au produs câteva mutații majore. Cea dintâi este schimbarea echilibrului demografic. Semnalele de alarmă trase de sociologi sunt luate
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Sunt deja trei-patru ani de când constatăm o accelerare spectaculoasă a schimbării care a clocotit la foc mic întregul deceniu. Reînnoite sunt limbajul, media, moda, moravurile, muzica, sentimentele, sexualitatea, starea civilă etc. Câteva întrebări numai, și câteva îndoieli, cu privire la calitatea și la scopurile acestor transformări. Chiar dacă are calități certe și promițătoare, emanciparea nouăzecistă nu se remarcă deocamdată și prin calitate; nu propune scopuri, ci doar gratificații întâmplătoare și
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
și, așa cum s-ar putea crede, voluptatea ei: o asemenea emancipare rămâne în fapt o punere în scenă a moravului ascetic comunist. Ieri ne era foame din penurie, astăzi din inflație; inflație provenind nu dintr-o abundență istovitoare, ci din sentimentul de risipă pe orizontală a posibilităților, care, neierarhizate și aculturale, nu pot fi supuse unei selecții din lipsă de criterii (nimic mai impersonal și mai contradictoriu decât să nu-ți poți alege modalitatea proprie de satisfacere dintr-o gamă completă
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
specie care a luat în ultima vreme o extraordinară amploare, mânjește cu noroiul din suflet gura revoltei. Dar nu pentru că e vulgar, ci din inautenticitate. El nu schimbă nimic, are doar voluptatea de a crea dezordine, ceea ce îi produce un sentiment micuț de eliberare, care înseamnă totodată că acceptă cadrul dat așa cum este, ba chiar îl sprijină împotriva schimbărilor spre a-și putea continua jocul lui de-a libertatea. În jur, motive dure de revoltă se nasc și mor după câteva
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
acum publicat în volum (deși, din păcate, incomplet), Jurnalul unui poet leneș divulgă dualitatea acestei ciudate personalități. Pe de o parte, avem datele laturii sale devitalizate, stigmatizate de anodin. Neaspirînd la un loc "mai în frunte", Felea e încercat de sentimentul ratării: "Mereu umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate găsi echilibrul între viața de societate și cea intimă: "Am nevoie și de societate
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
o parte, avem datele laturii sale devitalizate, stigmatizate de anodin. Neaspirînd la un loc "mai în frunte", Felea e încercat de sentimentul ratării: "Mereu umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate găsi echilibrul între viața de societate și cea intimă: "Am nevoie și de societate și de solitudine la fel cum am nevoie de cele două faze ale respirației: inspirația și expirația. Adevărata plenitudine
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector". Sau: "Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți"". Ori, în legătură cu Florin Mugur: "Pare a se descurca mai bine decît mine, dar în genere avem destule trăsături comune în privința timiditățiii, a complexelor de inferioritate de nesiguranță. Cu toate acestea nu lipsesc diferențele. El este
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
o șansă și să metamorfozez viața într-un destin. Concluzia: sîntem determinați spațial și temporal, dar depinde noi ce facem pentru a ne dobîndi libertatea de ființe gînditoare și problematice în căutarea unei semnificații și al unui sens existențial. Aveți sentimentul că aparțineți unei generații de scriitori? Prin ce s-ar caracteriza? Am debutat în anul 1970, perioadă de "relaxare politică". Atunci s-au afirmat și alți scriitori, dar nu am avut sentimentul că aparțin unei generații pentru că lipsea solidaritatea de
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
unei semnificații și al unui sens existențial. Aveți sentimentul că aparțineți unei generații de scriitori? Prin ce s-ar caracteriza? Am debutat în anul 1970, perioadă de "relaxare politică". Atunci s-au afirmat și alți scriitori, dar nu am avut sentimentul că aparțin unei generații pentru că lipsea solidaritatea de grup și aspirații. Fiecare încerca să se afirme pe cont propriu. De altfel, noțiunea de generație nu-mi convine deoarece mă încadrează în anumiți parametrii care îmi sînt străini. Era la modă
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Un creator scrie, în primul rînd, pentru sine - altfel ar înnebuni - în dorința de a se elibera (cu ajutorul limbajului) de anumite obsesii, angoase și un "prea plin existențial". Cine vorbește în mine?" se întreba Freud. Apoi încearcă să transmită un sentiment (chiar dacă știe cît de neputincioasă este comunicarea indicibilului și al inefabilului), să sugereze o stare, o viziune asupra lumii sau un concept în căutarea unei semnificații și al unui sens. Ce este romanul? Punerea în fapt sau eveniment a unui
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
se simte, aude și miroase la nivel de "plex solar": inconștient, temperament și senzualitate. Un roman îl scriu și cu corpul, nu numai cu mintea. Exemplu: Provocatorul: roman parodic, ludic și erotic. Transmit emoțiile mele personajelor, iar ele îmi comunică sentimentele și trăirile lor. Se produce un transfer reciproc freudian atît de profund și intens încît mi-a fost teamă să modific aceste mecanisme subtile și sensibile - să distrug rosturile interioare - prin adoptarea limbii franceze. Important este logosul dar și rezultatul
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
ale coteriilor scriitoricești din capitală. Sper că va petrece clipe de reală destindere alături de mai tînărul său prieten, eruditul Mircea Vaida, spirit prob și dezinteresat". Ori, în aceeași notă, portretul lui Augustin Buzura: "Buzura, aferat ca de obicei, plin de sentimentul valorii sale, pe care îl refulează cu greu în așteptarea ceasului său de glorie și de consacrare oficială (prin-tr-un post aducător de recunoașteri)". Ori fizionomia suspectă a tînărului Adrian Păunescu: "L-am văzut pe Păunescu la televizor. A recitat două
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
fie respingerea doctrinei, fie asimilarea ei prin analogie cu o tendință a gîndirii occidentale. Ricard, la rîndul lui, își ascunde nu totdeauna dibace dezamăgirea față de știința și filozofia occidentală. La întrebarea tatălui, dacă transformarea sa a fost provocată de un sentiment de insatisfacție față de gîndirea lumii în care a fost crescut, răspunsul fiului este ambiguu. Ca om de știință, mai ales ca biolog într-o epocă de spectaculoase succese în acest domeniu, Ricard a avut prilejul să înțeleagă mai multe despre
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
și mai ales ce nu e VIP. Folosind acest criteriu cantitativ, rezultatul e catastrofal - cam 80% dintre VIP-uri sunt produse gonflate de presă. De unde întrebarea acestui cititor de control: Nu se induce indirect cititorului, prin fabricarea de personalități, un sentiment de provincialism, de aici nu se întâmplă nimic, de lume cu evenimente inventate? În sfârșit, ajungând la lumea politică și la felul în care ea e reflectată în ziare, același cititor s-a declarat incapabil să priceapă ceva. În afară de vorbe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
Moromeții nu sunt ocoliți în abordările scriitorului orădean. Odiseea propriu-zisă face subiectul, în principal, al primului eseu (Cartea întoarcerilor), dar autorul revine, cum o va face și în cazul cărții lui Johnson, reluându-și ideile și dezvoltându-le dintr-un sentiment, mi se pare, al propriei incapacități de a epuiza subiectul. Sărind peste faptul că, în mod hazardat, i se atribuie lui Sofocle o construcție a dialogurilor în spirit maieutic (de care se va face vinovat Euripide, cel care "a ucis
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
autostrada maghiară dinspre Budapesta spre Szeged nu circulă aproape nimeni, înțelegi realitatea cruntă a sintagmei care ne-a otrăvit viața - "cortina de fier". România e un pustiu neprietenos, parcă ciumat, spre care lumea se îndreaptă doar de nevoie. Loviți de sentimentul oprimant al abandonului, am avut în mai multe rânduri senzația că ne rătăcisem. Nu, nu ne rătăcisem. Doar că devenisem un capitol nescris din "Deșertul tătarilor" al lui Buzzati. Pustiul s-a accentuat imediat ce-am cotit spre Arad. Orașul
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]