159,175 matches
-
mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în carcasa părăsită. Am stat cu mâna pe sfârșitul meu, El respira, iar eu tăcusem. Tot ceea ce era vânt și frunză Părea o banalitate în plus. Nu mai avea nici o importanță Să stai de vorbă cu fantezia, Nici cu rudele ei, transparențele De nimeni încă știute. Sperasem în ele
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Și deodată m-au părăsit începând treptat să se întunece. Ziua s-a făcut noapte cu vânătoare Pe urmele mele și înaintea mea. Nu mai avea nici o importanță. Pe masa de pietre, întocmită în grabă De oamenii aceștia concreți Ai sfârșitului meu, ceva ce semăna Cu fulgerul care am fost Era vărsat într-un pahar Și fiecare din cei prezenți A avut parte de o înghițitură. Este aceasta o binecuvântare? Să înaintez cu mâinile întinse către umbra mea Ce se îndepărtează
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
în scurt timp, prin compunerea unei rugăciuni ad hoc: "Directorul nostru, care ești în cancelarie, mărească-se renumele tău, învețe-se matematicile, precum în clasa noastră, așa în tot liceul. Media noastră cea de trecere dă-ne-o nouă la sfîrșitul semestrelor și ne iartă că n-aducem taxa la vreme, precum și noi iertăm pe cei ce ne fură creta. Și nu ne duce pre noi la corigență, ci ne izbăvește de monitor. în numele lui Pithagora, al lui Arhimede și al
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
căci s-a furat în multe locuri"; la 17 septembrie, "prima carte poștală de la tata; e la București"; la 24 septembrie: "S-a întors tata!"; la 10 noiembrie: "Am mers la școală. în clasă sînt 83 de elevi. Evrei - 7". Sfîrșitul segregării etnice în școli s-a produs fără traume. Intrarea în teritoriul cîțiva ani interzis a fost înlesnită de circumstanțele momentului: toamna anului 1944, cînd în oraș nu se deschiseseră decît două școli secundare, liceul "Petru Rreș" și liceul de
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
studiu se intitula pompos ŤEducație cetățeneascăť. O făceam cu profesorul Chirițescu, care, la cursul superior, preda dreptul ori filozofia. Lecțiile erau, de fapt, niște narațiuni, născocite ad hoc și debitate cu mare artă, spre a ilustra diversele obligații civice. La sfîrșitul semestrului I trebuia să dăm teză, ca la orice altă materie. Subiectul ne-a luat prin surprindere: ŤBunul colegť! Am stat mult timp cu condeiul în aer, răscolindu-mi mintea în căutarea unei idei. Pînă la urmă, în lipsă de
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
pe alocuri chiar 1n unele scrieri minore ca importanță. Această porțiune a tabloului capătă, deci, semnul minus. La antipozi, creația, netributară conceptelor sterile, se menține validă în nucleul de bază, nu e răsturnată. Adesea se poate demarca exact începutul și sfârșitul deraierii. La Cioran și Eliade, faza care a precedat impasul, s-a remarcat printr-o efervescență a inspirației, deschisă în toate direcțiile, neutră în genere ideologic. Debutul în prima tinerețe e scutit de plaga infecției. Apoi survine intervalul de contagiune
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
a se dispensa de protocolul ficțiunii. Restructurate și adecvate în funcție de substanța reflexivă și factologică, romanele sale par lipsite de evoluție. Mult mai mult se modifică relația cu materia literară, societatea "socialistă", din perspectiva lumii libere și a celei postcomuniste. România. Sfârșit de decembrie, 1991, este un volum care ajunge la non-ficțiune. Memoriile reflexive despre viața în comunism au ca interes încercarea de a o înțelege, în sensul de a lămuri, dar și în acela de a asuma, de a motiva mentalități
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
într-o viață care trebuie trăită și visată. Alvis și destinul, 1993, pleacă de la remușcările unui evreu român oarecare, care își părăsește țara natală abia după ce a fost marginalizat de sistem, așadar după o existență înfrântă, cu regretul mărturisit în sfârșit de a-și fi trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia accidentală a unui prieten. Rămăsese mereu scindat între farsa și luciditatea retoricii unui fals limbaj. Ca și alte personaje
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
literar este atent supravegheată de Ion Ianoși. Nu trecem pur și simplu de la un autor la altul. Unele capitole, demne de un compendiu sau de un curs universitar, cu care seamănă tot mai mult, propun tablouri de început, jumătăți sau sfârșit de veac, urmărite detaliat în toate palierele vieții. Pe acest fundal, sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze de prim rang. În plus, cartea începe și se încheie simetric cu două opere emblematice pentru literatura petersburgheză. Este vorba de Pușkin
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
departe receptiv. Primul meu contact personal cu Zaharia Stancu a însemnat un eșec. Tocmai citise într-una din duminicile "Sburătorului" niște versuri dintr-o plachetă intitulată Pomul Roșu, cu un pronunțat caracter de extremă stânga. Posedam această plachetă și la sfârșitul lecturii, în pauza finală a ședinței, m-am apropiat de Stancu solicitându-i un autograf pe exemplarul meu. Refuzul său a fost categoric și fără să-mi ofere vreo explicație. Mi-am spus că am de-a face cu un
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
încunoștințat Lovinescu, fie că a asistat într-una din după amiezile când îl vizitam, și a putut deduce din conversația mea cu el că eram un frecventator asiduu al poetului. Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
limba portugheză, datorată Dr. Alberto S. Figueroa, de la Universitatea din Lisabona. Superba traducere de față, de Len Darien, a fost elaborată pe baza versiunii chineze și portugheze." După publicare, s-a iscat un val de interes față de acești poeți ai sfârșitului de secol XIII, astfel că au urmat traducerile în germană și franceză. Un savant chinez, care n-a reușit să găsească în China textul chinez, a pus în chestiune autenticitatea materiei. "Acești poeți", a scris el, "sunt cu mult prea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
stăruiți în dragostea frățească, și nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe pe îngeri, dar nu vă uitați cu bunătate la această femeie, cîtă vreme poartă în pieptu-i preludiul nopții acum, la sfîrșitul veacurilor ce iar au început spre a nu sfîrși vreodată eu voi fi ceasornicarul de mentisme, ca întotdeauna, Rabbi, și voi rosti răspicat auditoriului că este abia ora patru fără cinci și că oricine este liber să mă cunoască așa cum
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
dormit pentru doi? și cine mi-ar înscena mie accidentul ce învie partea hemoragică a cuvîntului? cine mă va purta pe brațe prin albia înghețată a florilor de cenușă cu care este presărată calea de la Crăciun la Înviere prin shoah? sfîrșitul de săptamînă va trece repede, ca și ultimul mileniu în care tu, Rabbi, mi-ai curățat cugetul de faptele reci și mi-ai adus mintea în punctul cel mai însemnat al celor spuse și încă mi-ai arătat că Aaron
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii și a fost clipa cînd, iscînd embrionul de verset din matricea amniotică, egal cu tine însuți și cu plăsmuirea celui ce se înfruptă din tine, ni te-ai arătat în sfîrșit, Rabbi, gol și descoperit, cu pielea ta albă de evanghelist, cu ochii roșii, poate de la neon, poate de la camera de gazare, oasele tale îi desenau durerii un trup amoeboidal, pentru că nici o făptură nu este ascunsă în El mai mult decît
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
cu fragi "să te bucuri, mamă, vîslă ca tine nu mai are nimeni!" Uneori ea chiar cîntă. Un solo pentru trompetă Sau un adagio pentru violoncel. Tulburător mai cîntă vîsla aceasta înmuiată în atîtea ape: Dunăre, Susquehana, Ohrid, Missisippi în sfîrșit Marea Neagră. "Și Mediterana" îmi șoptește ea de din umbra unui leandru din fața frizeriei de pe strada Dr. Carol Davila colț cu Dr. Victor Babeș. Iar eu mă întreb tot mai des Dacă am avut vreodată cu adevărat o barcă. în peninsula
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
Acțiunea se petrece la începutul acestui secol, în București și în împrejurimi. Unele persoane sunt cunoscute din celelalte comedii ale maestrului, acțiunea va fi ca o continuare a lor. Dar când va așterne, cu scrisul său atât de caracteristic, cuvântul sfârșit, cine poate ști? Până nu-și va auzi toate personajele "că-i vorbesc la ureche", nu le va deslipi din sufletul său. Iar când vor vorbi, vor merge, vor trăi din viața lor proprie, fiecare cu însușirile fizice și sufletești
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
umbra înapoi. mă scurg prin rigolă, ca un noroi. cînd îmi aud pașii, îmi trag de sub picioare străzile. din văzduh, păsările, contenind din cîntat, mă înveșmîntează, grijulii, în rahat. sînt un om împlinit. acum pot începe tot ce am de sfîrșit. sînt viu, deși am isprăvit de trăit. acum, peste mine nici plouă, nici ninge. pe mine cînd cade lumina, se stinge. 7 aprilie. i-am văzut astăzi în hol: ei bărbieriți și surîzători, ele în rochii de gală. nu se
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
mătreață. în formă de stele. Erau coloneii trupului meu, generalii vieții mele. De la o vreme, însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de sfîrșit se sfîrșea. Și tot ce era de-nceput începea. Pînă la masa mea, unde Duhul Sfînt doar pentru mine dansa... ieri am vorbit despre poezie mai mult decît de obicei, mai mult chiar decît la vremea îndepărtată cînd visam că
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
trudesc cu țigara arzîn- du-le degetele. Sînt doar cititori de lux, care parcurg în avanpremieră un text unde intervențiile nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfîrșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu tîrnăcopul pe lîngă statuile în viață sau în ceruri. Nu cred că facem excepție și sînt
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
de omenie și curajul să coboare din autocar, după mine, tremurând de indignare și să declare, împotriva "sentinței de partid", cu o voce guturală, neobișnuit de puternică pentru el: "Dacă nu merge poetul Horia Gane, nu merg nici eu!" În sfârșit, a urmat puțintică tevatură, s-a încercat convingerea lui Florin că eu nu merit un loc în autocarul cu scriitori dar autoritățile, neavând încotro, au acceptat să fiu luat și eu "de suflet", cum s-ar zice. M-am așezat
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
lemnul închipuind o aură misterioasă, ca a lui Dumnezeu. Și poate că Dumnezeu chiar era atent, în clipa aceea, la cele trei asemănări ale sale care încercau și ele să creeze prin puterea cuvântului. Ceea ce pare că vrea să demonstreze sfârșitul secolului 20 este tocmai faptul că lumea a fost creată prin puterea cuvântului și este bine să ne gândim că tot astfel poate sfârși. Pe vremea aceea nu aveam cum să înțeleg (azi știu!) de ce, atunci când i-am expus câteva
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
-i asta? Dați totul jos. Faceți cum vă spun eu! Și noi făceam. Era un șir de magazine pe un bulevard imens în plină construcție. Nu trecea nici țipenie. Singurii oameni erau niște muncitori sus de tot, pe schele. La sfîrșitul programului venea prima ministră: A! Da' ce-i asta? V-am spus să faceți AȘA ȘI AȘA! Nu plecați pînă nu executați ordinul meu! Asta a fost demult. Mielul ăla, care o să vină dimineață ca un mire și pe care
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
îi rămîne întotdeauna cineva pe care să-l înșele și acela este el însuși." Abandonîndu-și jurnalul în fașă, Cazimir înceta să se automistifice. Griji mai mari îl pîndeau la orizont. Fericirea de a nu merge la școală trebuia să aibă sfîrșit. Cu puțin timp înaintea închiderii cursurilor, băiatul este dus cu sila, mama ținîndu-l strîns de mînă spre a-l împiedica să fugă, și vîrît într-o sală de clasă. Cazimir devine astfel, împotriva voinței lui, elev în clasa I a
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
programei. Bătaie de cap îi dăduse numai memorarea, într-o singură după amiază, a poeziilor unui an întreg. "ŤAl cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și m-a povățuit ca, pe viitor, să răspund că sînt Ťal patrieiť!"2) "Sans prendre
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]