2,035 matches
-
fost, de-a lungul timpului, un important târg, principala îndeletnicire fiind comerțul, întreaga istorie a orașului fiind marcată de poziția de nod comercial și administrativ. Orașul s-a menținut ca centru comercial în care se tranzacționau: cereale, animale, sare, piei, seu și cervis. Ca urmare a cerințelor mereu crescânde ale exportului s-a înființat la Craiova, în 1846, prima societate românească pe acțiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila. În preajma anului 1860 în Craiova existau 4.633 clădiri
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
țăranilor, efectuată de Alexandru Ioan Cuza, vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn și pământ, cu adăposturi pentru vite, ca expresie a principalei ocupații -păstoritul montan. Pentru iluminat se întrebuința în perioadă aceea opaițul cu seu de oaie, la lumina căruia gospodinele țeseau în războaie pânză de in și stofă (dimia) de lână. Ca și încălțări, tipice pentru întreagă comunitate erau opincile din piele de vacă și porc. Școala Primară din Brebu a început să funcționeze
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
strângeau două care cu fân . Statistica românilor din Ardeal, realizată de administrația austriacă în anii 1760-1762, înregistrează, în această comunitate, un preot greco-catolic fără credincioși și 58 de familii ortodoxe . În Tabela rectificationis anni 1788-1789 pagi Gyakas praeftandae contributionis ordinariorum seu civilium contribuentium INCL: comitatus Küküllo este menționat preotul unit George (Poppa Georg unit) , același cu cel menționat de conscripția Buccow sau un urmaș. Din analiza comparativă a celor două statistici deducem că revenirea la ortodoxie a comunității greco-catolice din Giacăș
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Șmig este un sat în comuna Alma din județul Sibiu, Transilvania, România. De la prima atestare, 1317, satul Șmig (germ. "Schmiegen", mag. "Somogyom") este menționat în forma "possesio Sumugun" (1317), "terra seu possesio Symyg "(1325), "Sumugy" (1352)[1], "possesio Sumugyon" (1389) "Somog" (1392), "Somogu" (1395)[2], "Somogyon" (1587-1589 - în "Adatok a dezsma fejedelemségkori adminisztráción jahóz - Date cu privire la administrarea dijmelor pe timpul principatului", Cluj, 1945), "Smig" (1733 - în conscriptia Klein), "Somogyon" (1760-1762 - în conscripția
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
În 1325, după moartea lui Symon, moșia Șmig revine lui Mihail (Mychaelis), Toma (Thomas) și George (Georgius), copiii banului. Deși frații se angajaseră să se sprijine reciproc și să stăpânească în pace și bună înțelegere moștenirea (in pacifica possessione terrarum seu hereditatum predictarum se invicem indefesse conservare), anii care au urmat au fost marcați de litigii. În 1334, frații Nicolae (Nicolaus), Dumitru (Demetrius) și Iacob (Jacob) își împart între ei moșiile moștenite de la tatăl lor. Nicolae, care primește Dârlosul, intră în
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
dar 24 coli de hârtie, costa cât un car de lemne. În casă se făcea un cuptor cu vatră și horn pentru pregătirea hranei pe timp rece iar vara hrana se pregătea afară. Pentru iluminat se folosea, opaițul (poponeața) cu seu sau untură iar mai încoace a apărut lampade 5, 8 și 12 lumini ce folosea petrol lampant (gaz). După 1900, s-au făcut case cu cerdac, cu deregi și parmaclâc, învelite cu oale sau tablă. Cele mai multe se făceau cu o
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
fratele ctitorului. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie cu următorul text în limba română cu caractere latine: "Aquestu templu, dedicatŭ Săntei Treimi, cu bine-cuvîntarea Prӗ-santieĭ sale episcopului de Hussi, domnul domnŭ Meletie Istrati, s'au fundatŭ de fratele seu, mare postelnicŭ și cavaleriŭ Nicolaŭ Istrati, cu indemnul soçieĭ sale Sevastia, nascuta Ciudínŭ, și a fiuluĭ lor Titu Istrati, pe proprietatea sa Rotopaneștĭ, în annul ereĭ nòstre 1856, în quare Moldova aŭ recapatatŭ privilegiele asseḑĭate de Stefanŭ quellŭ mare." Conacul
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
Această bătălie a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare. Bătălia a fost menționată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena ("Chronicon pictum", cca. 1360), cea a lui Thurocz ("Chronica Hungarorum", cca. 1486), analele lui Jan Długosz ("Annales seu cronici incliti regni Poloniae", cca. 1455 - 1480) precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. De asemenea, bătălia mai este pomenită și în actele ungare din secolul
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
aussi.» «Parfois pour Dieu, souvent contre lui, et pourtant jamais sans lui.» «Dieu se veut à l'origine de tous nos actes, et à leur dénouement aussi. Îl est à la fois question et réponse.» (Elie Wiesel - "Paroles d'étranger"). «Seule la prière approche de cette concision et de cette pureté qui fondent la vérité de l'écriture. Ecrire, c'est comme une prière, aller à l'essentiel.» (Elie Wiesel - "Extrait d'un Entretien avec Antoine de Gaudemar" - Octobre 1983). (Elie
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Alma este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul Alma este menționat începând cu anul 1317 în forma "possessio" "Almas", "terra seu possessio Almas" (1325), "Almaas" (1446), Sz"ászalmás" (1760-1762 - în conscripția Buccow), Sz"ász (Kis) Almás, Almáschken, Almas "(1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru" "Marele Principat Transilvania"), "Kűkűllöalmás" (1913 - în "Magyaroszág - A magzar szent korona országainak helységnévtára - Indicatorul localităților din țările
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
grup de șase” se află la originea volumului de proză scurtă "Seratele de la Médan" ("Les Soirées de Médan") apărut în 1880. Cartea are șase coautori, dar cel mai mult se evidențiază Guy de Maupassant cu faimoasa sa povestire, "Bulgăre de seu" ("Boule de Suif"), care avea să-l propulseze pe tânărul scriitor în literatura universală. Puterea de muncă a lui Zola începe însă și ea să dea roade. În această perioadă Zola publică un roman pe an, are multiple colaborări jurnalistice
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
(în ; n. 14 noiembrie 1967) este un pugilist din Republica Moldova, medaliat cu bronz la Seul 1988. s-a născut la data de 14 noiembrie 1967. A fost multiplu campion al Republicii Moldova, finalist al Cupei URSS în anul 1986. A reprezentat URSS la Seul 1988, obținând medalia de bronz olimpic la box, cat. 51 kg (muscă
Timofei Scriabin () [Corola-website/Science/308195_a_309524]
-
14 noiembrie 1967) este un pugilist din Republica Moldova, medaliat cu bronz la Seul 1988. s-a născut la data de 14 noiembrie 1967. A fost multiplu campion al Republicii Moldova, finalist al Cupei URSS în anul 1986. A reprezentat URSS la Seul 1988, obținând medalia de bronz olimpic la box, cat. 51 kg (muscă). A devenit apoi campion al URSS (1989-1990). După un an, obține medalia de argint la cat. 54 kg (cocoș) la Campionatul European de Box din anul 1989, desfășurat
Timofei Scriabin () [Corola-website/Science/308195_a_309524]
-
Andorei. După ocupare de către germani a întregii Franțe în 1942, unități militare germane au fost mutate în apropierea graniței andoreze, lângă Pas de la Casa, dar acestea nu au trecut niciodată granița. Ca răspuns, forțele spaniole au fost cantonate la La Seu d'Urgell, dar și acestea au rămas pe toată durata războiului în afara granițelor Andorei. În 1944, Charles de Gaulle a stabilit un nou guvern provizoriu și și-a asumat funcția de co-prinț. De asemenea, a ordonat trupelor franceze să ocupe
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
episcopi, dar cu timpul, prin observarea lipsei eficienței proceselor s-a constituit pentru acest scop cu timpul o instituție specială. Instituția veche de la Roma, ca organ al Vaticanului, a fost denumită în anul 1908 "Sacra congregatio Romanae et universalis Inquisitionis seu Sancti Officii" sau pe scurt "Sanctum Officium". În timpurile vechi ale creștinismului numai episcopii puteau să ia măsuri contra ereticilor. În perioada următoare când creștinismul devine religie de stat, cei care propovăduiau învățături străine, neacceptate de creștinism, au fost urmăriți
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
staluri, trei rânduri de loji, un foaier luxos cu scări de marmură de Carrara și o mare galerie, unde aveau acces studenții și elevii, în mod gratuit. În primii doi ani de la deschidere, teatrul a fost luminat cu lumânări de seu iar din 1854 s-au folosit lămpi cu ulei de rapiță. Mai târziu, teatrul a fost luminat cu gaz aerian și apoi, cu lumină electrică. În 1875, Teatrul cel Mare din București devine Teatru Național, sub directoratul scriitorului Alexandru Odobescu
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
teologice sunt: "De unitate et trinitate divina" („Despre unitatea și treimea divină”, 1120, tratatul condamnat la Conciliul de la Soissons), "Sic et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad Romanos" (Expunere despre [Epistola lui Pavel] către romani), "Ethica seu Scito teipsum" („Etica sau cunoaște-te pe tine însuți”), respectiv "Dialogus inter Philosophum, Judaeum, et Christianum" („Dialogul dintre un filosof, un evreu și un creștin”). La Abélard, ca și pentru toți gânditorii medievali, între rațiune și credință există o legătură
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
în vedere numele, propozițiile, descoperirea argumentelor și, în final, confirmarea lor. În ultimii ani ai săi, Abélard a compus un voluminos comentariu la Epistola către Romani precum și cartea sa de morală intitulată „Etica sau cunoaște-te pe tine însuți” (Ethica seu liber dictus: Scito teipsum). Preocupările în domeniul moralei erau mai vechi: în corespondența sa cu Heloise încercase să răspundă unor întrebări ridicate de aceasta și, nu în ultimul rând, întreaga sa viață, marcată de această relație, fusese în sine o
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
șine pentru a îmbunătății aderența și a face posibilă frânarea la timp în prezența precipitațiilor. Cutia cu nisip sau domul cu nisip este de obicei montat deasupra cazanului. Pistoanele și valvele celor dintâi locomotive erau unse de mecanic, care turna seu direct în țeava de evacuare. Pe măsură ce vitezele și distanțele creșteau a fost necesară utilizarea mecanismelor automate de ungere. Unul dintre cele mai vechi mecanisme de ungere avea ca principiu de funcționare dezlocuirea unei rezerve de ulei cu apă. Acest "lubrificator
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
numele de „limba moldovenească”. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
este acoperit de gheață ca. un timp de 155 de zile pe an, el nu are nici o scurgere sau alimentare la suprafață. Lacul este prima oară amintit în anul 1901 de „ David Fröhlich” din familia Szentiványi în opera sa „Bibliotheca seu Cynosura Peregrinantium”. La sfârșitul secolului XIX s-a populat artificial lacul cu pește, pe timpul iernii se transportă gheață curată de pe lac la Berlin, Viena și Budapesta.
Štrbské Pleso () [Corola-website/Science/311735_a_313064]
-
putea trece pe un pod mobil. În interiorul castelului se aflau locuința seniorului și tezaurul. Puteai găsi aici, de asemenea, locuințele slugilor, magazii și grajduri pentru animale. Din secolul al XIII-lea, au apărut hornurile, ferestrele cu geamuri și lumânările de seu și de ceară. Locuințele seniorilor au devenit mai încăpătoare, mai luminoase și mai confortabile. Curtea era destul de largă pentru a permite, în caz de război, să se refugieze acolo țăranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adăposti mai multe sate
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
și Sacadat (reședința). În arhivele episcopiei româno - catolice din Oradea se amintește de satul Sacadat în anul 1532. Satul Borșa (în maghiară Borostelek) apare atestat documentar sub denumirea de Terra Borok (1249), iar Săbolciu (Mezoszabolcs,Szabolcs) sub denumirea de Terra Seu Poss (1256). În monografia județului Bihor din anul 1901 satul Sacadat apare sub denumirea maghiară de Zakadoth , despre care se spune că ar fi luat ființă în anul 1256. Comună Sacadat este situată pe Valea Crisului Repede , în partea de
Comuna Săcădat, Bihor () [Corola-website/Science/310207_a_311536]
-
anul 1880 cu un volum de versuri, de altfel singura tentativă de exprimare în notă lirică. Notorietatea o va dobândi odată cu apariția, în același an, a faimosului volum colectiv Serile de la Medan, în care este inclusă și nuvela Bulgăre de seu, o capodoperă a genului. Intriga acestei nuvele se desfășoară pe fundalulul cuceririi orașului Dieppe de către prusaci, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Elisabeth Rousset, o femeie de moravuri ușoare, poreclită Bulgăre de seu, datorită formelor sale plinuțe, scapă din mâinile unui
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
în care este inclusă și nuvela Bulgăre de seu, o capodoperă a genului. Intriga acestei nuvele se desfășoară pe fundalulul cuceririi orașului Dieppe de către prusaci, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Elisabeth Rousset, o femeie de moravuri ușoare, poreclită Bulgăre de seu, datorită formelor sale plinuțe, scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]