19,447 matches
-
între componentele mediului din orizontul local. Excursia geografică școlară este o călătorie cu o durată de cel puțin o zi, fiind efectuată în afara localității de reședință cu un mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, studierea etc. Excursiile dezvoltă simțul de observație al elevilor, trezesc interesul pentru cunoașterea cadrului natural și antropic al țării și facilitează realizarea legăturii dintre teorie și practică. La fel ca în cazul drumeției, și în pregătirea excursiei se deosebesc câteva etape distincte: etapa de organizare
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii au văzut îngemănate iubirea și moartea. Marea iubire, suferind de durerea neîmplinirii, cheamă curând moartea... în ajutor! Numai în dragoste are omul sentimentul timpului, al rapidei treceri, al ruinei și al pieririi. Simțul acesta devine enorm în momentul maximei încordări, al marii temeri de sfârșit, de împlinirea a ceea ce nu poate să dureze. Dacă totuși se depășește acest moment, mai exact, se trece pe lângă el, nu mai rămâne decât amintirea: a ceea ce nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
geniul nu a fost totdeauna vecin cu nebunia? Faptele de o cruzime inumană ale împăratului Nero nu sunt oare și ale omului Nero, dăruit cu atâta har artistic? Chiar dacă a dat foc Romei, a făcut-o neîndoielnic dintr-un nestăpânit simț pentru sublimul spectacolului, chiar dacă unul al distrugerii. Dar i se pare că a ajuns prea departe. Aviatorul face un semn întrebător cu capul. Da, e timpul să coboare. Uriașa pasăre de metal începe să planeze pe deasupra mulțimii cuprinsă iarăși de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să-l mai schimbe, că înlocuitorul, găsit cu atâta greutate, a avut ghinionul să moară într-un accident de mașină, iar cu șeful Aprovizionării e bine să te ai bine. Vedeți, asta înseamnă să judeci la rece, să ai, adică, simțul realității. În rest, sănătate! Acum fug, că se reiau lucrările. Pa și pusi! III Uf! Bine că s-a terminat și ședința asta! Atâtea ceasuri pentru ceea ce se putea face mult mai operativ, în birou: «- Uite, tovarășe inginer Angheluță, de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
râde și pe seama lui, măcar din când în când? Altora li se pare totul „absolut normal”. Mai ușor vezi ce este în afară decât ce este înlăuntru! Și, în realitate, nici nu-i adevărat că tovarășul Radu este lipsit de „simț autocritic”. Ce altceva pot să însemne cuvintele pe care le mormăie în barbă atunci când se recunoaște învins de câte o mașinărie nouă pe care încearcă să o remonteze, chiar în birou, după ce a desfăcut-o pentru a-i găsi vreo
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cine nu muncește nu greșește, vorba clasicilor, a scăpat ușor și de „tinicheluța” asta, ba chiar a fost avansat șef al rubricii Ancheta socială. Aici și-a dat drumul talentului său de pamfletar acid, coroziv, dar și-a „valorificat” și simțul de orientare care l-a făcut „tovarăș de nădejde”. Mai întâi, a știut totdeauna să nu atace vreun reprezentant al „clasei conducătoare”, ci numai „pături” (dacă muncitorii sunt „clasă”, intelectualii sunt doar o „pătură” care nu prea ține de cald
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Acest pedagog propunea idei valoroase pentru educația copilului preșcolar:”în copilăria mică(0-6ani) el preconizează dezvoltarea simțurilor, formarea reprezentărilor despre lume prin metoda intuitive. Totodată, el insista asupra vorbirii corecte, a însușirii limbii materne. Comenius a remarcat rolul educativ al jocurilor și al muncii în educarea copiilor, în pregătirea pentru viață și în dezvoltarea fizică și psihică
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
și influențele sociale externe, să le completeze și să le compenseze, să creeze un cadru optim de pregătire a copilului pentru școală și pentru viață. Educația preșcolară nu se reduce doar la pregătirea intelectuală, ci reprezintă mai cu seamă educația simțurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinței, a creativității și a autonomiei personale, a atitudinii pozitive față de semeni și de mediul ambiant”(E.Voiculescu, 2001, p.15). Educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Educația pregătește copilul pentru integrare în viața socială și urmărește dezvoltarea unor calități umane dar și explorarea orizonturilor. Educația preșcolară alături de familie contribuie la sedimentarea primei trepte a personalității copilului, nu se reduce doar la pregătire intelectuală ci și educarea simțurilor, a comportamentului și a stăpânirii de sine. Educația se folosește de creativitate pentru a identifica „motoarele” relevante care declanșează o căutare a cunoștințelor, pentru a se asigura că persoanele se implică în procesul de învățare la toate vârstele și la
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
ideea dintr-o suflare. — Cine, don’le? Vetuța noastră? Fugi, don’le, de acilea, trecu la atac frontal Caterina. Nu e, don’le, n-are cum! — E, nu e... E reținută. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerț ilicit! — Ce comerț ilicit, domne? Care comerț? Comerț cu ce? — Cu... - polițistul își drese vocea și reluă în pu tere -, cu căciulițe! Babele se foiră. Se suciră. Domne, mata ești
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum un an bătut pe muchie, fusese înlocuită cu altă nevastă. Nu ar fi putut să spună a cui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
chiar insist: caldă și fără spumă! Nu contează când, în cinci minute, într-o oră, astăzi, săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor, mie, unui muritor oarecare, demn de toată mila, supus poftelor lumești și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din străfundurile alambicate și nerecunoscătoare ale ființei tale, regreți parcă puțin că nu ți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ajuta cu ceva. Eu însă vă cunosc. Simt că înnebunesc. Trebuie neapărat să vă cunosc. Ei draci. Nu e bine deloc. Gigi Pătrunjel își smulse câteva fire din cap și încă o filă dintre mape. Frumoasă domnișoară, Mi-ați robit simțurile. De când v-am zărit prima oară deschizând portița verde a căsuței dumneavoastră, domni șorică dragă, sunt nebun. Nu mai am somn, nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la frumusețea... Tăie frumusețea și scrise trăsăturile. Ei, na. Oi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri. Atât de tare, încât își simți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Liga Națiunilor este acum Organizația Națiunilor Unite. Și una și alta s-au dovedit incapabile să asigure omenirii pacea și securitatea, atât de dorite. Când citim astăzi rândurile diplomatului francez, încercăm o simpatie duioasă pentru un om de mare bun simț, manierat și mai presus de orice echilibrat, care, în zilele noastre, n-ar putea trăi într-o lume a intoleranței, exclusivismului, impermeabilă la ideea de dialog. Domnul Andrei Căpușan, care este și istoric de formație, a făcut un excelent serviciu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acționa cu înțelepciune doar dacă nu va căuta aplauzele publicului într-o măsură mai mare decât se făcea altădată, dacă se va înarma cu răbdare și dacă va face uz de multă discreție pentru a-și păstra, astfel, intacte, bunul simț și libertatea de judecată (s.tr.). Nu este nimeni mai demn de disprețuit decât un om lipsit de bun simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
se va înarma cu răbdare și dacă va face uz de multă discreție pentru a-și păstra, astfel, intacte, bunul simț și libertatea de judecată (s.tr.). Nu este nimeni mai demn de disprețuit decât un om lipsit de bun simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea este cea care pune toate celelalte trăsături exact la locurile lor. Grație ei, negocierea evită subtil șicanele, garantând un simț
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea este cea care pune toate celelalte trăsături exact la locurile lor. Grație ei, negocierea evită subtil șicanele, garantând un simț ascuțit al realității care, din nefericire, prea des, lipsește celor din diverse cabinete. "Cei mai mari clerici, spune un bătrân autor, nu sunt însă, în mod necesar, și cei mai buni miniștri". Brantôme28 a povestit aventura cardinalului Bessarion la curtea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
un final. Diplomația trebuie să acționeze cu această înțelepciune elementară". Și este elementară, într-adevăr. Oricare ar fi evoluția, în viitor, vor exista întotdeauna ignoranți, vorbăreți, "flecari", "încurcă-lume" și, atâta timp cât națiunile vor avea interese de dezbătut, aceleași reguli de bun simț se vor impune tuturor celor aflați în acțiune. Spuneam că negocierea este o "conversație", însă când această "conversație" ajunge la concluzii, un text (scris) trebuie să le constate. Acest text poate lua nume diferite. Dacă abordează interese de ordin general
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
era convins că ar fi putut opri sau încetini mersul evenimentelor. Celălalt, ferindu-se să cadă pradă himerelor, retrăgându-se și, apoi, luând totul de la capăt de fiecare dată când i se părea că politica nu mai răspundea regulilor bunului simț, a știut să meargă alături de generațiile care veneau din urmă; în fiecare etapă a vieții, el a fost, deci, instrumentul speranțelor celor mai tineri. Metternich a fost omul Sfintei Alianțe. Talleyrand, până la moarte, a rămas omul anului 1789. Secolul al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și interpreți cu experiență și cu autoritate. Așadar, rolul diplomaților nu s-a încheiat, însă va trebui ca ei să se adapteze la moravurile vremurilor actuale (s.tr.). Vor fi astfel obligați, ca la calitățile cerute altădată, să adauge un simț ascuțit pentru viața modernă și inteligenta înțelegere a aspectelor economice care domină astăzi politica statelor. Multe dintre condițiile care dădeau altădată farmec vieții diplomatice au dispărut. Putem regreta acest lucru, însă ar fi o vanitate prostească să dorești a reînvia
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Germania nu renunța decât la pretenții care nu erau justificate. Însă drepturile noastre asupra Marocului păreau la adăpost de o nouă ofensivă germană și, ceea ce era mai important decât orice, pacea era astfel salvgardată. Calmul imperturbabil al lui Jules Cambon, simțul clarvăzător în ceea ce privea compromisurile necesare, obiceiul său "clasic" de a subordona accesoriul esențialului, experiența africană, stima și chiar simpatia pe care a știut să le inspire domnului Kiderlen Waechter, au contribuit mult la acel rezultat. Nu era decât o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
o iubire absolută, monogamă, dacă aceste pagini nu sunt și un strigăt al singurătății către ea însăși, pentru a deveni mai suportabilă. Dar e sigur că aceste trăiri vor fi urmărite mereu cu emoție și atenție. Finalul este o sinecdocă, simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru, această predilecție coincizând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]