6,584 matches
-
propriile fapte. În al treilea rând, confesorul îl poate conștientiza pe penitent că vina, pe care el o simte pentru păcatul comis, nu este doar o vină trăită față de Dumnezeu, ci și față de întreaga comunitate eclezială. Legătura dintre viața credinciosului singular și viața comunității din care face parte este din ce în ce mai mult aprofundată și subliniată astăzi. Comunitatea și credinciosul se intercondiționează atât în drumul spre sfințenie, cât și în momentele de infidelitate față de Dumnezeu. În afară de temele menționate, atenția procesului dialogic poate fi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trimiterea comunității. În Forma B, cu Ritualul reconcilierii mai multor penitenți cu mărturisirea și dezlegarea individuală, procesul dialogic dintre penitent și Dumnezeu se derulează în maniere diferite în momente distincte ale celebrării sacramentale: între comunitate și preotul celebrant, între penitentul singular și preotul confesor. Pe tot acest parcurs, se menține un dialog coerent între Dumnezeu și om, începând în planul extern al vieții penitentului, trecând apoi la cel intern al acestuia, pentru ca în final să se întoarcă din nou la cel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a lucrurilor induce, din nou paradoxal, o incurabilă singurătate, până și în cuvinte: Singurătatea unui Cuvânt în lume / singurătatea unui cuvânt înăuntrul altui Cuvânt / singurătatea unui Cuvânt între propriile sale litere / incomensurabilă. Verbele la imperativ sau cu sens de imperativ, singular, folosite frecvent, creează adeseori impresia de construcție decalogică ad-hoc, parte a unei religii proprii, identificabilă cu dragostea de viață în general: Să intri-n flacără, să negi funinginea / și în metalul batjocorind rugina / și-n sârguința-albinelor strălucitoare / ca gheața, refuzându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
învățător în comuna Bălești, tot din județul Gorj. - O, dar dumneavoastră, domnule sublocotenent, trebuie că sunteți fratele fostei mele colege... - Așa este, domnișoară... sublocotenent, sunt fratele ei. Stând mai mult de vorbă, pluralul adresării s-a transformat pe nesimțite în singular. Cei doi au început să-și spună pe numele de botez și să se tutuiască. La fel de firesc a răsărit și sentimentul prieteniei. De aici și până la fiorii sublimi ai dragostei nu a mai fost decât un pas. Iar pasul acela
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
de politică națională, de către un partid conducător și instalat inițial cu sprijinul tancurilor sovietice. Istoria cunoaște multe dictaturi și metode inchiziționale de apărare a unor idei: religioase, politice sau ideologice suportate de omenire. Teroarea instalată de bolșevism nu a fost singulară. Ea a mers mână în mână cu cea instaurată de fascism. Ce se dorește din partea autorului prin publicarea acestor documente - este ca ele să fie cunoscute și generațiile care intră acum în viața civică, care își aleg un alt drum
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
curat (Coane Fănică!). În unele secvențe din tema în definire, Tăcu lasă impresia că se află în preajma unei căi de descifrare a enigmelor universului încă neabordate de știință, el situându-se în rândul primilor sosiți. Există și multe enunțuri indescifrabile, singulare, ce ascund o licență poetica. Poate cele mai lucide meditații și întrebări, cele mai de interes pentru omul cutremurat de aceleași obsesive întrebări sunt: „Pentru cine și pentru ce existăm dacă aceasta superbă zestre în continuă evoluție spre cunoaștere și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
Viena mă întrebați dacă nu port ceva în minte. Port și eu acum ceva: o dramă epică, din care însă n-am scris pîn-acuma nici un șir. Nu sânt încă în clar nici cu forma, nici cu fondul; nici cu părțile singulare, nici cu raportul în care acestea să steie. Sânt mai mult umbre ce le aruncă în închipuirea mea niște forme care au să vie de-acu-nainte. Însă tare-mi pare mie că va rămânea în veci nescrisă. Altfel de împrejurări decât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
terminat-o... Doamne, ce m-a impresionat! Ce bucurie că pot fi perceput sufletește tocmai prin stilul nepretențios ce folosesc, întocmai ca în vorbirea obișnuită de la catedră sau în discuții cu diverse persoane. Mă bucură că această părere nu e singulară, ci este confirmată și de alți cititori ai mei. În ultima instanță ofer d-nei Lucreția Pândaru un pachet cu 30 de volume ce vor fi difuzate la cunoștințele din România, majoritatea mergând în SUA pentru românii aflați acolo, oameni dornici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mergând din victorie în victorie? - precum am amintit, mai comite încă „o mică-mare gafă” personală, prin aceea că oferă cu nonșalanță d-lui Băsescu un volum cu dedicație, precum și „Codul manierelor elegante” - după părerea mea și nu cred că e singulară, cu totul nepotrivită în situația dată. E clar că dl. Geoană, diplomatul de carieră și aspirantul la funcția supremă în stat, îl categorisește pe Președintele încă în funcție ca needucat, deci prost crescut, dar și aici, ca și mai înainte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
După ce s-a îmbrăcat de-abinelea, s-a ridicat, a sărutat-o, a strâns-o în brațe și a rostit: apoi, Vegheo, și mie, și ție, cu bine, și cu cel de sus, înainte,în viață! În viața noastră, personală și singulară, de care ne bucurăm,încă, atât de mult și atât de trist! Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea - dincotro a venit; el - așijderi. Cerul,în clipa aia, păru a păli,în măreția sa, și a se acoperi, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în fiecare zi. M-ai plimbat, mi-ai citit și așa mai departe. Nu știu ce vrei. Dar primesc cu recunoaștere. —Recunoștință, spuse ea. El se holbă la ea, încurcat. —Ai spus „recunoaștere“. Voiai să zici „recunoștință“. El se încruntă. Am folosit singularul. Semeni mult cu ea, știai? Poate că nu ești chiar la fel de drăguță. Dar semeni al dracului de tare. Un val de vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde era situată. Dar cum învață două trupuri o singură mișcare, împreună? Unde este știința pe care, împreună, au adunat-o? Fiecare mișcare pe care o făceam în barca cea zveltă, o făceam împreună. O serie de acțiuni nu era singulară, ci întotdeauna dublă și întrepătrunsă, fiecare gest al mîinii mele ori al încheieturii mele influența mîinile și încheieturile lui David și o singură mișcare a umerilor săi largi putea compensa puțin smucitura nervoasă a umerilor mei de la sfîrșitul bătăii. Dacă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cei de demult. Iacătă unul singur: Intuiția fundamentală a lui Avicenna, exprimată încă din Logica (al-Shifa'), este că predicatul "om" nu poate fi atribuit unei pluralități de subiecte individuale decât dacă esența omului nu este în sine nici universală, nici singulară: nici universală deoarece, dacă ar fi așa, nu ar putea exista în ea nici un om singular; nici singulară deoarece, dacă ar fi așa, nu ar exista în ea decât unul singur (ed. Veneția, 1508, f. 12ra)" (în Alain de Libera
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
este că predicatul "om" nu poate fi atribuit unei pluralități de subiecte individuale decât dacă esența omului nu este în sine nici universală, nici singulară: nici universală deoarece, dacă ar fi așa, nu ar putea exista în ea nici un om singular; nici singulară deoarece, dacă ar fi așa, nu ar exista în ea decât unul singur (ed. Veneția, 1508, f. 12ra)" (în Alain de Libera, Cearta Universaliilor, p. 192). E greu de explicat ce vor a spune rândurile de mai sus
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
predicatul "om" nu poate fi atribuit unei pluralități de subiecte individuale decât dacă esența omului nu este în sine nici universală, nici singulară: nici universală deoarece, dacă ar fi așa, nu ar putea exista în ea nici un om singular; nici singulară deoarece, dacă ar fi așa, nu ar exista în ea decât unul singur (ed. Veneția, 1508, f. 12ra)" (în Alain de Libera, Cearta Universaliilor, p. 192). E greu de explicat ce vor a spune rândurile de mai sus din punctul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al minții noastre prea puțin dedate cu asemenea îndeletniciri. Greu e de priceput, cum zic, care e situația specifică; adică dacă totul ar fi în om la modul universal, cum anume ar mai avea loc într-însul omul celălalt, cel singular. Păi nu e prea greu de înțeles treaba asta: vine, să zicem, Vadim, însoțit de-a dreapta de Funar, și zic că așa și pe dincolo, adică noi, poporul, suntem ce nu s-a văzut și pomenit, pe urmă (iertată-mi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
așa și nu va fi în veci pururea altfel. Măi, măi, zicem noi, adîncă încredințare, desăvârșită rațiune! Toate bune, dacă moș filozoful pomenit mai sus n-ar crede că fiind așa, omul universal nu-l lasă pe ălalaltul, pe cel singular, să ființeze pe fața pământului. Unul este, celălalt piere. Am mai spus că asemenea rătăcire filosoficească nu a tulburat mintea scriitorului celui mare, acesta vede, mai întotdeauna, copacul, nu pădurea. Caragiale nu atâta în minte poporul au avut, cât pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
scurt al celor trei grupe: iară pistolarul doi din prima grupă să aibe în spate, nevăzuți, pe ceilalți pistolari asemenea. Unul și Multiplu. Acu e adevărat că același moș filosoful zice că esența predicatului om nu poate fi nici (doară) singulară pentru că, de ar fi așa, "nu ar exista în ea (în esența respectivă) decât unul singur". Cum rezolvă Caragiale problema? Păi într-un mod practic: managerul berăriei știe că atunci când dumnealui zice ceea ce s-a îndatorat să zică, nu mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
într-un mod practic: managerul berăriei știe că atunci când dumnealui zice ceea ce s-a îndatorat să zică, nu mai e nimic de adăugat, și că atunci când Mitică bea bere chiar asta face. E adevărat că, vorba lui Budai Deleanu, prin singular se întrevede universalul, așa că vezi bine: prin Mitică "să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac". Și tot el zice următoarele vorbe cu tâlc, punând capăt daraverii și neputințelor noastre: "Cel înțălept va înțălege!..." Îmi vine să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ostracele din Samaria din secolul al VIII-lea î.C., unde elementul teoforic Ba’al apare în cinci nume de persoane, iar elementul teofor Yhwh în nouă (Tigay, 1986, pp. 65-66). În Biblie, numele divin ca atare apare prevalent la singular, dar uneori și la plural, iar expresia „Baalii”, în general, îi indică pe toți zeii străini, de multe ori cu sens peiorativ (Jud 2,11 ș.u.; 1Sam 7,4). Povestirile biblice ne relatează că, în regatul Israel, cultul lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și 20,5 (și respectiv Dt 5,7 și 5,9) pentru că în aceste versete se vorbește despre zei la plural: „Nu vei avea alți zei [...] și nu te vei închina lor”, în timp ce prohibiția reprezentărilor se află în mijloc, la singular. Conform acestor studii, Ex 20,5 (și Dt 5,7) ar trebui, prin urmare, alăturat direct de Ex 20,5 (Dt 5,9). Termenii cultuali mai sus menționați apar în cadrul atacurilor polemice împotriva utilizării lor de către popoarele păgâne sau chiar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
interioară de sprijin ale bolții plantare date de punctul de sprijin a calcaneului și punctele de sprijin ale capetelor distale ale oaselor metatarsiene corespunzătoare sprijinului exterior sau interior; -poziția critică a piciorului sau a unui „pas greșit” este o poziție singulară, care poate fi analizată ca o poziție statică, luând în considerare încărcările mecanice care acționează asupra piciorului și gambei, cu excepția forțelor și momentelor de inerție; -pozițiile de sprijin ale bolții plantare și dimensiunile segmentare ale piciorului și gleznei sunt mărimi
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
A THING OF BEAUTY Dacă romanul Viața începe vineri îi va părea cititorului străin o scriere neobișnuită, nu va fi datorită cine știe căror diferențe culturale: cartea Ioanei Pârvulescu e neobișnuită și în cadrul literaturii române de azi. E o carte singulară, care sfidează cu inteligență și talent direcțiile prozei românești actuale. N-are nimic de-a face nici cu problematica regimului comunist, a epocii Ceaușescu și a Securității, nici cu zgomotul și furia anarhismului punk, plin de violență și pornografie, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deoarece, dacă este adulteră, violează o legătură sigilată de Dumnezeu, și care subzistă chiar și atunci când ea a fost violată. 9. La scriitorii creștini din Biserica primară regăsim inegalitatea sexelor din lumea ebraică sau greco-romană Numeroși autori contemporani generalizează poziția singulară a lui Ambroziaster, care permite să se încheie o nouă căsătorie a bărbatului separat de soția adulteră, refuzând acest lucru femeii care se găsește în aceleași condiții. Astfel, ei sunt puși în contradicție, fără să-și dea seama, cu cel
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
infracțiunile); * Deviață sexuală (delictele sexuale); * Devianță politică (terorism); * Devianța religioasă (fanatismul religios); * Devianța autoagresivă (acțiuni autolitice); * Devianța familială (violența domestică). d) Caracterul individual sau de grup al devianței Dacă în cazul devianței strict individuală ne raportăm doar la un caz singular de "patologie socială", de multe ori psihopatologia având un loc semnificativ. În cazul devianței de grup este prezentă aderarea la o subcultură la baza căreia se găsesc norme, valori și stiluri de viață puternic asimetrice față de cele moral normativ (de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]