7,518 matches
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Senryu > CALENDAR 2016 ÎN 17 SILABE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului 01.01.2016 noaptea dintre ani - mi-e sete, șampania a picat la fix 15.01.2016 măcar astăzi de ziua lui Eminescu scrieți mai bine! 24.01.2016 Mica Unire - moldovencele-s surori oare-o fi incest? 14 si 24.02.2016 - 14 feb. Sf. Valentin, 24 feb.
CALENDAR 2016 ÎN 17 SILABE de DAN NOREA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350003_a_351332]
-
penitenciarelor din România comunistă (1945-1967)", ,,reacționarii" trăiau în condiții inumane. Aveau un regim de muncă forțată, fiind păziți de câini dresați să-i atace dacă se prăbușeau la pământ sau dacă încercau să se odihnească. Mâncarea era foarte proastă, iar setea - chinuitoare. Cei închiși erau nevoiți să bea apă din Dunăre, iar în timpul lucrului - din bălțile de pe teren. Prezența șobolanilor în gropile care țineau loc de closet sau în depozitele de alimente a contribuit la declanșarea unor epidemii: febră tifoidă și
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
istorie sau antologie lirică românească va trebui să țină cont. Este o poezie a experienței limită, creată la granița subzistenței și aceste repere devin fără îndoială, determinante atunci când este luată în discuție creația lirică. În închisori se învățau versuri cu sete și înfrigurare. Dacă veneai din libertate cu poezii memorate, acestea constituiau un capital prețios care îți asigura simpatia și respectul camarazilor de suferință. S-au creat versuri în închisorile comuniste cu cele mai variate teme, de la cea care exprima revolta
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
înfrigurare. Dacă veneai din libertate cu poezii memorate, acestea constituiau un capital prețios care îți asigura simpatia și respectul camarazilor de suferință. S-au creat versuri în închisorile comuniste cu cele mai variate teme, de la cea care exprima revolta și setea de libertate, cu implicite accente mesianice, trecând la lirica patriotică, erotică, religioasă, la specia epigramei și pamfletului; lumea literară a închisorii se vădește a fi una la fel de pestriță ca și cea a Bucureștilor interbelici. Poeți cu sau fără vocație, mulți
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
cu aceeași ardoare cu care primele raze ale dimineții străpung abisul și umbra, provocând tainele universului ... gata oricând să-i subjuge întreaga ființă. „Oricât am încerca să înțelegem suferința de orice natură, nu vom reuși, pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu depășește setea noastră nerăbdătoare de a găsi o explicație la tot ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru. Cum însă suferințele și necazurile sosesc vrând-nevrând în existențele noastre fragile, singura preocupare pe care trebuie să o avem este găsirea sensului acestora
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
este însetată mereu de o relație vie și iubitoare cu alte persoane. În comunicarea dintre persoane ideile reprezintă doar ceva parțial. Plinătatea comunicării se realizează în cadrul întâlnirii și a comuniunii de viață între persoane. Părintele Dumitru Stăniloae arată că întrucât setea de comuniune nesfârșită a persoanei poate fi hrănită numai printr-o iubire infinită, el prezintă Sfânta Treime ca structură a supremei iubiri. Iubirea nu poate fi numai gândită, ci se cere trăită. Ea presupune în mod existențial actul de viață
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
Stânca Sfânta Ana. Pe platforma nivelată de la baza stâncii, care mai există și astăzi, erau mai tot timpul rânduite trasuri iar vizitatorii, în ținute elegante, își clăteau privirea cu panorama superbă a orașului, inspirau adânc aerul ozonat și își alinau setea cu o bere rece de Azuga. Învăluită în legendele munților Bucegi, stânca Sfânta Ana a fost la un moment dat locația unui vechi schit, mică grotă și cele câteva inscripții de pe pereți amintind azi de acest moment. Mai târziu, în
BELVEDERILE DIN SINAIA (1) – STÂNCA SFÂNTA ANA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344502_a_345831]
-
iar la colindat După sânge negru în vreo noapte sumbră Când nici umbra nopții nu mai este umbră... Dar se-nchise calea.. Și simții îndat' Pulbere de lună,astru luminat. Și știam că spațiul acel ,e celest Și gustam cu sete-un dulce alkahest... Chemat parcă fiind,spre sfere pornesc Fără de speranța c-am să te găsesc... De Hore se lasă-mpinși norii în părți, Nainte-mi se-ncheagă alte mândre porți. Anume zidite pline-n strălucire: Prag pus peste moarte,prag
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Humanitas, 2012 Traduceri din limba franceză - Jean-François Revel, Cunoașterea inutilă, Ed. Humanitas, 1993 - Jean-François Revel, Revirimentul democrației, Ed. Humanitas, 1995 - Eugène Ionesco, Teatru: I - Victimele datoriei, Ed. Univers, 1994; II - Ucigaș fără simbrie, idem, 1995; III - Rinocerii, idem, 1996; IV - Setea și foamea, idem, 1997; V - Călătorie în lumea morților, idem, 1998 - Alain Dewerpe, Spionul, Ed. Nemira, 1998 - Emmanuel Todd, Sfârșitul imperiului. Eseu despre descompunerea sistemului american, Ed. Albatros, 2003 - Jean-François Revel , Obsesia antiamericană, Ed. Humanitas, 2004 - Vladimir Bukovski, Uniunea Europeană... o
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
Veronica, îl ajută și , instinctiv, își aplecă și ea capul în jos până când gura ei lacomă dădu de buzele lui și-l sărută ușor ca pe un copil... Nemaiamânând clipa, Mihai o strânse-n brațe și -o sărută c-o sete de păgân; dulci și feerice clipe, unice poate-n Univers, puseră stăpânire pe ființele lor... Cânta noaptea, cânta Dunărea, cânta Viena, cântau, jubilau inimile lor, fericite, și cerul cânta, și luna, și stelele, și iarba, și pădurea, totul-totul cânta în
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
nu-mi dădea nici satisfacție reală și nici împlinire autentică, de durată. Chiar dacă îmi ofereau o doză de plăcere momentană, în final toate aceste lucruri mă lăsau cu un gust amar, cu o dezamăgire totală, cu o foame și o sete după ceva mai bun, cu o aspirație după ceva ce îmi lipsea. Inima îmi spunea că trebuie să existe și ceva mai bun, dar nu aveam termen de comparație ca să înțeleg ce putea fi acel „ceva”. În căutările mele după
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
mele, Îmi gusta pere și mere. Neicuța-n brațele mele, Îmi gusta pere și mere. Cu neicuța când stăteam, lele! Și de dragoste vorbeam, lele! În Înochișori ne priveam, Și gurița i-o lăsam... Să bea dor, să n-aibă sete, De iubire să se-mbete. Să bea dor, să n-aibă sete, De iubire să se-mbete. De iubirea drage-i fete. Sus în deal, la Pestișani, lele!Cerul era plin cu stele,Pădurea de floricele, Și gungureau turturele...Neicuța
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
pere și mere. Cu neicuța când stăteam, lele! Și de dragoste vorbeam, lele! În Înochișori ne priveam, Și gurița i-o lăsam... Să bea dor, să n-aibă sete, De iubire să se-mbete. Să bea dor, să n-aibă sete, De iubire să se-mbete. De iubirea drage-i fete. Sus în deal, la Pestișani, lele!Cerul era plin cu stele,Pădurea de floricele, Și gungureau turturele...Neicuța-n brațele mele,Îmi gusta pere și mere.Neicuța-n brațele mele
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
mele,Îmi gusta pere și mere.Neicuța-n brațele mele,Îmi gusta pere și mere.Cu neicuța când stăteam, lele!Și de dragoste vorbeam, lele!În Înochișori ne priveam,Și gurița i-o lăsam...Să bea dor, să n-aibă sete,De iubire să se-mbete.Să bea dor, să n-aibă sete,De iubire să se-mbete.De iubirea drage-i fete. Toamna mi-a bătut la poartă, lele! Să mai urc pe deal, odată, lele! Să văd frunza-ngălbenită, Poteceaua
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
pere și mere.Cu neicuța când stăteam, lele!Și de dragoste vorbeam, lele!În Înochișori ne priveam,Și gurița i-o lăsam...Să bea dor, să n-aibă sete,De iubire să se-mbete.Să bea dor, să n-aibă sete,De iubire să se-mbete.De iubirea drage-i fete. Toamna mi-a bătut la poartă, lele! Să mai urc pe deal, odată, lele! Să văd frunza-ngălbenită, Poteceaua năpădită... De iarba ce s-a uscat, De când neica mi-a plecat
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
ei se scaldă flori de iris întorc privirea imaginea să nu devină o obsesie din rădăcini o să-mi împletesc propria melodie în jurul macilor sângerii în curcubeul plin cu apă o rugăciune rănuită în genunchi de chinul urcușului se plânge de sete ploaia măruntă îmi piaptănă părul auriu tăcută binecuvântez jarul nou născut -mam', în ochi îmi cresc flori de iris! Referință Bibliografică: Mam , în ochi îmi cresc flori de iris! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul
MAM , ÎN OCHI ÎMI CRESC FLORI DE IRIS! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348193_a_349522]
-
purces să scriu aceste rânduri, pe care le-aș mai fi amânat, căci tristețea este prea puternică față de rațiunea de cleștar cu care se înfășoară poetul în această carte... Am citit pe nerăsuflate acest volum luminat crepuscular de o mare sete de viață și zbateri esențiale, pendulatoare între două noțiuni de bază: vață și moarte; echivalente, poate, și cu iubire și orgoliu, dăruire și dorință, întrebare și frică; volum luminat și de resuscitarea dramelor neamului său, de resemnare și de vrerea
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
fie fără grijă că, după ce mai bea o sticlă de țuică, va ști ea cum să-l convingă pe taică-său și tot neamul lui de sărăntoci și păguboși să se poarte creștinește. În consecință, a doua zi, sfârâind de sete și cu genunchii moi, tatăl începu să facă, în fundul curții, chirpici pentru o nouă cameră. Deși înjura încetișor printre dinți și țigara din colțul gurii, muncea fără pauză, convins fiind de foamea care îi rodea interiorul pârjolit, dar și de
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
încătușat, eu uit nebun ce a fast tragic când toată viată mi te-a dat. Tăcuți noi stăm, privind ascunși cu zâmbetele-n colț de gură, de dragoste suntem atinși când nu mai este loc de ură. Tu simți cum setea ne doboară și mă cuprinzi să nu mă pierzi atunci iubire-adânc coboară ca un luceafăr prin livezi. Nimic nu poate să destrame iubirea care ne hrănește, ea potolește-anoastră foame cu flacăra ce ne-ncălzește. Te rușinezi ca o mireasă lăsând
IUBIREA CARE NU SE UITA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347595_a_348924]
-
valul ce te ia pe brațe cu bucurie și-ți sărută aripile, cu buzele sale sărate și cu iz de alge. Sunt răsăritul zorilor de zi ce te așteaptă, să vii, să mă săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-miaparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfățișare, slab și vai de el. Din când în când, scâncea cu glas subțire și jalnic, pesemne sfârșit de foame și de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, și aveau de ce, căci de trei zile o căuta asiduu pe maică-sa, și nici măcar nu mai știa de ea dacă trăiește, căci, într-o după amiază, pe când vulpea mamă dădea iama pe la
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
vrăjit al sublimului. Priviți ROMÂNUL, ca un sunet celest în marea- muzică a lumii serafice și veți vedea că provoacă cosmic, revelația comuniunii, ca o Simfonie a tuturor armoniilor, ca o sacrosantă Liturghie a Învierii hristice. Ce făgăduință ademenitoare pentru setea de cunoaștere și de împlinire a Frumosului dumnezeiesc! CÂNTAREA POPULARĂ - TEZAURUL FOLCLORIC e fiorul întâlnirii, focul ceresc, romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
pe Iisus Hristos este totuna cu a crede că poți să te strecori prin viață ne-trăind. Însă nu poți să scapi de adevărul personal ca Persoană absolută, revendicatoare în chip imperativ. Căci adevărul și esența oricărui om este nevoia, setea nesfârșită de a interpela și a fi revendicat, de a chema și a răspunde - concret și imediat - la măsura absolutului personal. De aceea, orice om care nu fuge și are curajul să se întâlnească cu sine, Îl va întâlni inevitabil
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]
-
încătușat, eu uit nebun ce a fast tragic când toată viată mi te-a dat. Tăcuți noi stăm, privind ascunși cu zâmbetele-n colț de gură, de dragoste suntem atinși când nu mai este loc de ură. Tu simți cum setea ne doboară și mă cuprinzi să nu mă pierzi atunci ... Citește mai mult Să nu rămânem triști vreodatăsă mă-ntelegi mereu aș vrea,doresc pe fața ta scăldatăsă curgă toată dragostea.Decâte ori te-aștept tăcutprivind adânc în depărtare,eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]