KorAP: Find »[drukola/base=sirenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...159 >

3,963 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

la diverse reviste și niște oameni foarte interesanți. Un redactor de la The Buzz, vreo doi de la The New Yorker. O trupă de calitate. Te interesează? Exact În clipa aceea o salvare a vâjâit În goană nebună pe lângă mine, cu toate sirenele urlând și cu luminile aprinse, În Încercarea nereușită de a trece prin traficul total blocat. Ca de obicei, șoferii au ignorat salvarea, care a fost nevoită să se oprească și ea la semafor, ca toate celelalte autovehicule. Mă dăduse cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez anume demnitate. În fond, nu era nevoie să fiu disponibilă pentru o Întâlnire care ar fi avut loc peste numai două zile și nu era nevoie să dezvălui existența unui prieten... În fond, asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

picioare, apoi pe celelalte; le propti În palmă și le Împinse ușor. Julia ofta de plăcere. Îi căzuse din nou o șuviță și iar i se agățase de gît - neagră, plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă că o adevărată sirenă ar trebui să fie brunetă ca Julia. O adevărată sirenă ar trebui să fie stranie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
palmă și le Împinse ușor. Julia ofta de plăcere. Îi căzuse din nou o șuviță și iar i se agățase de gît - neagră, plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă că o adevărată sirenă ar trebui să fie brunetă ca Julia. O adevărată sirenă ar trebui să fie stranie, incitantă - să nu semene deloc cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se agățase de gît - neagră, plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă că o adevărată sirenă ar trebui să fie brunetă ca Julia. O adevărată sirenă ar trebui să fie stranie, incitantă - să nu semene deloc cu o actriță sau o fată trăsnet. — Julia, mă bucur c-ai picioare și nu coadă, spuse ea, plimbîndu-și degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă că o adevărată sirenă ar trebui să fie brunetă ca Julia. O adevărată sirenă ar trebui să fie stranie, incitantă - să nu semene deloc cu o actriță sau o fată trăsnet. — Julia, mă bucur c-ai picioare și nu coadă, spuse ea, plimbîndu-și degetul mare În cambrura piciorului ei. Chiar așa, iubito? Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
e În armată. Era obișnuită s-o facă regulat, și-acum o pișcă. Pe cuvîntul meu că, dacă soră-sa n-ar fi atît de drăguță, m-aș ține eu după ea... O ținu tot așa pînă cînd se auzi sirena fabricii, apoi zise: — Ei, bine, ți-au sunat clopotele de-nmormîntare. Se ridică În picioare. GÎndește-te la mine diseară la ora zece! Îi făcu lui Duncan cu ochiul lui căprui de țigan, apoi o luă grăbit Înainte, clătinîndu-se puțin, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spate, aranjîndu-l. Duncan grăbi pasul și se duse la el. Inima Încă Îi mai trepida. — Ce cauți aici? Îl Întrebă. Ai stat aici toată după-amiaza? — M-am Întors, zise Fraser fără suflu. Am crezut că o să te pierd! Am auzit sirena cînd eram la trei străzi depărtare. Nu te superi? După ce am trecut prin ce-am trecut azi-dimineață, m-am tot gîndit ce nebunie e să te afli aici și... Ei bine. Ai o oră liberă? M-am gîndit să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dar nu răspunse. Ea și Betty rămaseră pe bancă fără să mai vorbească mare lucru, pînă se făcu prea frig să mai stea; apoi se luară de braț ostenite și se ridicară. Tocmai o porniseră prin grădină, cînd auziră sunetul sirenelor. Poftim, zise Betty. Asta ar pune capăt tuturor problemelor tale - o bombă dolofană. — Doamne, chiar ar pune, spuse Viv ridicînd privirea. Și nimeni n-ar ști, În afară de tine. Nu se gîndise la asta Înainte, la toate secretele pe care războiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu păr de castană, Căreia-i place-n sus, dar o vrea-n jos la vamă! Dă-mi fata cu păr roș de tot, Căreia-i place-n mînă, dar vrea În pat pe drot. Dă-mi... Apoi se auzi sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă, căcănarilor! strigă el răgușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aia la mine În casă... La masa de lîngă ea, era o tînără cu un copil. Îl legăna În sus și-n jos, Încercînd să-l facă să-i zîmbească tatălui. Dar copilul plîngea, urlînd cu gura deschisă, ca o sirenă, apoi respira convulsiv și urla din nou. Încăperea era una mică și obișnuită, de Închisoare, cu ferestre de pușcărie Închise. Mirosea a pușcărie - picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gîndeam decît la tine. Îmi doream să fii tu! Doream... Se opri. O, Dumnezeule! Pentru că simțise foarte clar acel mic fior ciudat sau vibrație care apărea Înainte ca Alarma să sune, și chiar Înainte ca vocea să i se destrame, sirenele sunară. Sunau Încontinuu, și mai tare, și mai sus, febril, după fiecare salt În tăcere, și era imposibil, chiar și după atîția ani, să stai calm, să nu le bagi În seamă, să nu simți cum te presează, cum pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de pension - Încercau să inițieze jocuri sau runde de cîntece vesele. În ultima vreme, diversele mirosuri ale locului Începuseră s-o Înspăimînte pe Viv, care se temea că o să i se facă rău. Așa că În ultimele săptămîni, atunci cînd sunau sirenele, se obișnuise să rămînă În camera pe care o Împărțea cu Betty și o altă fată, Anne. Betty și Anne dormeau orice s-ar fi Întîmplat - Anne amețindu-se cu veramon, iar Betty puîndu-și o mască pe ochi și dopuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dar ateriză inexplicabil În picioare, pentru că, dintr-odată se trezi În Întuneric Înconjurată de oameni care o Înghionteau din toate direcțiile. Nu știa dacă se afla pe stradă sau Într-un loc public, sau unde era cu totul. Suna o sirenă, dar i se părea ciudată, nu-i spunea nimic. Nici nu cunoștea persoana care era cu ea, dar se agăța de brațul ei. „Ce-i asta?“ Întrebă ea. „Zgomotul ăsta?“ „Dar nu știi?“ răspunse persoana. „E Alarma pentru Taur.“ „Taur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
jumătate din sînge. Un doctor n-o să fie În stare să-l pună la loc, nu-i așa? Mai puse mîna pe fruntea lui Viv Încă o dată. Doamne Sfinte... Du-te! Ce mai aștepți? O să prinzi una Înainte să sune sirenele. Spune-le să vină repede. Spune-le că-i o chestiune de viață și moarte! Reggie se răsuci și o luă la goană. — Acum, zise femeia dîndu-și jos paltonul. Crezi că-i bine să stai acolo, drăguțo, lăsîndu-l să curgă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
CÎnd Kay o ținu de mînă ultima dată, descoperi că abia Îi mai simțea pulsul. Nu mai putea nici măcar să vorbească, să spună la revedere. Închise ochii. Tocmai o duceau În holul spitalului cînd Alarma Începu să sune. Helen auzi sirenele din apartamentul Juliei din Mecklenburgh Square. Aproape imediat urmară trosnituri și bufnituri. Se gîndi la Kay și-și ridică fruntea. — Unde crezi că lovesc? Julia dădu din umeri. Se ridicase să ia o țigară și umbla după pachet. — Poate Kilburn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
care trenul se grăbea să ajungă, nu putea s-o facă. Poate că existau În visele ei, sau era fantome; era prea tînără. Cioc-cioc-cioc se auzi la fereastra dormitorului lui Duncan. Cioc-cioc-cioc. Și partea ciudată era că se obișnuise cu sirenele, cu focurile de mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că-l sperie de moarte. Cioc-cioc-cioc... Întinse mîna spre noptieră și aprinse lanterna; mîna Îi tremura, așa că, atunci cînd Îndreptă raza spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

de porțelan și o portocală.“) Unele lucruri sunt mai greu de ascuns. E greu să pretinzi În fața bunicilor că, de exemplu, copilul tău se uită doar ocazional la video când, la micul dejun, copilul reproduce perfect toate cântecele din Mica sirenă, adăugând la sfârșit că versiunea de pe DVD are un cântec În plus. La masă, presimt un alt motiv de dispută când Îi amintesc lui Emily să nu se mai joace cu solnița. — Emily, bunicul te-a rugat să pui solnița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
vălătuci de praf gri care atârnă În dreptul ferestrei ca draperiile unei vrăjitoare. (Menajera noastră, Juanita, suferă de rău de Înălțime și e de Înțeles că nu poate curăța locurile aflate mai sus de șold.) Mai e și mozaicul cu o sirenă pe care meșterul l-a lăsat pe jumătate terminat după ce i-am zis că nu-i mai dăm nici un ban În plus, așa că are numai țâțe și n-are coadă. Prin ușa Închisă, aud brum-brumuri Înfundate urmate de chicotitul lipicios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
ea, aș vrea să se ia În considerare că am construit trei castele de nisip la St David și am lăsat-o pe Emily să-mi Împletească bucăți de crab În păr, despre care spunea c-ar fi bijuterii de sirenă. Și-am cântat toate cântecele și-am făcut toate sandviciurile. Am făcut două tipuri În fiecare zi, deși le mâncau numai pe cele cu pâine prăjită... —Doamnă Shattock, puteți să vă rezumați doar la a răspunde acuzațiilor? mugește judecătorul. Vinovată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-n față, suficient de aproape pentru a simți respirația nocturnă și caldă a celuilalt. Sânii mei proptiți de pieptul lui, iar picioarele, nici acum nu-mi dau seama cum reușeam, Îmi dispăreau deasupra și dedesubtul alor lui precum coada unei sirene. Când mă gândesc la noi doi atunci, În pat, mă gândesc la forma unui căluț de mare. În timp, am Început să dormim cu fața spre exterior. Separarea noastră a Început probabil odată cu cumpărarea primului pat dublu mare de la Heal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
casei. Ies vălătuci de fum pe fereastra unuia dintre dormitoare. E fereastra lui Emily. Dați-vă la o parte, doamnă, ne ocupăm noi, Îmi spune un bărbat. Izbesc cu mâinile În ușă. Strig numele copiilor, dar nu aud nimic din cauza sirenei. Nu mă aud țipând. Opriți sirena. Vă rog, poate să oprească cineva nenorocita aia de sirenă... —Kate! Kate, trezește-te. Nu-i nimic. Nu-i nimic. —Ce? — Totul e-n regulă, iubito. Ai visat urât. Mă ridic. Cămașa de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
fereastra unuia dintre dormitoare. E fereastra lui Emily. Dați-vă la o parte, doamnă, ne ocupăm noi, Îmi spune un bărbat. Izbesc cu mâinile În ușă. Strig numele copiilor, dar nu aud nimic din cauza sirenei. Nu mă aud țipând. Opriți sirena. Vă rog, poate să oprească cineva nenorocita aia de sirenă... —Kate! Kate, trezește-te. Nu-i nimic. Nu-i nimic. —Ce? — Totul e-n regulă, iubito. Ai visat urât. Mă ridic. Cămașa de noapte e un lințoliu de sudoare. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
la o parte, doamnă, ne ocupăm noi, Îmi spune un bărbat. Izbesc cu mâinile În ușă. Strig numele copiilor, dar nu aud nimic din cauza sirenei. Nu mă aud țipând. Opriți sirena. Vă rog, poate să oprească cineva nenorocita aia de sirenă... —Kate! Kate, trezește-te. Nu-i nimic. Nu-i nimic. —Ce? — Totul e-n regulă, iubito. Ai visat urât. Mă ridic. Cămașa de noapte e un lințoliu de sudoare. În colovia coastelor, am o pasăre care zgârie cu ghearele să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Nu-i nimic. Zău, nu-i nimic. Nu, i-am lăsat singuri. Și m-am dus la serviciu. I-am părăsit. — Nu. Nu, nu i-ai părăsit. Ascultă, se aude Ben plângând. Ascultă, Kate. E adevărat. De sus se aude sirena: vaietul inconsolabil al unui bebeluș căruia Îi ies dinții, un detașament de pompieri format dintr-un singur om. 21tc "21" Duminicatc "Duminica" Zi de odihnă, cunoscută și drept ziua muncii manuale susținute. Încep prin a arunca semipreparatele pe cale de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]