2,599 matches
-
fost lăsat baltă. — Îți amintești cumva dacă Vincennes se purta ciudat la vremea aceea? — Nu chiar. Îmi amintesc că apărea la sediu la ore ciudate și că el și Russ Millard nu se prea sufereau. Cum spuneam, Vincennes era un singuratic. Nu lega discuții cu băieții din brigadă. — Îți amintești dacă Millard a făcut vreo investigație anume atunci cînd doi patroni de tipografie au venit cu informații legate de materialele pornografice? Stathis Încuviință din cap. — Da. Ceva legat de Nite Owl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cazul Împreună cu tine și cu Art În timpul perioadelor noastre de seminar și mă așteptam să știi toate astea la fel de bine ca și mine. Avea Atherton vreun asociat? Preston clătină din cap: — Nu, și subliniez asta. Era modelul perfect de nebun singuratic. Aer adînc În piept. Vreau să-l interoghez pe Ray Dieterling. — De ce? Pentru că una din vedetele lui infantile a fost ucisă de Atherton? — Nu. Pentru că un martor l-a identificat pe Dieterling ca fiind un cunoscut al unui infractor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
respirând ușurată, dă-o naibii de logică! n-o să trăiesc o veșnicie! Iar din acele clipe încolo n-ar mai fi fost interesată și, prin urmare, nu știa de legătura existentă între aceste teorii despre iubire, artă, căsătorie și alunecările singuratice Îalunecări în toate sensurile - și cădere, și ispită - și de aceea cu atât mai lunecoase, întrucât însemnau cădere, nestatornicie și ușurința căderii în ispită) despre care nu vorbea nimănui, dar despre care ar fi fost în stare să vorbească, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și pe mine să zic la fel. „Nu erai aici“, a continuat bătrâna doamnă Marga Pop. „M-a sunat și am vorbit mult timp, înaintea plecării ei. Mi-a spus să am grijă de tine, pentru că ești foarte singur. Sau singuratic. Nu ți-am zis nimic până acum pentru că simțeam că-ți face rău. Toate junele astea care te caută la telefon și...“ A încercat s-o întrerupă. „Nu-mi spune, știu, n-au importanță. Am văzut și asta. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou, în pădurea înghețată din apropiere. Plecaseră imediat după prânz, venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese, „hai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva. Așa că n-a avut tăria s-o facă, pentru că toată suferința aceea ar fi... părut absurdă. A păstrat adevărul pentru sine, s-a mutat în alt oraș, și-a luat numele de Farringdon și a început o lungă și singuratică existență, încercând să-și înfiripe o nouă viață pe aceste temelii șubrede. Într-un moment când a avut nevoie să-și scoată niște acte personale, și-a încredințat taina unui membru al familiei, un văr îndepărtat - și aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pietrișul cenușiu al plajei. — E atâta liniște, spuse Fiona; și când am coborât, deschiderea și închiderea portierelor mașinii păreau să se împrăștie și să fie absorbite de liniștea din jur: făcându-mă să mă gândesc - nu-mi imaginez de ce - la singuratice semne de punctuație pe o coală goală de hârtie. Ducându-ne spre ocean, pașii noștri scârțâiau pe pietricele; se auzea de asemenea, dacă ascultai cu atenție, o adiere șoptită, șuierătoare și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fac această predicție cu atâta siguranță? Ce forță ar putea motiva șase oameni ale căror vieți îi țin ocupați și plini de glorie pe scena lumii să-și lase treburile pe nepusă masă și să călătorească până în acest loc singuratic, uitat de Dumnezeu - un loc, aș putea adăuga, pe care nu le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul său? Răspunsul e simplu: vor fi îmboldiți de aceeași forță care i-a mânat întotdeauna - singura, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând eu voi pleca, Dar și acolo eu te voi visa. Bătrân și singuratic în lumea mea pustie Voi fi călăuzit de-o stea pe veșnicie.
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
Se simțea pe jumătate amuzată, pe jumătate enervată. Simțurile Îi erau mai ascuțite, probabil, pentru că nu era obișnuită. Nu fusese niciodată prin locuri ca astea cu Reggie. Nu intrau nici În cluburi, nici În restaurante. Întotdeauna mergeau dintr-un loc singuratic În altul, sau stăteau În mașină cu radioul deschis. Se gîndi ce-ar fi dacă ar da peste cineva cunoscut și deveni nervoasă. Apoi Își dădu seama că n-are nici un motiv să fie nervoasă. În timp ce mergeau, Fraser vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca să admir priveliștea de la fereastra care acoperă un perete Întreg. Imediat dedesubt se află patinoarul Broadgate, o farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În zigzag. La ora asta, nu e nimeni, doar un patinator singuratic, un bărbat Înalt, brunet, cu un hanorac verde, care pare să deseneze opturi, dar care, după ce desenează și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar. Cu ceața răspândindu-se peste oraș, centrul arată la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Deși creștinul nu încearcă să facă nimic însemnat de unul singur, pentru că singur nu poate face nimic, deși își îndeplinește cu dragoste și mulțumire numai îndatoririle cerute de starea sa, deși își alege o viață retrasă și pe cît posibil singuratică, tăcută și ferită de privirile altora, totuși el nu este nepăsător față de binele și răul fraților săi. El se roagă pentru aceștia, îi arde inima pentru binele lor, e mereu gata să facă tot ce poate și chiar să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în sat și înapoi șușotind întruna în microfoanele minuscule. Nu părea să ne pască pericolul imediat al unei tentative de asasinat sau ceva de genul ăsta acolo, în sat - singura persoană pe care am văzut-o a fost un fermier singuratic, care mâna un măgăruș pe strada mare. Dar mi-am dat seama că, dacă cineva ar fi dorit să-l localizeze și să-l ucidă pe prinț, i-ar fi fost foarte ușor să-l ia în bătaia puștii, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a Întrebat despre copilăria lui Frank și dacă pe vremea aceea vădea o imaginație exacerbată. — Poate avea o Înclinație aparte spre fantazare? O copilărie cu probleme poate adesea să ducă la crearea de lumi imaginare. Fratele dumneavoastră era un copil singuratic, domnule Prentice? Stătea singur În timp ce dumneavoastră vă jucați cu băieții mai mari? — Nu, niciodată nu era singur. De fapt, avea mai mulți prieteni decît mine. Se pricepea la toate jocurile, era genul practic și cu picioarele pe pămînt. Eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sistem circulator mort. Fiecare frunză și fiecare floare erau acoperite cu o cenușă albă care scălda proprietatea abandonată Într-o lumină aproape sepulcrală. Se vedeau urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ba chiar, mă tem, să fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să urmăresc comportamentul păsărilor; de fapt, nu făceam altceva decât să mă Înrobesc incurabil plăcerilor descoperirii și trăirii solitare. Cu cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura lui, configurația sa specifică, izolarea lui. Visam o vâlcea nesfârșită - bănuiesc că era aproape un vis de animal, visul unei vidre - cu pâlcuri nesfârșite de fagi umbroși și dumbrăvi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
senzația că e posibil să greșesc. Trase cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești copilărie / Cu pădurea ta cu tot?" Brusc, moldoveanul cu ochii singuratici, verzi și triști căzu într-o muțenie atât de teribilă, încât lui Vladimir îi păru manifestarea unei crize de catalepsie... Abia după al cincilea pahar de whisky și tocmai când prin vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai departe. Un urlet prelung care semnalează în imediata lor apropiere prezența unui lup îl smulge din gândurile sale pe Marius. Probabil alungat din haită, poate și bătrân, dar sigur înfometat și în consecință deosebit de periculos pentru ei. Un lup singuratic nu atacă o pradă mare, dar omul e victimă mai mult decât probabilă dacă se găsește în drumul lui și îl simte vulnerabil. Iar ei sunt vulnerabili, nu pot face uz de armă împotriva lui deoarece așa își pot trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spaima ce-o naște lumii, existența lor putrefactă. N-ai dreptul să cedezi: dacă cumva ai făcut-o, Într-un fel sau altul - numai tu știi - leapădă-te și Întoarce-te imediat la imperiul purității, cum eram pe banca noastră singuratică din grădina publică, aici la aproape patru sute de metri de casa asta În care te afli acum. Întoarce-te repede, cît se mai poate, cît Încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la restaurantul din Grădina publică aflat În apropierea malului Înalt ce domina fluviul ce curgea În vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - Înainte de război era o nebunie, acum luminat În Înserarea crescîndă de cîteva becuri singuratice. Toți cinci ne aflam la o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una În prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau Îmbrăcați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumînări și Îngroparăm proaspete petunii În mici glastre cu pămînt. Pe cruce Își Încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile buchete de trandafiri sau garoafe, ori alte flori pe care le găseam, nu le cunoșteam, știa că nu mă pricepeam la flori și de asta cred că zîmbea. „Nu, nu de asta, corectă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răsună în receptoare. ― Locotenente, ordinatorul coloniei funcționează. ― Bună treabă, Hudson, făcu locotenentul. Cei care se găsesc la centrul de exploatare să ne aștepte. Venim. Le făcu semn cu capul însoțitorilor lui. ― Să mergem.. Când intrară, Hicks se uită la silueta singuratică din pragul blindatului. Nu spuse nimic și o observă până când se închise tambuchiul. Apoi făcu stânga împrejur pentru a-i urma pe Gorman și ceilalați. Ripley rămase singură. 6 Ea reveni la postul de operații: bunul simț era în conflict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
slujbă stabilă, o femeie adevărată lângă mine și tot ce mă fascina era slipul de piele al lui Rahan! Firește, așa cum susțin doctorii, de la Dr. Justice la Arcadie Percek, toate mi se trăgeau din adânciturile copilăriei. Fusesem un puști nervos, singuratic, tăcut, dar cu ochii deschiși la ce se întâmpla în jur. Prea larg deschiși, dacă mă întrebați pe mine. În casa noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înrăită, gata oricând să-și plătească polițele? Ne-ar fi umflat râsul, dacă n-ar fi fost vorba de noi. Mihnea, Cezar, Andrei, Nicu, Gino și toți ceilalți. Nu știam cum să păcălim mai bine sistemul, să rămânem intacți, neimplicați, singuratici. Fusesem deformați, ni se umblase ani în șir la toate rotițele interioare, până ne-obișnuisem să nu le mai auzim țăcănind, și-acum ni se cerea s-o luăm de la capăt: altfel, de-adevăratelea, mai bine, împreună. Încă 10 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]