2,969 matches
-
pe el l-ar fi crezut Dinu. Dar așa, nici pe ea, nici pe Stanca n-o s-o creadă ce a spus arhimandritul, pentru că stolnicul se ținea de mare învățat. — Mamă, mâine în zori trebuie să plecăm spre Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la Alexandria, spuse spătarul intrând în odaie. — Acasă, acasă... începu Stanca în românește să fredoneze un cântecel născocit de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un prilej de spaimă... Mă simțeam un fel de piază rea pentru neamul Brâncovenilor. Dar acum, înțelegi? S-a sfârșit, mai este un Constantin și o să mai vină un fecior, și încă unul, și Dumnezeu știe câți... Ziceai că poruncești slugilor să pregătească și să pună toate lucrurile în cufere. — Mai știu eu ce ziceam, că de un ceas înșir la mărgăritare și nu știu cum să vă spun că am scăpat de toate grijile și tristețile mele, că-mi vine să strig
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinte, dar de acum încolo... Aș dori ca nimeni de pe vas să nu afle cine sunteți, în afară de mine și de prietenul nostru Ianache Hartofilax. Vom spune că sunteți valahi și că nu știți grecește. Ca să nu vă dea de gol, slugile domniilor voastre vor veni cu cealaltă galeră a mea, cea care duce grâne. Veți vorbi doar între voi și cu Ianache, românește. Cu băieții de pe vas puteți vorbi turcește. Nici o vorbă grecească. — O să le spun femeilor și sfaturile voastre vor fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Trebuia cu orice chip să-l împace. Spătarul Mihai avea de câte ori venea la Istanbul un fel de reținere față de casa frumoasă și bine întreținută de la Kuru Cișmé. Era un mic palat, decorat în stil oriental, cu o grădină încântătoare. Numeroasele slugi, țigani aduși din Valahia, bine instruiți, dădeau reședinței o atmosferă de confort căutat. Dar când pășea pragul casei nu putea să nu nuși surprindă gândul: atenție, aici au fost asasinați neica Drăghici și nepotul Barbu. Răsuflă ușurat văzând vioiciunea celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am pocăit, dar... Femeia se întrerupse din povestire pentru că argatul și o bătrână aduceau tăvi cu cafele, fructe, alune și covrigi uscați smălțuiți cu susan și fel de fel de mirodenii, compoturi în vase transparente, vin și apă rece. Când slugile ieșiră, Mihai își privi gazda atent și, oarecum stânjenit, se scuză: — Este drept că m-am întrebat, dar fără să trec peste cuviință. Și nici acum nu vreau să știu. Mi s-a părut doar stranie întâmplarea de acolo din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă sever jupâneasa Marica. Micul Constantin adormise în perna unui jilț, poveștile cu fete și cu nunți nu-l interesau. După ce copiii fură duși la culcare de două slugi, Marica se opri din lucru, se sculă, luă de pe masă cupa lui Constantin, o umplu cu vin din ulceaua asudată și i-o duse lângă foc. Stăteau în fața cărbunilor aprinși care acum păleau sub cenușă. — Da’ ce-ți veni cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile și ambițiile ei să rămână dincolo de porțile bătăturii mele. Visele beizadelei Gheorghe sunt o urzeală a măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice liniștea și buna faimă lui naș Dinu, unchilor Mihai și Iordache. Scorneală de femeie nu prea deșteaptă, că oricine se poate întreba cât a stat vărul Gheorghiță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spus? — Ce să-mi spună? — Că vraciul trimis de la Brașov de înălțimea sa contele s-a certat cu doctorii care aveau grijă de vodă. Vroiau să-i lase din nou sângele. Măria sa doamna se teme că vraciul nemțesc ar fi sluga domniei sale exaporitul... Brâncoveanu își încruntă sprâncenele arcuite, fața lui pentru o clipă trădă un fel de enervare și șopti mai liniștit ca de obicei: — Spune tot, ce trebuie să afle târgul și ce nu trebuie să afle nimeni, spune tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinția ta. Am aflat că în vinerea ce a urmat a dat un acatist să fie citit la icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Radu Vodă, pentru că pe vremea aceea era însărcinată cu Gheorghe; se cam speriase de slut... Între timp slugile aduseseră o masă lungă și îngustă, pe care o acoperiră cu un ștergar, și începură să înșire felurile de mâncare. Vodă își recăpătase buna dispoziție și pofta de mâncare. Se ridicase de pe laviță, ceruse să se aprindă lumânările și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toată puterea este în mâna lui, pe când cu sfinția ta e altceva. Te simt, te ghicesc, îți urmăresc simțămintele până în suflet. Știu că te ai speriat că sunt bolnav și slab și că mă apropii de... Ai chemat lume și slugi să nu fim singuri, să nu pot să ți spun tainele domniei. Te-ai speriat. Nu vrei să le știi. Ce să însemne asta? Din toți câți am în jurul meu doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi de pe la Curte. Deci aceștia și dorobanții care or să iasă din post erau aceia care puteau să poarte vorba prin târg că vodă a fost ucis de frații săi. Chemă garda și porunci arestarea celor cinci bărbați și încarcerarea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
argat, ca să intre în voia mitropolitului, aduse sfeșnicul, cu nisip proaspăt pus pe tăblia de sus și aprinse la capul mortului o lumânare. Este de ceară curată? se trezi Theodosie întrebând, apoi în mod ridicol prinse a se scuza în fața slugii. O să plec și eu că trebuie să înceapă divanul cel mare. Nu se ține fără mine. Dacă îl lași singur, și făcu semn spre mort, să stingi lumânarea, că o nenorocire nu vine niciodată singură... Omul privi spre prelat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le dai de zestre fete curate, credincioase și cu frica lui Dumnezeu. — Să știi, Zamfiro, că pe Manda n-o las de lângă mine, că am crescut împreună. — Așa să faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru mânăstirea Arnota și pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna. Cu copiii și cu toate slugile. Doar grijile trebilor domniei aici o s-o poarte. Și seara, când s-or liniști, o să poruncească să înhame caii la sanie, cai învățați, știind singuri drumul... Mare doamnă, doamna Maria a lui Șerban Vodă. Și ea își făcuse casa ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieniceri - au vândut cafeneaua. A cumpărat-o un albanez cu banii dați de vodă și zvonurile se nasc parcă mai bine acum. Și se mai spune că vodă a pus și un grec să deschidă încă o cafenea. Și acolo slugile îndrugă verzi și uscate, de toată boierimea a ajuns să gândească doar cu capul lui vodă. — Așa le trebuie, dacă în loc să meargă la biserică se duc la cafenea. — Lavinia, iartă-mă că-ți spun, cred că, cu vârsta, ai căzut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcut întuneric și vin țânțarii. Lavinia bătu din palme. Se ivi o slujnică grasă și bătrână cu o lumânare în mână. — Spătarul Mihai cinează cu noi. Pui masa în odaia mare. Lavinia îl lăsă pe spătar să intre primul după slugă. Când acesta întoarse capul Lavinia șopti turcește, arătând spre slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oare e bine să se audă bătând clopotele la Hagia Sofia pentru oameni atât de răi? Spătarul își luă rămas bun și ieși în întunericul de afară. După ce ajunse în uliță se întoarse să vadă dacă-l însoțesc cele două slugi care-l păzeau, umbrele lui de la Istanbul cum obișnuia să le spună. Tot așa stăteau și acum doi ani în aceeași sală mare, cu ușile larg deschise spre cerdac. Tot așa așezate pe jos, țigăncile mamei scărmănau lâna pentru plăpumi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
maica mare gândul între două înghițituri de cafea. — Cam greu, mamă soacră, răspunse doamna Marica, învăluind-o pe Stanca într-o privire grijulie. Aud că vodă - așa-i spunea doamna Marica bărbatului ei când vorbea despre el de față cu slugile - vrea să-i dea lui beizadea Radu isprăvnicia zugrăvirii mânăstirii de la Brâncoveni. — Da, da, pentru asta s-a dus la mânăstire la Aninoasa, să vază cum fu zugrăvită biserica de Pârvu Mutu, că vrea să-l ducă și la Brâncoveni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cei apropiați ei. Căci veniseră din Țara Românească, pentru nuntă, maica mare - doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnului Constantin -, doamna Marica, marele stolnic Constantin Cantacuzino împreună cu feciorul său Ștefan, boieri tineri și în puterea vârstei cu jupânesele lor și mulțime de slugi. Casele vor nicului Vasile Costachi erau cele mai mari și mai arătoase la vremea aceea din tot târgul, dar tot nu putuseră cuprinde mulțimea de oaspeți aleși veniți de la București și Târgoviște și mulți traseră care cum putură la neamurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce-o fi vrut Ștefan? Să nu mi spună că-și dorește altă jupâneasă, că astea nu se fac după vrerea fiecăruia... Când o face copila treisprezece, paisprezece ani, gata nunta. Ușa se deschise, lăsând să intre postelnicul și două slugi ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să știe și unul din noi ce scrisori se fac și se desfac pentru marele stolnic și pentru neica Mihai. — Ștefane, mai știe cineva treaba asta? — Slugile cu care lucrez, pe care le plătesc și care nu pricep nimic din ce fac. — Atât? — Mai știe și... — Cine? — Doamna, mama. Știi, măriei sale îi este frică de trădarea neamurilor. Să nu mai faci. Oprește-te, drumul pe care ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai, care tocmai acum trei zile a venit de la Odrii, știu toate astea. La denia de miercuri prinsesem și eu niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este porunca noastră, mâine la ceasurile trei! — Să trăiești, măria ta, salutară cei doi căpitani ieșind cu spatele. — Ce-i asta, măria ta? îndrăzni mitropolitul Theodosie. — Ce să fie, sfinția ta. Mâine în zori pleacă la Giurgiu și la Turtucaia slugile noastre să aducă toate muzicile ienicerilor de acolo ca să cânte a doua zi de Paște la dulapurile din Târgul de Afară. Le plătesc în aur. Vrem să fie sărbătoare mare. Noi și doamna noastră..., aci vodă se opri și privi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sunt fecior din flori crescut pe la hergheliile măriei tale de pe Râul Târgului din deal de Câmpulung. Nu știu cine mi a fost tată, iar mama era sârboaică de pe partea cealaltă a Dunării, a trecut apa când eram copil și s-a băgat slugă la un popă. Pentru că nu înțelegeam românește mi-au zis că-s turc și Turculeț mi-a rămas numele. — În cât timp spuneai că poți ajunge la Odrii? — Cu hârtie de la beizadea Ștefan, într-o zi, o noapte și încă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]