3,380 matches
-
mult mai des decît voia să recunoască. CÎnd pleca În vreo călătorie, cumpăra cărți poștale doar pentru motivul că acestea i-ar fi plăcut tatălui lui și pentru că lui i-ar fi făcut plăcere să i le trimită. Avea un sertar plin. De la moartea tatălui, făcuse enorm de multe lucruri. Publicase opt romane. Revenise adesea la Londra și la Veneția. Descoperise Grecia și Finlanda, Marocul și Mozambicul, Anchorage și Kuala Lumpur, Montréal și Tokyo. Lucrase la Tadoussac În Québec și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ce fel se semnau contractele de editare, ci pentru a o influența la momentul cînd renegocia creșterea sumei autorizate pentru contul rămas nealimentat, dar și cea a unui Împrumut „expresso“. O făcuse pentru ca ea să scoată un formular din sertar și să-l privească la rîndul ei cu un aer Întrebător: „Nu știu ce sumă să trec!“. Împreună cu editorul lui, stabiliseră de comun acord nu suma de care avea nevoie autorul cărții, François Weyergraf, ci suma pe care ar fi putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acolo. În fiecare an, debarcam la ea la Începutul vacanței de vară, precum un emir, Însoțit de un roi de surori, și În fiecare an mă trăgea după ea la bucătărie. Îmi cerea să Închid ușa și scotea dintr-un sertar cîteva bancnote, spunîndu-mi Încet: „Asta e pentru medicamentele mele. Am scris totul pe foaia asta. O vei arăta farmacistului. Dacă te Întreabă ceva, vei spune că e pentru sora ta mai mare. Cumpără mai Întîi medicamentele, iar din banii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcută la Assisi, e uimitor de frumoasă. CÎnd am văzut poza aia, aveam șaisprezece ani și mă Întrebam cine era actrița. Lumina te făcea să te duci cu gîndul la un film neorealist. După moartea tatei, am luat fotografia din sertarul unde o puseseră părinții mei. I-am arătat-o de curînd unui prieten care dăduse și el peste fotografii ale mamei lui - la fel de frumoasă ca a mea - și mi-a spus: „Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prevăzută la ora 21, În ultima seară. CÎnd am deschis ușa, am recunoscut chilia luxoasă care figura În prospectul abației, singura care avea sală de baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă. Sub lumina directă a unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze documentul. Am văzut apărînd fotografia În culori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suferise un adevărat chin cu doi ani În urmă, cînd medicul Îi interzisese să mai fumeze. Marele fumător care era tata Încă de prin anii treizeci fusese silit să ascundă țigarete În dulapul de farmacie din baie și Într-un sertar al comodei din salon, locurile cele mai Îndepărtate de birou, ca să nu le fumeze decît În caz de nevoie extremă. Se oprise din fumat ca să nu moară, iar asta nu servise la nimic, În afară de faptul că Îi stricase ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ă Prin urmare, ce să ne facem cu dumneata? începu Porfiri, pe un ton ușor și indulgent. Să te băgăm la zdup, Iecaterina Romanovna? Femeia încuviință pe loc, cu lacrimi în ochi. Neîndoindu-se de sinceritatea femeii, Porfiri deschise un sertar din care scoase afară o batistă curată pe care o ținea la îndemână pentru astfel de ocazii. I-o întinse, însă ea îl răsplăti cu o privire care sugera că nu ea, ci el ar avea mai mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
domnule doctor Pervoiedov, ce spuneai despre descoperirile dumitale? ă Ah. Am înțeles. Da, da, desigur. Eu sunt un biet doctoraș. Dumneata ești ditamai investigatorul. Doctorul Pervoiedov dădu din cap cu mânie. Se deplasă de-a lungul mesei și deschise un sertar aflat dedesupt. Este adevărat, am descoperit ceva interesant, spuse el, scoțând un dosar din carton. Porfiri dădu din cap a încurajare. Uitându-se la notele sale, doctorul Pervoiedov continuă: ă Ei bine, să începem cu tipul cel mare. ă Boria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
l-a îmbătat pe Rataziaiev! Mai mult, l-a întărâtat să o facă. ă Am înțeles. și mai recent? Prințul Bikov își închise ochii tremurând. ă Prin intermediul lui Govorov, el a devenit implicat în anumite... activități murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul său și scoase fotografiile pe care Salitov le confiscase de la patronul tavernei. Le răsfirase și le împinse spre Prințul Bikov pe cele care conțineau figuri masculine. Prințul își strînse buzele a dezgust și încuviință. ă Da. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să-i comunice concluzii. Totul la obiect, fără mister, fără magie. Sau măcar nu prea multă. Kitty Îl asculta În timp ce-l ajuta să pregătească micul dejun. Așa era În L.A.: orice om de pe stradă avea, probabil, un scenariu ascuns În sertar și oricine visa cu ochii deschiși. Ca om de afaceri, Matthew ieșise probabil din vârtejul creației și uitase cum funcționau aceste tipuri de oameni. Dar ea Îl iubea și nu Îi putea privi cu cinism această scăpare, o găsi drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
câine vagabond, o dată a fost de ajuns. Se retrase în camera lui și se culcă, mai citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le avem dincolo, care par trecute prin cuptor, cât despre restul, omul se obișnuiește întotdeauna, întotdeauna se obișnuiește. Marta se încruntă ascultând discursul tatălui, se sili să zâmbească și porni din nou prin casă, de astă dată deschizând și închizând sertare și dulapuri, evaluându-le conținutul. Marçal făcu un gest de mulțumire spre socru, apoi se uită la ceas și anunță, Se apropie ora să mă prezint la serviciu. Marta spuse dinăuntru, Nu întârzii, vin acum, astea sunt avantajele micilor apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu, dragă Daniel, uitarea e indivizibilă. Ceva mai târziu, când a descoperit că i se umblase prin lucruri, mi-a încredințat mie jurnalul, rugându-mă să-l păstrez. N-am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întâmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sunt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu cumva ne trăim mereu doar trecutul, însă după câțiva pași m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
casă, nu e vorba de a descoperi secretul templierilor, ci de a-l construi. Belbo părea contrariat la ideea de a ne Întoarce la documentul ce-i fusese lăsat de colonel, și Îl regăsi scotocind cam În silă Într-un sertar de jos al biroului. Totuși, am remarcat, Îl păstrase. Am recitit Împreună mesajul din Provins. După atâția ani. Începea cu faza cifrată după Trithemius: Les XXXVI inuisibles separez en six bandes. Și apoi: a la... Saint Jean 36 p charrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ezoterism. Ezoterismul e căutarea unei științe care nu se transmite decât prin simboluri, sigilate ermetic pentru profani. Ocultismul, În schimb, cel care se răspândește În secolul al XIX-lea, e vârful aisbergului, acel mai nimic care iese la suprafață din sertarul ezoteric. Templierii erau niște inițiați, iar dovada e aceea că, supuși la tortură, ei mor pentru a-și salva secretul. Tocmai forța cu care l-au ascuns ne face siguri de inițierea lor și nostalgici după ceea ce știau ei. Ocultistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de cenți un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își dă jos aripile. — Te deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește o clipă un Întreg șir de aripi În toate culorile curcubeului. Apoi se așază În spatele biroului și scoate dintr-un sertar un pachet de cărți uzate. — SÎnt cărți de Tarot În Braille, În caz că ai vreo curiozitate. Acum spune-mi ce vrei să știi. Zelda Își face de lucru aprizînd un bețișor parfumat cu aromă de salvie. — O să fiu foarte sincer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebuie Întotdeauna să fie o femeie? — În regulă. De cînd trăiești cu ciocănitul? Lui Wakefield nu-i place jocul ăsta. — De la naștere, răspunde sarcastic, dar cu ciocănitul acesta anume, cam de două luni. Reverendul pune cărțile de tarot Înapoi În sertar. — O să-ți citesc În talpă, spune. Zelda o să Învețe și ea ceva nou. — Ce bine, strigă veșnic entuziasta practiciană a trupului. Wakefield e total confuz. — În ce să-mi citești? — În talpă. Wakefield se gîndește la picioarele lui. SÎnt solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întâlnire a trustului, așa că ar fi cazul să încep să lucrez la datele și cifrele pentru noul proiect. Cum crezi că ar trebui să-i spunem? Mă gândeam la Fair Exchange. Stevie își stăpâni emoția de parcă ar fi închis un sertar în dezordine. Fran așteptă să-i audă verdictul. Instinctul lui Stevie în ceea ce privea alegerea titlului era mai sigur decât un studiu de piață în care s-ar fi investit sute de lire. — Nu-i rău. Exprimă limpede natura produsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în treburi care nu-l priveau. Ceea ce și făcea. Cu toate astea, se duse. Fran era cufundată în listele cu costuri și cifre când fu anunțată de la recepție cine o căuta. Le vârî într-un dosar și apoi într-un sertar. Oare Jack Allen auzise deja de Fair Exchange și venise să adulmece? Era în stare. Avea antene care se întindeau dintr-o parte într-alta a orașului. — Bună, Jack. Uitase cât de bine făcut era trupul lui în comparație cu silueta înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jacques Doucet din Paris - manuscrisul piesei Les puits de Maule, o dramatizare în patru acte și patru tablouri a scenei de vrăjitorie din romanul Casa cu șapte frontoane al lui Nathaniel Hawthorne. Toate cele trei texte menționate au rămas în sertarele autorului... Expresionism iudaic. Trupa de teatru idiș din Vilna Stabilită din 1924 la București prin eforturile lui A.I. Zissu, trupa de teatru idiș din Vilna a adus cu sine - pe filiera culturii ruso-germane - o autentică experiență expresionistă în regia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l aici, încuviință ea zâmbind, fără ca degetele ei să piardă din viteză. Tomoe rezolva documentele îngrămădite pe biroul ei, unul câte unul. Făcea câte o pauză de cinci minute la fiecare jumătate de oră. Scotea o sticluță cu picături din sertar și și le picura în ochi. Se odihnea puțin, privind pe fereastră. Înlătura astfel oboseala instalată din cauza încordării prelungite asupra literelor mici. Lupta, în felul acesta, împotriva miopiei, dușmanul de moarte al tinerelor preocupate de cum arată. În plus, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu cu murături. A pus-o în fața lui Gaston. Nu vreți să mâncați ceva? Ca să-l încurajeze să servească, a luat și el o murătură în palmă și a băgat-o pe toată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]