3,912 matches
-
din pricina căruia președintele Franței François Mitterrand anulează vizita în România și refuză acordurile comerciale, intelectualitatea din București speră că regimul va fi îndepărtat. Monica Lovinescu reține cu regret atitudinea românilor: "Mereu speranța că alții vor face ceva în locul nostru. Umor sinistru: până-n '56 se așteptau americanii, acum speranța e în ruși să-l debarce pe C. Care, în așteptare, tot debarcă el pe alții"91. Nicolae Manolescu analizează, pe mai multe planuri, complementaritatea dintre cronicile Monicăi Lovinescu și interpretările criticilor din
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
special, nici printr-o concepție comună despre lume"103. Din zarva occidentului se ridică voci individuale care întregesc cultura exilului, întrucât scriu și vorbesc, iar uneori își apără semenii, uneltind împotriva regimului din țară. "Tezele din iulie 1971", un program sinistru de ideologizare, pun capăt liberalizării. În urma discursului Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii rostit de Nicolae Ceaușescu în fața Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român pe 6 iulie 1971
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
înfățișeze în operele lor realitatea înconjurătoare, apelează la modalități încifrate de exprimare, la "vorbitul în dodii" cum spune Monica Lovinescu: "Vorbim în dodii să ne înțeleagă prietenii și să nu ne audă dușmanii. Nu era lipsit de un anumit humor sinistru și reproșul de "încifrare" care bântuia în ultimul timp prin presa literară. Dar ce altceva decât o permanentă "încifrare" a fost viața cotidiană în ultimul sfert de veac în România?"303. În țară vorbesc deschis doar eroii și martirii, restul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să pară indiferentă, mai mult ca sigur că se gândea la același lucru, fiindcă nici un moment nu-i punea la îndoială memoria.. Cu faptele reprobabile din trecut, reactualizate; cu ea în compartiment și, în special, cu mustața aspră a personajului sinistru la care el, profesorul Bidaru, nu îndrăznea să privească, trenul încerca să plece din stație și să-și continue mersul, întâi cu o zdruncinătură neașteptată, urmată de un recul și de un scrâșnet al roților. Locomotiva nu reușea încă să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se prefacă că nu s-a întâmplat nimic. Ele vor crede că s-au înșelat și totul va reintra în normal. Exact în clipa în care era sigur că pericolul a trecut, că stomacul se liniștise, din nou un miorlăit sinistru ca la o nuntă de feline nedomesticite: "chiooorrr"; de data aceasta și mai intens și mai prelung. Era tot el, luase atitudine împotriva neglijenței stăpânului. Ca la o comandă militară, toți cititorii din sală, treziți brusc din călătoriile lor virtuale
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie și speranță de pe front grăbindu-se spre casă, descris de Marele Alecsandri, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își continua rolul sinistru: "Dar când crescu mirosul pâinii coapte/ "Odorul" mamei galben ca un spic/ Î-și închinase fruntea peste noapte și.../ De atunci, n-a mai cerut nimic! " O secundă de liniște și așteptare, lungă cât un deceniu, două, trei, după care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Găsi de cuviință că e mai bine să treacă în revistă ultimele evenimente care i-au determinat să pornească precipitați la drum. Să reconstituie succesiunea acestora. Ele încep în zorii acestei zile de sfârșit de aprilie. În fața lui, un peisaj sinistru, un suhat cu mult trifoi sau, mai precis, cu lucernă crescută sălbatic, mai înaltă ca de obicei, încâlcită și anapoda, în care i se încurcau picioarele; cu un sol periculos, împânzit peste tot de mocirle adânci, pline de noroi lipicios
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
față. Fugea. Fugea de mânca pământul. Fugea în disperare. Fugea în direcția Soarelui de mână cu sora lui mai mare ca el, dar mai mică de statură, amândoi luptându-se cu vegetația crescută exagerat. In spatele lor, lătrând și hămăind sinistru, evadați din continentul verde, doi dulăi dingo, negri, abia ieșiți din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
șuvoi continuu care peste puțin timp îl va învălui și îl va topi cu totul. Când și-a dat seama că nu era altceva, decât un nimic gânditor pe un meteorit în derivă de dimensiuni apreciabile, într-un spațiu nemărginit sinistru și înspăimântător, a zărit în depărtare un mic corp rotund. Acesta, cu o viteză uimitoare, venea direct spre el și care, pe măsură ce se apropia, se mărea din ce în ce. Aflându-se deci pe acest pietroi sau meteorit cât un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noi de o mare importanță. Primul a fost unificarea politică a catolicilor. La începutul anului 1945, Sfîntul Scaun a condamnat experiența catolicilor comuniști, reprezentată mai ales de Franco Rodano și de filosoful Felice Balbo, care au încercat, împreună cu Partito della Sinistra Cristiana, o experiență originală. În preajma alegerilor din 1946, episcopii și-au înmulțit apelurile pentru a vota candidații "buni". Acțiunea Catolică și Curia erau totuși divizate între cei care erau favorabili autonomiei laicilor pe tărîm politic și cei ce doreau să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
italien al lui Thierry GODECHOT, Paris, LGDJ, 1964, 303 p. Avem de asemenea Il Partito cristiano al potere. La DC di De Gasperi e di Dossetti, 1945-1954, Florența, Vallecchi, 1974, 572 p. și Il partito cristiano e l'apertura a sinistra. La DC di Fanfani e di Moro 1954-1962, Florența, Vallecchi, 1977, 383 p. Stefano TRINCHESE a publicat recent un frumos studiu despre influența catolicismului german în Italia, Governare dal Centro: il modello tedesco nel "cattolicesimo politico" italiano del'900, Roma
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
timbre filatelice festive. 47. Disputa asupra Sfinților Raul și Bruno După cum se știe, la 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma un nou măcel, Marile Puteri au decis ca pe teritoriul fostului sinistru regat să se nască două noi state Vandana: Republica Vandana de Sud și Republica Vandana de Nord. Populația a primit cu entuziasm vestea, mai ales că și-a amintit că, în subconștient, și-a dorit dintotdeauna acest lucru. Păi, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ocupă, de asemenea, un loc în acest lanț neîntrerupt al suferințelor poporului lui Israel în exil. Autorul își începe cronica printr-o expunere sumbră a persecuțiilor, masacrelor și convertirilor masive culese din surse evreiești și ne-evreiești, dar risipește atmosfera sinistră care se degajă din ele dedându-se unor lungi considerații despre cauzele lor. Una singură dintre acestea ține de atitudinea tradițională a evreilor, care reduce suferința din prezent la pedepsirea unor păcate din trecut 54. "Dumnezeu al lumii scrie el
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui. Metafore naziste fuseseră deja folosite în presă după invadarea Libanului în 1982. Iar acest tip de manipulare continuă să impregneze o anumită retorică antiisraeliană, mai ales în ultimii ani în Iran, o țară care s-a remarcat în chip sinistru în 2006, când a organizat un concurs de caricaturi pe tema Holocaustului, apoi un "colocviu" negaționist. Victimizarea în expresia ei politică și colectivă compensează înfrângerea universalului. Acest cult nu este numai apanajul Israelului și al evreilor. El este în mod
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Lanzmann nu se dă în lături de la o comparație cu perioada nazistă pentru a obține anularea acestei decizii. Într-un discurs citit de Bernard-Henri Lévy la o manifestație organizată în acest scop, el declară: Există în cuvântul "boicot" o conotație sinistră și insuportabilă de care virtuoșii birocrați din consiliul de administrație de la Paris-VI și-ar fi dat seama dacă ar avea cât de cât memorie și cunoștințe. Pe 1 aprilie 1933, naziștii au decretat, pe tot teritoriul Germaniei, boicotul firmelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
timbre filatelice festive. 47. Disputa asupra Sfinților Raul și Bruno După cum se știe, la 24 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), pentru a nu urma un nou măcel, Marile Puteri au decis ca pe teritoriul fostului sinistru regat să se nască două noi state Vandana: Republica Vandana de Sud și Republica Vandana de Nord. Populația a primit cu entuziasm vestea, mai ales că și-a amintit că, în subconștient, și-a dorit dintotdeauna acest lucru. Păi, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
A reușit să seducă și să manevreze mase de oameni pe care le-a cuprins și învelit cu viclenie. Cu greu și târziu, societatea umană a tresărit, adaptându-și simțurile pentru a reacționa. A trăit din plin groaza acestei nopți sinistre, percepând intens orice licăr, șoaptă și mireasmă. Din întunecimea cosmosului, totalitarismul terifiant a curs prin cerurile deschise inundând Europa. S-a revărsat apoi în valuri peste întreaga lume, scufundând-o în lacrimi și sânge. Nicio ploaie nu a putut șterge
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este posedat de Lussa și mimează gesturile, expresia și strigătele Gorgonei, devine el însuși un soi de dansator al morților, un bacant al lui Hades. Teroarea care îl domină, spaima care îl înfioară și care îl face să danseze pe sinistra melodie a flautului vin direct din Infern: în ele este concentrată puterea unui mort, a unui demon răzbunător care îl urmărește pentru a-l sili să-și ispășească păcatele, un alastor, pecetea de neșters a unei crime, miasma, care îl
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură silfii Și nu fac hârcele solomonii - Atât de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului mut, „sinistră nălucă ce trece îmbrăcată-n zale din cap până-n picioare prin fața postului de pază”, cum spune Bernardo, Horațio aude larma asurzitoare a unor temute, dar inevitabile vremuri de restriște. Se gândește la toate semnele rele care anunțaseră odinioară asasinarea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare nebunia. Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul sălbăticiei apelând la metafora vânătorii ca metaforă a dragostei, dar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii posesori ai „câtorva crâmpeie de amintiri tragice și deznădăjduite”. Așa arată personajele ce ne vor înfățișa un fel de a doua ediție a lumii nouă, spectatorilor dintr-o epocă anterioară „acelei nopți” atât de sinistre... („noaptea aceea”, ne amintește Kantor, este expresia folosită de Platon atunci când vorbește despre dispariția Atlantidei). Deloc întâmplător, prologul din Oh, blândă noapte - ultimul spectacol încheiat al regizorului polonez - ne plasează de la bun început în casa „de după noaptea aceea”, unde toți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nou. De asemenea, de ce ne-am teme de moarte dacă am trăit bine? O viață fericită, bine trăită, din care nu regretăm nimic duce la seninătate: sentimentul împlinirii face cât toate sedativele; la fel și dacă am avut o existență sinistră, deplorabilă și fără nicio valoare: în acest caz, nu avem niciun motiv să regretăm sfârșitul unei partide triste. În niciunul din cele două cazuri - și nimeni nu se sustrage acestei alternative (viață reușită sau ratată...) - moartea nu-i o catastrofă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sale vieți. Aceia erau minuni ale naturii grandioase și eroice, o viziune extraordinară a transformării lumii, a forțelor telurice care o creează și o distrug. Ceva aproape simpatic. Ceea ce plăsmuise Faulques pe zidul din turn era mai sumbru și mai sinistru: neputința În fața capriciului geometric al Universului, fulgerul disprețuitor al lui Jupiter care trăsnește, precis ca un bisturiu dus pe făgășuri nevăzute, chiar În inima omului și vieții lui. N-avem prea multă vreme, spusese ea puțin după aceea. Faulques avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu mi-am Închipuit niciodată că aceste lucruri ar putea fi frumoase. Atât de șlefuite. Atât de metalice și perfecte. Pipăitul descoperă În ele virtuți care nu erau la vedere. Ascultă. Se Îmbină cu un pocnet minunat. Sunt frumoase și sinistre În același timp, nu-i așa? În ultimii treizeci sau patruzeci de ani, aceste piese cu forme ciudate au vrut, fără succes, să schimbe lumea. Arme ieftine ale tuturor paria de pe pământ, fabricate În mii de unități, cu mațele În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]