4,201 matches
-
serios.Nici nu știi ce se poate întîmpla! Iată un caz tragicomic. Unul are câteva sute de mii de lei pe care nu vrea să-i depună la bancă și-i ține în casă. I-a pus pe undeva prin sobă, sau într-un dulap, între două scânduri, așa ceva. Spune dumneata, moș Costache, unde se țin banii de obicei? - Unde nu-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va fi mai bine. Simion, uitând furia dinainte, zise, bine dispus și profetic: - Curând, și nu mă veți mai vedea. Mă duc unde m-așteaptăarmatele de îngeri să mă îmbrace cu haine de aur! Titi începuse, să se legene, rezemat de sobă, iar Aurica, la fereastră, își tăia cu foarfecele pielițele din jurul unghiilor. În sfârșit, Weissmann sosi cu o trăsură, pe care o lăsă să aștepte în poartă. Anticipând în mod imprudent planul de captare a lui Simion, Aglae zise: - Simioane, uite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise nici acum fruntea strânsă de necaz. Titi se legăna lângă sobă, iar Aurica își îngrijea atent mâinile. Birjarul dădu bice cailor, și roatele se rostogoliră pe caldarâm. Atunci Simion întoarse capul înapoi și, ca și cuprins de o subită emoție, strigă, arătând cu degetul: - Uite salcâmul ce mare s-a făcut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile de țigări strivite în farfuria călimării împuțeau hârtiile. Felix le aruncă în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite pe dușumea, pe capacul instrumentului și chiar pe pupitru erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închise în salon, încuind ușa cu cheia. Acolo merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt banii, actele, dacă a lăsat vreuntestament, zise Aglae, trebuie parale pentru înmormîntare. În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă. Nu găsiră decât acte, contracte de închiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui moș Costache, și pe care Aglae le făcu pachet și le luă. Nici un ban, afară de o băncuță, rămasă uitată pe sub hârtii. Într-o cutie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dreptul ușii lui. - Felix, se auzi glasul șoptit al Otiliei, tu dormi? - Nu! - Stinge lampa. Cu sentimentul unui lucru neașteptat, Felix suflă pe deasupra sticlei. Ușa se deschise și se-nchise la loc, și în slaba lumină aruncată de flacăra din sobă tânărul zări pe Otilia, cu picioarele goale, în cămașa ei lungă de noapte. Părea o păpușă mărită. Toată convorbirea se urmă mai în șoaptă. - Dragă Felix, m-am gândit foarte bine, bine de tot. Îninteresul meu și al tău, acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tine. Să vad cum e în patul unui băiat. Se aruncă în patul lui Felix, ghemuindu-și picioarele subțiri în poalele cămășii, și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti el, în chip de "noapte bună", sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea. Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tânărul își închipui că Otilia a trecut în camera
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gonetă, Cimitirul Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olteniței, menținând pe-o latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aici pe cioflingar, că te ia mama dracului! Pe străzile închiciurate de iarnă ale Bucureștiului, ale impresionantului an 1932, nimic esențial nu se schimbă, deși Ulpiu Galopenția debutează-n poliție. O încăpere minusculă, dar în Prefectura Generală a Poliției, o sobă, o masă șubredă, un fișet, două scaune, o grămăjoară de rechizite, din care nu lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi de mănuși și aceasta, mai ales, îi provoca o imensă plăcere lui Ulpiu, întrucît italiencele aveau și degetele boante. Pleca și de la ele. În rest, se concentra numai asupra problemelor lui de serviciu. Cum să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de plută nu mai avea. Gâtul ceainicului ciuruit semăna cu unul de șarpe. Reptilă care doar c-o palmă s-a tras înapoi, să-și facă loc, să se-avînte să muște mai bine. - Priditil de la mine pre tărăsicul i tărăsacul!... Sobo! Sobo!... - Bealamulul totsu pre gîtatsn!! Când bău primul gât din fiertură, Sinistratul se simți de parcă mintea sa alergase până atunci, pe câmpuri, în pielea goală, iar cineva pusese mâna pe ea și-acum o îmbrăca. Îi trăsese o șosetă. Își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plută nu mai avea. Gâtul ceainicului ciuruit semăna cu unul de șarpe. Reptilă care doar c-o palmă s-a tras înapoi, să-și facă loc, să se-avînte să muște mai bine. - Priditil de la mine pre tărăsicul i tărăsacul!... Sobo! Sobo!... - Bealamulul totsu pre gîtatsn!! Când bău primul gât din fiertură, Sinistratul se simți de parcă mintea sa alergase până atunci, pe câmpuri, în pielea goală, iar cineva pusese mâna pe ea și-acum o îmbrăca. Îi trăsese o șosetă. Își aminti
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fii plouat, obicei ce a fost preluat imediat în cămin cu mult succes ca și o serie de porecle Umbrelă, Ac, Gaură etc. Altă cameră nu avea nimic în ea, nici un fel de mobilier, doar un pat și o sobă fără lemne iar dacă te duceai la Scalpi în vizită, trebuia să ți le procuri, dacă nu aveai chef să tremuri. Își aduce aminte zâmbind, după o furtună puternică a găsit o creangă groasă doborâtă de vânt, prin jurul Mânăstirii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și la răsărit, sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a gutui ținute la căldură, și pe patul înalt, acoperit cu o cergă aspră, dormeau doi motani, care ridicară capetele, leneș, când auziră glasurile. Într-o sobă de tuci mocnea focul potolit. Lumina moale a odăii îți făcea somn. - Poftim, stai pe scaunul ăsta, zisese Roșioară și își puse mâinile pe genunchi, așteptând. Aglaia se așeză, își trase barizul mai bine pe frunte, îl potrivi și-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai cumpăr câțiva metri de loc și nu vă uit. - Să nu ne uiți, că ești ca al nostru! - Ca maica-mea, sărut mâna, și domnu Grigore, o dată om! Fața cârciumarului se luminase de un surâs. Își adunase păunele lângă sobă. Afară începuse să ningă. Aglaia mai vîrî un lemn de salcâm în foc. - Să-mi fac și un copil, să m-ajute - și gata! Să-l învăț în muncă și-n dreptate... - Să-ți faci, domnu Stere, să te audă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul de la naș. Brutarul adusese o albie căptușită cu tablă, o sobă de bucătărie și mai scosese și cinci site de lei, pe care le așternuse în palma acesteia. Muierea le frecă de bărbie, a saftea. Hârtiile foșniră plăcut la urechea mirelui. - Masă bogată! strigă cocoșată din răsputeri. Ai mâncat, ai băut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le frecă de bărbie, a saftea. Hârtiile foșniră plăcut la urechea mirelui. - Masă bogată! strigă cocoșată din răsputeri. Ai mâncat, ai băut, eu banii ți-i iaju! De la nașul, să-l țină Dumnezeu, că face pâine bună, o albie, o sobă de gătit și cinci sute de lei. - Să ne trăiască! strigară rudele în cor. Meșterii bătură din palme. Gunoierul trase darurile aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni să râdă. Lăsă perdeaua să cadă. Taică-său băgă rufele și darurile într-o ladă, pe care o cară cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată. Era slăbită și plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele și să fie deștept ca vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu sfoară roșie, 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei ardea încă o lampă. Spiridon dormea. Copiii se dădură lângă sobă. Ăl mai mare îl căută pe Beghe în traistă și mâncară colindețele. - Pe unde-ai fost? îl întrebă. - Pe la alde cuscri. Petreceau cu lăutari și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu Ene, și mai mâncă un covrig. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele le-a mulțumit. Muierile vorbeau pe la porți: - Ce fel de popă o fi ăsta? Are barbă roșie ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
S-au strâns în Cațavei, la sfat. Nu lipsea nici Titi Aripă, vărul Didinei, care trebuia să rămână să păzească ogeacul. Au vorbit ce-au vorbit, până să plece, le-a vândut Nicu-Piele un pont. Ședea încălzindu-și oasele lângă soba de tuci. Nu răbda la frig, că-l durea carnea bătută și vlăguită prin pușcării. Îl țineau șalele de atâta dormit pe pământul gol și la vremea asta se canonea. Mai avea și niște gloante-n mușchi de când îl făcuseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]