22,588 matches
-
atributelor lui de splendoare: "Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?". Acuplările spălătoresei stau, toate, sub semnul unei aspirații aproape mistice. Efectele traiului într-o cazarmă multilateral dezvoltată... La Adriana Bittel, priza asupra întâmplărilor trăite și a senzațiilor tari încercate în deceniul nouă este directă. Indiferent dacă paginile jurnalului ținut în anii '80 și ars ulterior (dar nu întru totul) sunt chiar de jurnal, sau o reconstituire în ramă non-ficțională, la îndemâna prozatoarei, ele scanează impecabil zilele și nopțile
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
simplitate, în mod firesc, coeziunea tărâmului natal, unde fiecare își găsește semenii cu atâta ușurință, contrastând cu alienarea tipică, alteori, spiței umane. În majoritatea poemelor din a doua parte a cărții, bunăoară, golul se adâncește, tonul devine sarcastic, nemișcarea, plumbul, senzația carcerală, pigmentată cu scene grotești și străbătută de o mare oboseală, de blazare, domină, în poeme precum: Orașul ("Oh, atâta oboseală/ În oftatul uriaș/ Al orașului"), Istm ("Înstrăinați de tot, iubito,/ Alături ne aflăm în țara nimănui/ Sub cer de
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
sursa răului; indiferența față de sine și iubirea de patrie sunt sursa oricărui bine..." * Națiunile s-au golit de conținutul lor, - cuvinte ca patrie, om, libertate, au devenit abstracție, iar azi când le mai folosim în discuțiile politice, îți dau o senzație de zădărnicie. Marile mituri s-au spulberat, în locul lor rămân formele lipsite de conținut, noțiunile goale... Și ce patetic suna vorba PATRIE sub pana lui Saint-Just!...
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
cameră de hotel ieftin./ pornesc însingurat/ pelerin/ prin țări abstracte, țări agonice, țări piramidale, țări invizibile./ ajung lîngă un cuvînt vechi/ rostit de pavel acum două mii de ani" (Discuții literare). Și se asociază cu un impuls al detașării, cu o senzație de evanescență: "fără să vrea buna mea soție mă ține/ legat cu lanțuri./ bunii mei fii și ei/ mă țin legat cu lanțuri. altfel/ m-aș risipi precum cenușa sub adierea serii,/ precum mirosul teiului de alături" (Fotografie de grup
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
poeziei" nefiind în optica d-sale decît o "prejudecată critică". într-un asemenea context, Valéry e tratat vădit reprobativ: "Ori de cîte ori vorbirea arată o anumită abatere față de expresia cea mai directă, adică cea mai insensibilă a gîndirii,(...) avem senzația că prindem fragmentul unei substanțe nobile și vii care este, poate, susceptibilă de dezvoltare și de cultivare, și care, dezvoltată și utilizată, constituie poezia ca efect al artei". Aceste cuvinte ale poetului francez apar ca o mostră a unei concepții
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
bine înzestrați, iar ceremonialul dobîndește o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant al torturii, iar ideologia este doar pretextul-cadru al desfășurării unui
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Octavian Paler regreta tocmai măsura din viața lui. Ar fi vrut să iubească pînă la capăt, să meargă pînă la capăt, să se umple de excesul a ceea ce înseamnă să trăiești și nu să cîntărești. În ultimele nopți mă însoțește senzația că viața nu poate fi trăită pe un peron. Închid ochii. Îl văd înotînd, la mare. Pe vremea cînd eram puștoaică și credeam în măsura tuturor lucrurilor, făcute sau nefăcute. Îl privesc și zîmbesc. (M.C.) Pana mea... se citește! Iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
Înainte de a apărea în 1977, Orgolii a fost amânat de cenzură o destul de lungă perioadă (doi sau trei ani), ca dovadă că ceea ce dezvăluia și acuza ca realitate politică, socială și morală nu convenea regimului comunist. Într-adevăr, aceasta este senzația imediat semnalabilă citind romanul Orgolii: senzația că pune degetul pe rană. Senzația dureroasă era mai acută înainte de 1989, iar publicul cititor a fost mai sensibil la terapia morală a adevărului din moment ce romanul s-a vândut în 45.000 de exemplare
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
a fost amânat de cenzură o destul de lungă perioadă (doi sau trei ani), ca dovadă că ceea ce dezvăluia și acuza ca realitate politică, socială și morală nu convenea regimului comunist. Într-adevăr, aceasta este senzația imediat semnalabilă citind romanul Orgolii: senzația că pune degetul pe rană. Senzația dureroasă era mai acută înainte de 1989, iar publicul cititor a fost mai sensibil la terapia morală a adevărului din moment ce romanul s-a vândut în 45.000 de exemplare la prima apariție, în 1977 (tiraj
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
destul de lungă perioadă (doi sau trei ani), ca dovadă că ceea ce dezvăluia și acuza ca realitate politică, socială și morală nu convenea regimului comunist. Într-adevăr, aceasta este senzația imediat semnalabilă citind romanul Orgolii: senzația că pune degetul pe rană. Senzația dureroasă era mai acută înainte de 1989, iar publicul cititor a fost mai sensibil la terapia morală a adevărului din moment ce romanul s-a vândut în 45.000 de exemplare la prima apariție, în 1977 (tiraj ce pare exorbitant astăzi), și a
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care nu te-ai fi așteptat: o pledoarie neașteptată și foarte subtilă în favoarea creștinismului, o pledoarie născută din senzația că ai de-a face cu o religie muribundă a cărei stare firească e agonia, dar o pledoarie venită din partea unui creștin care privește totul sub semnul trecătorului, fără a dispera și fără a minți, mărginindu-se doar să surprindă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
că a sosit timpul săracilor să fie bogați. Guvernul de alianță de dreapta a suprimat, printre altele "măcelăriri" și ajutorul financiar destinat traducerilor cărților suedeze în străinătate. Protestele n-au servit la nimic și o apatie s-a instalat, o senzație de stagnare, pentru că Suedia e singura țară al cărei Institut Cultural nu va mai acorda ajutorul necesar promovării propriei literaturi. în schimb, entuziasmul s-a instalat la alte institute culturale, de exemplu, la Institutul Cultural Român unde domină o atmosferă
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
socoti decît secular. în cazul în care admitem o acoladă demonică pentru toate elementele registrului poetic secund cultivat de Paul Aretzu, se pune în chestiune însuși conceptul de Dumnezeu, în funcție de care operează poetul, nu o dată cu sufletul "nedospit și încrudat", avînd senzația că îngerul îl "apucă de chică": fie e un exponent exclusiv al Binelui, fie e o entitate ce cuprinde și germenii Răului, precum în unele religii orientale sau în viziunea lui Jacob Böhme.
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
împreună. Frumos. Amintirile acestea m-au ridicat puțin deasupra potopului. Mi-au readus umorul, mi-au dat simțul detașării și m-au ajutat, știu sigur, să ajung cu bine la Brăila. Și la Teatrul "Maria Filotti", fost Regal. Aici, am senzația, întotdeauna, că intru în vis, într-o poveste. Holul monumental, foaierele, scara impozantă, proporțiile și echilibrul lor, cupola- vitraliu, superb, care mă face, mereu, să-mi ridic capul, să privesc Înaltul. Și, deloc în ultimul rînd, tabloul, halucinant, al lui
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
formal-structurală a Alexandrei Târziu este cea a fabulei, dorită a se sustrage canonului prin revelarea unui uman aruncat în paradigma ridicolului colportat de regnul animal și vegetal, dezvoltînd un discurs patetizat, ale cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate, contradicții în termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate ludic ce respiră un absurd ubicuu, iritant, secat de sens și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
cauciuc/ efectul de cădere din dans/ gândurile mele se pulverizează în resturi/ ca atunci când cineva trece un creion peste piele// ochi roșii polaroid în întuneric/ gâlgâie iubire la unison" (stupid little piesă mp3); "capul meu alb printre capetele albe/ o senzație biologică umblând pe vârfuri/ ieșind liniștită din casă/ exact ca restul rețelei/ așteptând o minune în fiecare zi// 1 câine doarme neajutorat în mijlocul trotuarului cu/ coastele tremurând// capul meu fosforescent printre restul de capete/ fosforescente/ nici unul nu-mi folosește la
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
în creștet/ vreme frumoasă. 25° C. sângele îmi cântă în urechi." (25° C afară); "aici nu-i nimeni nici un obiect în jurul tău doar particule de praf și unde radio/ doar ultrasunete și infraroșii/ doar o oboseală din căști și o senzație de scurgere de la monitoare/ un coleg îmi spune ceva amuzant/ asta mă face să râd nu sunt bună de nimic/ Ťce? a. ce? da.ť nu sunt aici. eu nici nu sunt aici/ mi s-a părut că văd un
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
în pictura creștină, ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Sub efectul gra-vi-tății, carnea se dezorganizează, trupurile întinse pe paturi devin pachete de carne diformă, semănând, bizar, cu hălcile ce atârnă în măcelării. Odihna devine inerție, somnul, moarte. Seringa din brațul personajului din Figură întinsă pe pat, 1969, întărește această senzație de carne amorfă, țintuită pe patul ovoidal. La Picasso căderea nu e totală, odihna are ceva alert în ea. În tabloul expus spre ilustrare - Grand nu au fauteuil rouge, 1929 - personajul feminin nu se abandonează, ci se relaxează. Cu ambele
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
să semene fie cu niște luptători ninja, fie cu beduinii, la care, le mai adaugă o mască metalică precum cea întrebuințată de galul cu care se luptă generalul Maximus în Gladiatorul. Și pentru că tot am ajuns aici, urmărind filmul, ai senzația că o serie din cadre au rămas de la Gladiatorul (2000) lui Ridley Scott și au fost utilizate în filmul lui Zack Snyder, mai ales cele cu lanurile de grîu sau secară vălurind, ca și cele cu despărțirea bărbătească dintre Leonidas
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
lipsește însă "machismul" feminin care caracterizează o bună parte din producția poetelor și prozatoarelor din ultima generație, nu pare atrasă de ego-proză, mânuiește cu o dexteritate de scriitor încercat stilurile epice și dovedește o forță puțin comună în a descrie senzații și sentimente. Fără a fi în mod declarat analitică, proza Danielei Rațiu trimite la analiză prin forța descrierii a ceea ce se petrece în abisurile ființei umane. Imaginația autoarei nu cunoaște limite atunci când relatează experiențe senzoriale (trăirile Miei de după accident) sau
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
muritoarea mână/ care a scris nerăsplătită/ singură" (duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de apoi/ în care cred" (in). O precipitare de senzații domoale trădează starea antecontemplativă, virtualitatea sa melancolică sugerînd configurarea unui destin: "zeul sevei// un miros de pânză curată/ de pâine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
unui informator - despre care nu aveai cum să știi că este informator - nu e totuna cu a fi tu însuți informator al Securității". Această logică le este străină pretinșilor jurnaliști lipsiți de scrupule, care vor cu orice preț să facă senzație. Acceptați cu prea multă ușurință în paginile marilor ziare, se reped asupra oricărui subiect generator de scandal public, fără a le păsa de adevăr sau de reputația pe nedrept compromisă a unor oameni. "Așa se face că asistăm zilnic, scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
După cum am mai spus, sentimentul meu, când scriu, este că o fac cu întregul corp. Mă ajută în scris enorm faptul că mâna mea participă la migălirea acestor buclișoare." Cronicarul României literare, împărțit între scrisul rotunjit, de inluminură medievală, și senzația de autoritate conferită de laptopul ținut pe genunchi, atent când la prietenii din secolul XXI, când la prietenele din secolul XVIII, nu prea mai știe ce să zică. La ce să renunțe, în ce fel să mixeze uneltele de scris
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. DESPRE URMĂRIREA PENALĂ Tot mai multe persoane sunt interesate despre urmărirea penală, nu numai pentru completarea cunoștințelor lor juridice, dar și pentru faptul că această instituție a devenit o modă de senzație, îndeosebi când actorii principali care fac obiectul acestei activități sunt personalități cunoscute în viața politică și de afaceri. Ce presupune urmărirea penală? Atunci când actul de sesizare (plângerea sau denunțul) îndeplinește condițiile legii și din actele premergătoare încorporate într-un proces-verbal
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]